Strada, Parlamentul şi achitarea tacită
Dimensiune font:
După protestele de stradă care au făcut înconjurul lumii, prin denumiri dintre cele mai inspirate, precum „Revoluţia luminii”, „Revoluţia Tricolor” sau, luate în râs de pesedişti, cu „Revoluţia lanternelor”, un nou subiect ar trebui să genereze, dacă nu proteste, măcar un minimum de dezbatere publică. Este vorba despre marea achitare colectivă, dictată nu de vreo ordonanţă adoptată la ceas de seară, ci chiar de către judecători.
Concret, este vorba despre achitările pe bandă rulantă decise în ultimele zile de judecători ai mai multor instanţe din Ardeal, prin care s-a stabilit că faptele pentru care diverşi funcţionari erau încadraţi la acuzaţia de abuz în serviciu nu mai există. Sau, cel puţin, nu îşi mai găsesc un corespondent în Codul Penal, articolul cu pricina fiind dezincriminat printr-o decizie a Curţii Constituţionale încă din vara anului trecut. Adică nu e dezincriminat, dacă ar fi să-i credem pe şefii DIICOT sau Parchetului General, numai că el nu se mai poate aplica, în lipsa modificărilor solicitate de Curtea Constituţională. Cel puţin asta au invocat judecătorii de la Cluj şi Alba Iulia, care au dictat nu mai puţin de cinci achitări în dosare de presupus abuz în serviciu deschise pe numele unor funcţionari publici.
Acum, stând drept şi judecând strâmb, nu poţi decât să te întrebi de ce, dintr-o dată, instanţele şi-au adus aminte de decizia Curţii Constituţionale, fără să fi auzit de nicio achitare în ultima jumătate de an? Au simţit vreo apăsare pe fondul solicitărilor legitime privind răspunderea materială a magistraţilor pentru deciziile eronate?
Nu punem la îndoială decizia Curţii Constituţionale, nici contextul şi nici algoritmul politic din care e compus completul de judecători în robă vişinie. Nu suntem în măsură să o facem, cum nu au făcut-o nici politicienii. Pe de altă parte, ne întrebăm şi noi, ca votanţi, de ce Parlamentul sau Guvernul Cioloş nu au efectuat modificările de rigoare până acum şi a trebui să asistăm la ordonanţe date pe furiş şi proteste de stradă care au rupt România în două? Chiar nu a ştiut nimeni de recomandările Curţii? Ce i-a împiedicat să înceapă măcar o dezbatere, nu neapărat să ia o decizie în cele 45 de zile, aşa cum suna recomandarea?
Impresia subsemnatului a fost că dezincriminarea tacită, aşa cum a rezultat ea din tăcerea care s-a lăsat pe acest subiect vreme de jumătate de an nu a fost una întâmplătoare. În fond, în ultima sesiune a trecutei legislaturi, parlamentarii noştri au fost mult prea ocupaţi să-şi asigure pensii şi privilegii ori să îşi facă bănuţi de campanie pentru un nou mandat şi mai puţin să se asigure că aleşii care au băgat mâna în borcanul cu miere al administraţiei publice vor plăti pentru asta. Iar acest lucru este valabil pentru toate partidele, de la stânga la dreapta şi invers.
La ora scrierii acestor rânduri, parlamentarii noştri încă mai au o dilemă dacă să abroge Ordonanţa 13 prin... Ordonanţa 14 sau, dimpotrivă, dacă nu ar fi mai bine ca actul normativ pitrocit de fostul ministru Iordache şi votat de Guvern nu ar trebui aprobat.
Estimp, vedem că judecătorii albesc pe bandă rulantă dosarele aleşilor suspectaţi de abuz în serviciu, aşa că nu ne-ar mira ca Parlamentul să o lungească mult şi bine cu nişte modificări care ar trebui să fie luate pe cât de echilibrat şi de transparent, pe atât de urgent. Cât despre protestele de stradă, s-ar putea să ne trezim că se vor întoarce dintr-o dată în favoarea Ordonanţei Grindeanu, date fiind achitările din ultimele zile.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau