Troc politic cu inocenţa copiilor

Ordonanţa de Urgenţă 13 dată de Guvernul Grindeanu, la ceas de seară, a scos în stradă sute de mii de oameni nemulţumiţi. Nimic mai normal într-o ţară democratică, în care cetăţenii au dreptul să-şi spună părerea cu atât mai mult cu cât „jocul puterii” poate avea efecte majore asupra României. Având în vedere că majoritatea canalele media au prezentat aproape toate faţetele ordonanţei care prevedea schimbarea Codului Penal şi de Procedură Penală, mai mult sau mai puţin obiectiv, nu-ţi voi mai consuma timpul, dragă cititorule, opinând pe acest subiect. Din toată această tevatură, denumită de mai marii partidelor politice ba „lovitură de stat”, „ba manipulare în masă”, ba „democraţie în formă pură” vreau să mă opresc asupra momentul zero pentru mine, cel care mi-a făcut să-mi îngheţe sângele privind spre stradă: protestele copiilor!
Nu am acuzat şi nu acuz nicio persoană majoră care protestează, nu m-am poziţionat de nicio parte a baricadei acestui război politic, i-am înţeles pe părinţii care aveau scris pe pancarte, cu litere de-o şchioapă, că se luptă pentru viitorul copiilor lor... Este normal, dar să catapultezi o mână de copii în mijlocul unei mulţimi care strigă din toţi rărunchii „hoţii” şi „la puşcărie” mi se pare o atrocitate la adresa sufletelor inocente ale acestor puşti.
Oameni buni, luptaţi pentru copiii voştri, strigaţi-vă drepturile, nemulţumirile, frustrările sau ce vreţi voi în faţa celor mai importante instituţii ale statului, dar nu faceţi troc politic cu inocenţa acestor „pui de oameni”.
Deunăzi, o televiziune naţională, chipurile „formatoare de opinie” titra cu litere mari că în capitală are loc „protestul copiilor”, cu breaking news-ul de rigoare... Dragă cititorule, majoritatea copiilor aduşi la acea manifestaţie de stradă aveau vârste cuprinde între 1 şi 10 ani, iar experienţa şi toate studiile pământului în psihologie nu mă pot convinge că nişte suflete inocente, care absorb ca un burete toată informaţia din jurul lor, aveau ce căuta la un protest mai mult sau mai puţin politic. Într-un astfel de tablou trist, nu ar fi benefic pentru noi, ca oameni maturi, şi pentru „sănătatea” generaţiei de mâine, să păstrăm inocenţa copiilor noştri, a fraţilor şi a surorilor cât mai mult posibil, ţinându-i departe de lozinci precum „hoţii au furat ţara”, „la puşcărie” sau „puie PSD”. Oare noi, ce-i ce luptăm pentru democraţie înfăşurându-ne copiii în drapel şi ducându-i în stradă să strice „DNA să vină să vă ia” şi să hulească, nu suntem la rândul nostru nişte hoţi de vise, de puritate?
Peter Pan, Cenuşăreasa ori Rapunzel nu fac casă bună cu lozincile politice. Parlamentarii şi preşedintele pot înţelege revolta oamenilor şi fără nişte puşti scoşi la înaintare, iar copiii merită un exemplu mai bun decât cel oferit, la vârste atât de fragede, de nişte oameni care suflă în vuvuzele şi hulesc. Haideţi să nu sădim în sufletele gingaşe ura, deoarece un copil de şapte ani nu va înţelege nimic din această tevatură politică decât faptul că unii sunt buni şi alţii răi, iar cei răi trebuie izgoniţi, că unii sunt săraci şi alţii bogaţi, iar bogaţii trebuie pedepsiţi pentru că, în mod indubitabil, sunt hoţi...
Dragă cititorule, te invit să te convingi singur de cele relatate mai sus: în timp ce mergi spre şcoală, serviciu sau spre piaţă, întreabă primul copil de şapte ani care-ţi iese în cale ce înseamnă „democraţie” şi vei înţelege la fel ca mine că toţi acei puşti din stradă nu au strigat pentru „consolidarea statului de drept” sau cine ştie ce... au strigat pentru că noi, „modelele”, am căzut într-o extremă periculoasă... în fanatism! Anca BURNICHE