Un campionat mondial de tot...rusul!

 

Dorian OBREJA

Nu, nu e o greşeală în titlul de mai sus, ci doar un joc de cuvinte, lăsând posibilitatea fiecărui cititor să decidă dacă lasă ultimul termen, sau îl înlocuieşte cu acela de „râsul”...

Ar mai fi de adăugat că evenimentul sportiv găzduit de ţara cu capitala la Moscova nu a constituit prilej doar de oarece amuzamente (chiar dacă unele dintre ele din sfera expresiei „haz de necaz”), dar şi de mai mici sau mai mari întâmplări aflate la polul opus: un cuplu din Rusia, căsătorit de 14 ani, a divorţat, dat fiind faptul că soţia şi-a permis să-l ironizeze pe fotbalistul preferat al soţului, nimeni altul decât Messi; un stadion construit recent (la Volgograd), special pentru competiţie, a cam început să o ia la vale după o ploaie puternică; tot ploaia, survenită în momentele decernării premiilor, ne-a înfăţişat doi preşedinţi de state (Franţa şi Croaţia), uzi leoarcă, în vreme ce Putin era adăpostit sub o umbrelă prezidenţială, ceea ce spune multe despre organizarea protocolului...

Trebuie să subliniez că nu obişnuiesc, de regulă, să abordez decât rar de tot subiecte din sport (inclusiv fotbal), considerând că acesta este apanajul cronicarilor de specialitate. De aceea rândurile mele trebuie luate drept exact ceea ce sunt, consideraţiile unui simplu tele-spectator, dezamăgit şi îngrijorat, în egală măsură, de spectacolul vizionat - atât cât am rezistat, căci au fost destule zile în care am preferat să văd un film bun.

De fapt, consideraţiile mele exced zona sportivă, fiind mai conexate de fenomenele globalizării şi, mai ales, ale „mercenarizării”, ultimul dintre ele părându-mi-se a face ravagii şi a prevesti un viitor care nu sună deloc promiţător pentru ceea ce (încă) este definit drept sportul-rege.

S-ar putea pune întrebarea cum de ţări cu campionate foarte puternice, de referinţă, precum Italia, Spania, Portugalia, Germania, Brazilia, Argentina Anglia, ori nu au fost prezente la CM, ori au plecat prea devreme acasă, sau au suferit înfrângeri umilitoare de la adversari teoretic mult mai slabi?

Pe de o parte, tocmai faptul că aceste campionate sunt foarte puternice, durând timp îndelungat şi consumând energii uriaşe (iar la ele se adaugă alte şi alte competiţii) au determinat ca „greii” fotbalului să ajungă în Rusia obosiţi; celebrul Neymar, de pildă, a fost catalogat drept cel mai slab actor de la CM! Dar, parcă, şi demotivaţi, interesaţi mai mult de câştigurile uriaşe de la cluburi (ori din reclame...), decât de gloria ducerii naţionalei pe cea mai înaltă treaptă. Pe de altă parte, să nu uităm că, în multe dintre ţările amintite, echipele cluburile sunt alcătuite, uneori în proporţii covârşitoare, din „mercenari”.

Aşa s-a ajuns ca, de exemplu, Rusia să fie cea mai slabă echipă-gazdă din istoria Cupei Mondiale (dar acest titlu îi va fi luat, cu siguranţă, de Quatar), iar una dintre finaliste, anume Croaţia, să fie selecţionata cu cel mai slab loc (20) în clasamentul FIFA!

Din păcate, încet, dar sigur, Cupa Mondială se transformă în cu totul altceva decât era în urmă cu câteva decenii.. Aşa încât amatorilor de fotbal adevărat, de dăruire şi spectacol, nu le rămâne să (re)vizioneze înregistrările meciurilor antologice de atunci...