Şi-a picat feisbucu'...
Dimensiune font:
Mare agitaţie ieri pe Internet după ce Facebook şi Instagram au fost nefuncţionale preţ de o oră şi ceva. Toată lumea conectată la mediul virtual s-a speriat, oamenii s-au agitat, nimeni nu mai are cum trebuie. Liniştea s-a restabilit după ce meşterii americani au rezolvat problema cauzată, pare-se, de nişte hackeri isteţi.
Criza de pe Facebook a readus din nou în atenţie o problemă destul de gravă – suntem mult prea dependenţi de tehnologie. Orice am face, dacă nu dăm click, nu apăsăm pe vreun buton ori nu răscolim prin vreun site nu este în regulă. Avem adrese stocate pe net, agende telefonice pe Facebook, poze de familie ori legate de job pe Instagram, trăim pe jumătate în lumea 2.0. Ne mai rămân nişte fire cu care să ne conectăm fizic la computere, tablete, telefoane (că psihologic deja suntem dependenţi) şi gata, ne transformăm pe deplin în roboţi. De fapt, suntem un fel de bio-roboţi. Avem comportamente mimetice, zâmbim la comandă (a şefului, a partenerilor de afaceri, a membrilor de familie pe care nu vrem să-i încărcăm cu poverile noastre), facem cumpărături compulsiv, mâncăm aproape orice şi la întâmplare, facem sport din telecomandă, apoi ne plângem că suntem stresaţi şi supraponderali. Trăim din Like în Like, ne supărăm când pe „wall-urile” amicilor virtuali nu ne apar câte linkuri am dori noi, ne încurcăm în tweeturi şi pândim un răspuns pe linkedin la ultima invitaţie la dialog. Virtual, purtat din faţa unui monitor.
Maşina de fabricat oameni tari
Ei bine, uite că mai sunt şi zile norocoase, chiar dacă noi ni se par catastrofale, când reţelelor virtuale li se dă o pauză. Că o fi de la hackeri, că o fi de la ştecherul americanului care s-a împiedicat pe lângă priză, nu mai contează. Acele momente ne aduc, sau ar trebui, în realitatea firească, în care pâinea se cumpără cu un leu prost cotat şi nu cu un bitcoin, când oamenii se ceartă pe bune şi nu ascunşi pe după identităţi de voinic, când cerşim o privire de admiraţie sau un cuvânt bun pentru ceea ce am făcut, dar uităm să mulţumim pentru ceea ce am primit. E clar că nu ne place să ni se spună că suntem mult prea dependenţi de virtual şi că viaţa reală este ceea ce trăim secundă de secundă, alături de oameni pe care ar fi bine să-i privim mai atent. Aşa am putea observa că dincolo de mustrări se ascunde o sensibilitate poate rănită, că în spatele atitudinilor rigide se află un om care ne-ar putea deveni cel mai bun prieten dacă i-am da voie, că puştii care până la căderea „feisbucului” erau teribilişti şi cu mari probleme de comunicare chiar se pot transforma în copii educaţi şi ascultători.
Un sfert de veac de libertate...
Maura Anghel
Şi dacă tot a a picat “reţelistica”, mi-am amintit de agendă, vechea mea prietenă şi ajutor pentru pierderile de memorie, care niciodată nu m-a trădat aşa cum a făcut Facebook când am căutat numărul coafezei. Hackerii m-au făcut să pierd programarea, să uit şi numele salonului pe care altfel nu am avut cum să-l găsesc pe internet şi să ratez noua poză în lumea 2.0, cu un look schimbat. În schimb, am avut timp să povestesc mai multe pe lângă o cafea cu câţiva amici şi să-mi aduc aminte de vremurile în care ne legau prieteniile adevărate, nu firele de internet.
Maura ANGHEL
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau