Şi preşedinţii pot fi goi, nu doar împăraţii...
Dimensiune font:
Secvenţa întâi. Deşi am mai făcut, cândva, această trimitere, realitatea mă obligă să o reiau. Într-o proză a unui scriitor rus din secolul al XIX-lea, găsim un personaj extrem de interesant, despre care se poate spune că reprezintă un android avant la lettre. Este vorba despre conducătorul unei gubernii, personaj cu un vocabular extrem de limitat şi, în acelaşi timp, repetitiv, de un calm cu nimic uman. Intrigaţi de comportamentul acestuia, unii apropiaţi fac investigaţii şi descoperă că guvernatorul cu pricina avea în cutia craniană, în locul obişnuitului creier, o flaşnetă dotată cu un număr fix de expresii, în principiu adecvate oricărei situaţii...
Cam la asta mă duce gândul de câteva luni, când, pe parcursul unor seri, ecranul televizorului parcă are icter de atâta galben emanat de „breaking news”, transmiţând, apoi, direct de la Administraţia prezidenţială, ceva ce nu-i nici „breaking” (adică cel puţin să comunice, dacă nu să zăpăcească de-a dreptul), şi cu atât mai puţin „news” (deci noutăţi, nu banalităţi şi platitudini).
Secvenţa a doua. Într-o firmă care funcţiona de peste un deceniu şi se afla la al treilea şef, circula un soi de zicală, legată indisolubil de „calităţile” celor care ocupaseră această funcţie. Despre cel dintâi, că dovedise a fi posibil ca firma să fie condusă de către un foarte apropiat prieten al lui Bachus. Despre al doilea, că şi o femeie poate conduce. Despre al treilea, că se proba posibilitatea ca firma să poată merge fără să fie condusă. La ultima variantă, fără îndoială sau ezitare, mă duce gândul când constat cum merg treburile la Palatul Cotroceni.
Secvenţa a treia. Porneşte de la binecunoscuta poveste a lui Hans Christian Andersen, în care un singur personaj a avut curajul de a remarca, şi nu în gând, ci cu voce fermă, degrabă auzită, că pretinsele haine ale unui monarh, de fapt, nu existau, rostind expresia devenită de-atunci celebră „împăratul e gol”, expresie ce trebuie percepută drept un apel la realism şi luciditate, oricâte riscuri ar însemna asumarea acestora. De pe vremea când a scris Andersen această poveste, lucrurile s-au mai schimbat, însă doar în sensul că, actualmente, sunt mulţi mai puţini împăraţi decât atunci. În rest, a rămas ca permanenţă obstinata preocupare a unora de a pretinde că un lider sau altul poartă veşminte fastuoase, că este extraordinar de bine „mobilat” cerebral, că are calităţi şi capacităţi ce-l recomandă, negreşit, pentru plasarea, încă din viaţă, în cele mai de preţ pagini de istorie, în calitate de tătuc şi salvator al neamului respectiv, de geniu al locurilor unde sălăşluieşte, de cârmaci neînfricat, de erou între eroi.
Mulţi dintre noi au citit povestea, puţini i-au înţeles mesajul profund şi imperativ, şi încă şi mai puţini îşi asumă riscul de a vedea lucrurile (şi oamenii care conduc) în adevărata lor lumină, dar mai ales pe acela de a exclama că un personaj sau altul este gol. Iar o asemenea atitudine ne costă chiar existenţa noastră...
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau