De când cu scandalurile legate de de oamenii cu nume grele de prin ţară s-au pierdut din vedere multe chestiuni care interesează aproape de fiecare dintre noi. Or fi ele interesante ştirile despre cătuşele şi sutienul lui Udrea sau despre mercurul care l-a îmbolnăvit pe Borcea, dar discuţiile despre manualele pentru elevi sunt mult mai importante. Sau ar trebui să fie.
„Feciorul meu a ajuns la jumătatea anului şcolar şi nu a văzut cum arată Abecedarul. De ce mai plătesc eu taxe şi impozite? Ce vină au copiii că oamenii de la Bucureşti nu se înâeleg de la parale, şemnuri şi licitaţii?”, m-a întrebat zilele trecute tatăl lui Ştefănel, un puşti blond care a aşteptat cu mare bucurie prima zi de şcoală. Bărbatul, angajat al unei unităţi medicale din Bacău, mi-a povestit cum face gărzi peste gărzi în schimbul unor sume infime, cum are în grijă mai multe sarcini decât ar trebuie fiindcă „restul au plecat la muncă în Anglia”, cum cheltuie lunar sume mari pentru un învăţământ care, teoretic, ar trebui să fie gratuit şi la final s-a întrebat cum se poate ca în România unii să aibă numai drepturi iar alţii doar obligaţii? Şi cum poţi face performanţă fără manuale sau cu profesori nemotivaţi, care abia aşteaptă să semneze condica şi să plece acasă unde au liste întregi de copii pentru meditaţii?

Citeşte şi

O ciornă cu planul tău de viaţă

Până la primăvară mai sunt câteva zile, iar puştii din şcoala gimnazială nu au văzut cărţile noi. Cadrele didactice s-au descurcat aşa cum au putut sau au vrut. Dacă la oraş treburile stau mai bine, la sate e jale. Clase simultane, copii de vârste diferite amestecaţi în sălile de curs, lecţii de-a valma, totul e vraişte. La ţară, iarna este perioada în care frecvenţa la ore este cea mai bună, în restul anului mulţi copii fiind implicaţi la muncile din gospodării. Cei care chiulesc pierd alocaţiile, dar cui îi mai pasă?
Bătaie de joc este şi în şcolile de fiţe, ba chiar şi la olimpiade. Am aflat cu surprindere că există o mafie a olimpiadelor, care nu mai sunt chiar concursuri în care elevii îşi măsoară nivelul de cunoştinţe, ci o arenă unde profesorii îşi arată muşchii. Probleme sunt la disciplinele unde în teze poate fi oricând loc de interpretare. Merge vorba că şi subiectele mai răsuflă...
Până la urmă, scandalul manualelor s-a liniştit şi cărţile încep să ajungă la cei mici, chiar dacă a trecut mai bine de jumătatea anului şcolar. Mai au ceva timp să le răsfoiască şi chiar să le buchisească, dacă şi învăţătorii îşi vor da silinţa să recupereze. Dacă nu, se vor descurca singuri ori vor plăti părinţii meditaţii, cei care îşi permit. Restul, treaba lor. N-au decât să aştepte vremuri mai bune.