3 puşti informaticieni deţin cheia succesului

 În timp ce unii tineri de vârsta lor încă mai copilăresc, trei elevi ai Liceului de Informatică „Grigore C. Moisil” din Iaşi pot da lecţii despre ceea ce înseamnă munca în echipă şi consolidarea unei mici firme în domeniul IT. Daria Malache, Daniel Rusu şi David Burcovschi sunt cei trei muşchetari ai informaticii, care lucrează cu devotament şi pasiune sub sigla „D>Soft”. În viziunea lor, fiecare dintre noi avem o datorie morală de a munci şi de a ajuta la consolidarea valorilor acestei ţări, motiv pentru care elevii de la „Moisil” vor să-şi continue studiile în Iaşi, la Facultatea de Informatică din Copou

- Toţi trei aţi fost cuprinşi de pasiunea pentru informatică. Vă mai amintiţi primul contact cu acest domeniu amplu?
- David: Înclinaţia mea pentru informatică a fost derivată din pasiunea pentru modelism, prin clasa a VI-a, menţionând aici că nu eram la o şcoală cu profil real la acea vreme. Mai exact, îmi doream ca aeromodelele şi automodelele mele să zboare sau să ruleze singure. Am început să-mi fac automodelele autonome cu un Arduino şi nişte senzori de proximitate, am programat şi aşa am învăţat nişte concepte de bază a ceea ce înseamnă programarea, primul limbaj cu care am intrat în contact fiind C, după care mi-am dorit ceva mai mult. Îmi aduc aminte că la un moment dat mi-am propus să fac o dronă din aeromodelul meu de tip motoplanor, dar aici m-am izbit de costurile ridicate hardware (un giroscop precis electronic şi un modul GPS care să îmi determine poziţia curentă) şi... am renunţat la idee. După aceste „jocuri” m-am apucat de programare în C, dar pe algoritmică. Am început să gândesc singur fel de fel de probleme, încercând să transpun exerciţiile matematice de la şcoală în programe, dar m-am plictisit repede şi de asta! Am început să caut utilitatea limbajului C în afara sistemelor mecatronice şi embed (roboţi, sisteme electronice programabile etc -n.r.), aflând atunci că în C a fost scris un sistem de operare UNIX, pe la începutul anilor ’70, ceea ce mi-a captat şi mai mult atenţia, dat fiind că în ziua de azi sunt diverse „arome” ale acestui sistem de operare precum MAC OS, BSD cu toate derivatele sale şi Linux, care are în jur o comunitate destul de mare de utilizatori. Am zis să încerc Linux, pentru a vedea ce „oferă”, după care am trecut să testez Ubuntu, RedHat, CENT OS, Arch, ca în final să mă opresc pe Arch şi Linux Mint, derivat din Ubuntu. După ce m-am acomodat cu el, am început sa văd cum se fac aplicaţii pentru repositoriul lor (un fel de Magazin Play -n.r.), şi aşa am început să scriu aplicaţii Desktop pentru Linux în C, urmând ca să evoluez la C++ odată cu înţelegerea conceptelor OOP, acestea întâmplându-se pe la finalul clasei a VII-a. Treptat, m-am plictisit să scriu programe Desktop şi am zis să învăţ un nou limbaj, intrând pentru prima dată pe tărâmul web. HTML am învăţat în 6 zile, de la concepte până la validare!
Am trecut la PHP şi am început să înţeleg ce sunt bazele de date, la ce ne ajută şi cum le putem manipula. După ce am învăţat PHP, am început să lucrez la diverse proiecte fictive date de mine însumi, de la un catalog online simplu, până la un CMS. După asta am învăţat Python, Java şi bineînţeles JavaScript! Cam asta e istoria pasiunii mele pentru informatică. Trebuie să menţionez că părinţii mei sunt medici şi chiar dacă nu au tangenţă cu programarea, m-au susţinut prin faptul că nu mi-au impus să fac altceva. Susţinere mi-au arătat şi doamna profesor şi director al şcolii din Voineşti, unde am fost elev, Maria Marciuc, care m-a susţinut şi a văzut în mine mai mult decât un simplu elev al unei instituţii de învăţământ rurale, crezând în capacităţile mele şi dându-mi sfaturi, idei şi chiar ajutându-mă să ajung la unele concursuri de fizică aplicată, cu roboţii construiţi de mine. Anul acesta am desfăşurat în şcoala dumneaei un proiect finanţat prin fondurile Ştiinţescu Iaşi ROBOFIZ, fiind vorba despre un cerc de robotică pentru elevii din şcoală.

- Toţi trei formaţi o echipă, însă iniţiatorul ai fost tu, David...
- David: Anul trecut am gândit un proiect de realizare a unei firme de IT care să producă software pentru oricine are nevoie şi pentru fiecare buzunar. Am început să mă gândesc la un concept de brand, în timp ce el se afla în faţa ochilor mei zi de zi - becul ideii Edison. Astfel, am ajuns să concep sigla noastră „D>Soft”. „D” vine de la Deştept, Descurcăreţi, Dinamici, Design. După ce am plănuit proiectul, am început să caut oameni dornici să înveţe, pe care să îi pot modela frumos în stilul de lucru, astfel încât să putem colabora cât mai bine şi să creştem această idee. Aşa am ajuns la Daniel şi Daria.

- Care sunt proiectele la care aţi lucraţi?
- Daniel: Avem câteva proiecte de suflet în care ne-am implicat. Ca de exemplu, am colaborat cu judecătorul Cristi Danileţ, unde am făcut o pagină web - VedemJust.ro, la care se adaugă alte materiale desfăşurate împreună cu diferite fundaţii, în regim de voluntariat. Suntem la etapa de promovare pe piaţa informatică.

- Ştiu că doi dintre voi, Daria şi Daniel, participaţi la un program Erasmus, despre ce este vorba?
- Daria: Participăm la un program Erasmus, finanţat de Comisia Europeană, intitulat „Dezvoltarea Competenţelor de web design pentru afacerile mici şi mijlocii”, fiind un stagiu de dezvoltare pe latura de business, în Valencia, la compania SummonPress. Este o mare oportunitate pentru noi, deoarece vom simula propria noastră afacere şi vom crea scenarii pentru partea de promovare, ceea ce ne va ajuta să ne lărgim orizontul de cunoaştere.
Daniel: Tot ce înseamnă plecarea în afară şi studiul într-o companie mare reprezintă pentru noi o experienţă unică, ce ne va permite să „importăm” tot sistemul de lucru de acolo la noi în ţară şi să-l punem în aplicare pentru viitoarele nostre proiecte.

- După ce veţi termina liceul încotro vreţi să mergeţi?
- Daria: Cu siguranţă la Informatică sau la Automatizări calculatoare, la noi, în Iaşi, sau la Cluj. Nu îmi doresc sub nicio formă să plec din ţară, deoarece am o responsabilitate faţă de poporul meu. Consider că trebuie să dau şi eu ceva la schimb acestei comunităţi, iar dacă noi, tinerii, ne-am duce peste hotare, după ce ne şcolim aici, am dezvolta alte popoare şi noi, ca naţie, am bate pasul pe loc.
- Daniel: Eu voi face facultatea la noi, mai exact în Copou la Informatică. Personal mă declar mulţumit de calitatea învăţământului ieşean, în ceea ce priveşte sfera informaticii şi nu găsesc niciun motiv pentru a pleca din ţară.
- David: Studiile le voi face tot în Iaşi, la Universitatea „A.I. Cuza”, pe Informatică, urmând ca după asta să fac şi studii teologice, pentru a cunoaşte mai mult despre credinţa mea.

- Cum se vede România prin ochii unor tineri care vor să rămână în ţară să lucreze?
- Daniel: Eu cred nu facem suficient pentru a creşte şi vorbesc aici de comunitate! Ar trebui să ne sprijinim unii pe alţii, să contribuim cu toţii la crearea unor condiţii mai bune şi să-i ajutăm pe cei care sunt mai jos de noi să se ridice, fără a ne pune neapărat pe noi pe primul loc. Dacă noi nu facem nimic şi stăm doar să ne lamentăm, ne merităm soarta! Fiecare ar trebui să fie conştient că poate schimba ceva pe părticica lui, atunci am aduce plus valoarea acestei patrii care este deosebită, dar are nevoie de elanul nostru, al tuturor!

- Mai aveţi puţin şi veţi putea merge la vot. Ce înseamnă pentru voi acest drept constituţional şi cum se traduce absenteismul la alegeri?
- Daria: Eu cred că acest drept garantat tuturor este cu două tăişuri, datorită faptului că sunt oameni care nu au educaţia necesară votului. Nu poţi să alegi ceva fără să ai minime cunoştinţe despre doctrină şi măsuri luate de partide. În aceste condiţii, nu este normal ca viitorul nostru să fie decis, prin vot, de astfel de oameni. În acelaşi timp participarea la vot, pentru un om responsabil, este foarte importantă, deoarece ajungi astfel să participi la fundamentarea democraţiei şi la luarea deciziilor, prin cei pe care îi alegi. Oameni care spun „nu mai votez pentru că toţi sunt o apă şi un pământ” greşesc! Ar trebui să avem ambiţia să alegem din mai multe rele, răul cel mai mic, să avem curajul de a ne implica şi a ne decide astfel soarta! Consider că schimbarea vine de la noi, de la tineri, motiv pentru care aş susţine introducerea în şcoală a unor cursuri opţionale de informare politică, astfel încât cei care doresc să afle mai mult, să găsească cu uşurinţă răspunsurile la întrebări.

- Ce ar trebui schimbat la învăţământul românesc?
- Daria: Materia este foarte stufoasă şi vin către noi multe informaţii care nu ne folosesc pe parcursul vieţii şi pe care trebuie să le „tocim”. Marea problemă a sistemului actual de învăţământ este că, în România, se pune accent pe notă, nu pe ceea ce are elevul în cap! Dacă mie nu îmi place istoria, la ce să stau să învăţ mecanic nişte lecţii pe care le voi uita cu siguranţă mâine, pierzând un timp preţios în care aş putea lucra la o materie ce-mi place şi pe care vreau să mă axez mai departe? Mi se pare foarte bun sistemul din Anglia, unde îţi alegi şase materii principale şi pe ele îţi canalizezi energia, timpul şi priceperea. Nimeni nu se gândeşte că un elev nu are doar o materie, două pe zi, însă fiecare profesor vrea ca elevul să-i ştie la clasă de nota 10.

- Unde vă vedeţi peste 25 de ani?
- David: Nu pot zice unde mă voi vedea peste 25 de ani... Dacă Dumnezeu mă cheamă să fiu misionar în Africa, acolo voi fi! Eu zic să păstrăm legătura până atunci şi vom vedea unde vom fi cu toţii!
A consemnat Anca BURNICHE