UE pune taxă pe hogeacuri

Dacă nu aţi aflat una dintre ultimele veşti proaste v-o spunem noi – proprietarii de centrale termice ar putea plăti taxă de poluare, la cererea Uniunii Europene, care astfel crede că face dreptate celor care suportă noxele aruncate în cer de gazul metan ars ori de cărbunii sau lemnele ce şi-au dat duhul încălzind poporul.

Dacă taxa va fi aplicată, buni de plată vor fi majoritatea românilor fiindcă oamenii nu au alt sistem încălzire. Boieria centralelor a cam fost impusă de stat, căruia nu i-a păsat de vechile uzine de termoficare, care şi-au făcut de cap. Au majorat facturile la căldură după cum au vrut, au încălzit caloriferele când le-a tunat, şi-au bătut joc de oameni şi şi-au plătit salarii imense, pe care le-ar invidia şi cel mai bine plătit şef de multinaţională. Sătui să îngheţe în case încă de pe vremea lui Ceauşescu, atunci când şi-au făcut stocuri imense de pături şi plăpumi, oamenii au sperat că anii de după 1990 le vor aduce măcar căldură şi mâncare, dacă nu traiul din mult râvnitul occident. Că n-a fost aşa o ştim cu toţii, iar oamenii au încercat să-şi stabilească singur un confort pe care statul ar fi fost obligat să-l asigure.

La început au fost apometrele şi tot hoţia celor din societăţile de utilităţi au obligat cumva ca vânzările de contoare să crească. Firmele care au vândut aparatele de măsurat consumul de apă s-au îmbogăţit, iar românii au dat startul competiţiilor la credite. Cumva trebuiau să oprească furtul la pauşal şi şi-au instalat contoare pentru apă caldă şi apă rece. La final, au rămas surprinşi să constate că, în lipsa lor, pe facturi ar fi fost trecute consumuri echivalente cu debitul unui pârâu pe timp de inundaţii. Au urmat centralele termice, devenite un lux prin costurile imense. O mină de aur pentru cei care le-au vândut, o eventuală uşurare din partea celor care le-au cumpărat, măcar sub aspectul confortului termic din case. Dintr-un buton oamenii aveau căldură şi apă caldă şi i-au trimis la naiba pe cei care i-au furat în neştire la căldură, pe factură. Cum credeţi că s-au ridicat vilele şefilor de la termoficare şi de unde atâţia bani pentru vacanţele luxoase sau maşinile de fiţe? În timp, sistemele centralizate de termoficare au devenit adevărate fabrici de rugină şi s-au închis ori au fost închise. Sau obligate să tragă obloanele fiindcă şefii lor aveau nevoie de bani şi nu mai ştiau ce să vândă la fier vechi. Zeci de localităţi din Moldova au rămas fără niciun sistem de încălzire, iar acum uzine de termoficare mai sunt doar în marile oraşe. În rest, oamenii s-au descurcat cum au ştiu mai bine – şi-au instalat centrale termice ori şi-au construit sobe. La o socoteală simplă, cei care încă mai sunt conectaţi la oale comună sunt foarte puţini comparativ cu cei care şi-au declarat independenţa din punct de vedere al confortului termic, iar UE ar urma să adune saci de galbeni de pe urma birului de hogeac. Nu ştiu ce vor spune oamenii de la ţară, pensionarii care vor trebui să rupă pastila-n jumătate şi alţi oameni care îşi socotesc cu infinită grijă fiecare leu, dar siguranţă vor sări ca arşi în sus, aşa cum li se întâmpla când vedeau facturile de la firmele de termoficare care aproape i-au obligat să-şi instaleze centralele termice.

Măsura cică ar fi bună pentru încurajarea rebranşărilor la sistemele comune, adică abonaţii ar fi obligaţi să pupe acolo unde altădată au scuipat. Şi cum este greu de crezut că oamenii vor da confortul propriu pe căldura CET-urilor, UE îşi poate deschide baierele pungii în care se vor aduna galbenii din taxa pe hogeac.