„38 la sută dintre elevii români de până la 15 ani sunt analfabeţi funcţional”

 Dialog cu prof. dr. Liliana Romaniuc, expert în educaţie şi preşedintele Asociaţiei Române pentru Literaţie

 

Problemele din educaţie sunt cunoscute. Se vorbeşte despre necesitatea schimbării atitudinii cadrelor didactice, despre programe de formare, despre rezultatele slabe ale elevilor, dar măsurile care ar putea schimba această stare de fapt întârzie. În tot acest timp, statisticile legate de abandonul şcolar, de alfabetizarea funcţională sunt tot mai alarmante. Am discutat cu prof. dr. Liliana Romaniuc, preşedintele Asociaţiei Române pentru Literaţie, despre multe aspecte mai puţin plăcute ale sistemului de învăţământ, dar şi despre măsurile care ar putea aduce multe îmbunătăţiri.

- Doamnă profesor, sunteţi tot mai implicată în proiecte ce ţin de alfabetizarea funcţională. Ce v-a determinat să susţineţi acest demers?

- Povestea a început cu aproape zece ani în urmă, când am avut ocazia să lucrez în câteva proiecte europene care abordau problema alfabetizării funcţionale a elevilor, dar şi a adulţilor din ţările europene. Atunci am conştientizat că primul pas în învăţare este înţelegerea, iar acest lucru, la şcoală, ţine de profesorul care predă. El trebuie să predea pentru înţelegere şi aplicare practică. Altfel, nu vorbim despre învăţare, ci despre memorare şi reproducere. Cumva, atunci am înţeles că aceasta este cauza rezultatelor slabe ale elevilor noştri. De aici trebuie să începem!

- Ce este, mai exact, analfabetismul funcţional? Se vorbeşte de puţin timp de el în România.

- O persoană este în zona analfabetismului funcţional dacă ea cunoaşte literele, citeşte, dar nu înţelege ce citeşte şi nici nu poate aplica informaţiile primite în context diverse. Este un fenomen întâlnit în toate sistemele educaţionale, diferenţa este că în ţările dezvoltate, acest procent este foarte mic, în timp ce în România el este foarte mare. Analfabetismul funcţional măsoară capacitatea elevului de a înţelege şi aplica în context diverse cunoştinţele sau informaţiile obţinute la lectură, matematică şi ştiinţe. Se vorbeşte puţin, e adevărat, dar se vorbeşte! Cumva, înţeleg rezerva de a vorbi despre analfabetismul funcţional pentru că lumea nu ştie ce înseamnă şi, de cele mai multe ori, îl asociază cu analfabetismul de bază – adică incapacitatea de a citi un text. Pe de altă parte, sistemul educaţional românesc s-a hrănit continuu cu mitul olimpicilor şi cu „excelenţa”. Există, îi recunoaştem şi îi preţuim, dar olimpicii nu dau calitatea sistemului educaţional. Procentul lor este incredibil de mic, sub 0,5% versus o masă imensă de elevi, analfabeţi funcţional.

„Suntem ţara din UE cu cele mai grave probleme legate de analfabetismul funcţional”

- Datele sunt foarte îngrijorătoare…

- Este adevărat. Aproape 38% dintre elevii români de până la 15 ani sunt analfabeţi funcţional, conform testărilor internaţionale PISA, comparativ cu media OECD de 19%. Mai mult, procentul elevilor români care au obţinut scoruri înalte (nivelurile 5-6) este de 1,6%, comparativ cum media OECD de 7%. Cu aceste rezultate, România se situează pe penultimul loc la nivel European. La testarea din 2015, s-au înregistrat îmbunătăţiri uşoare, dar continuăm să rămânem pe ultimele locuri şi, doar 4,3% dintre elevii români reuşesc să atingă nivelurile 5-6, cel puţin la o disciplină (dintre lectură, matematică şi ştiinţe), în timp ce 25% dintre elevi sunt sub nivelul 2 – adică analfabeţi funcţional la toate cele trei discipline. Practic, suntem ţara din UE cu cele mai grave probleme legate de analfabetismul funcţional.

- Unde sunt cele mai mari probleme?

- Tot ce v-am spus sunt datele oficiale ale OECD şi se găsesc şi pe site-ul ministerului. În ce ne priveşte, Asociaţia Română de Literaţie, care şi-a asumat acest obiectiv, de reducere a analfabetismului funcţional, a implementat un proiect în acest sens, în 30 de şcoli din Regiunea Nord-Est. Avem o analiză realizată cu privire la nivelul analfabetismului funcţional -- în cele mai multe şcoli acesta este cam la acelaşi procent: 40-50% dintre elevi nu înţeleg ce citesc, indiferent de disciplina de studio! Desigur, avem şcoli cu procent ce se apropie de 80%, dar şi şcoli cu un procent sub 30%. Cele mai multe probleme sunt la ştiinţe şi matematică, în special în înţelegerea vocabularului. Din păcate, în şcoli continuăm să nu acordăm atenţie acestei probleme grave cu care se confruntă elevii români.

- Dacă analfabetism funcţional există la copii este clar că nici adulţii nu stau prea bine. Care este situaţia în rândul oamenilor mari? Ce consecinţe are?

- Cu siguranţă, avem probleme şi la adulţi. Există un sistem internaţional de măsurare a analfabetismului funcţional la adulţi, gestionat de OECD, dar România nu a participat niciodată la testare. Din investigaţiile noastre, credem că este în jur de 45-50%, în rural se apropie de 70%. Pe termen scurt, persoanele aflate în această zonă nu vor putea funcţiona în societate, nu-şi vor găsi o slujbă care să le asigure un trai de viaţă decent. Pe termen lung, vom fi afectaţi cu toţii… O economie performantă are nevoie de angajaţi bine pregătiţi, care să deţină competenţe profesionale înalte, dar şi din zona dezvoltării personale: cunoaştere de sine, gestionarea emoţiilor, comunicare, relaţionare cu cei din jur. Tinerii care sunt azi analfabeţi funcţional sunt cei care mâine ne vor înlocui. Desigur, vor mai învăţa câte ceva, dar studiile spun că dacă nu se intervine consistent, decalajele se accentuează pe măsură ce elevii avansează către clasele de liceu şi mult mai greu de redus după terminarea studiilor.

„ Predarea trebuie să răspundă la întrebarea De ce?,alftel învăţarea nu are sens pentru elevi”

- Sunteţi profesor de matematică şi pledaţi pentru literaţie. Ce v-a determinat să faceţi acest lucru?

- Tocmai pentru că sunt profesor de matematică am conştientizat mai bine de ce elevilor nu le place la şcoală, ca să nu mai vorbesc de matematică, unde ei reţin nişte algoritmi sau formule, dar nu le văd utilitatea în viaţa reală, nu le aplică aproape nicăieri. Mai mult, memorarea unei formule nu înseamnă înţelegere, cum de multe ori suntem tentaţi să credem. Nici măcar rezultatele foarte bune la nişte examene sau evaluări, fie ele şi naţionale. Pentru a funcţiona în societatea cunoaşterii sunt necesare anumite competenţe – le numim competenţe-cheie. Ei, competenţele de literaţie se regăsesc printre aceste competenţe. Prin literaţie înţelegem capacitatea unei persoane de a citi un text, de a-l înţelege şi de a aplica în viaţa reală ceea ce a citit. Cam asta ar trebui să facem la fiecare disciplină de studiu. Predarea trebuie să răspundă la întrebarea De ce?,alftel învăţarea nu are sens pentru elevi.

- Dumneavoastră aţi adus acest concept în România. Ce urmăriţi mai departe?

- Probabil au fost mai multe persoane care au înţeles că şi în România avem analfabetism funcţional. Noi am adus conceptul de functional literacy, tradus prin literaţie, care se referă la alfabetizarea funcţională la lectură, matematică şi ştiinţe, în anii 2008-2010, prin două proiecte europene care abordau aceste probleme. Astfel, avem alfabetizarea funcţională la matematică sau literaţia matematică, alfabetizarea funcţională la ştiinţe sau alfabetizarea ştiinţifică. Noi ne-am asumat reducerea analfabetismului funcţional prin conştientizarea profesorilor cu privire la acest aspect şi prin formarea lor în domeniul literaţiei. Altfel spus, derulăm un program de formare în domeniul literaţie pentru profesorii de toate disciplinele şi îi ajutăm să folosească textele suport la lecţii, să predea pentru înţelegere folosind strategiile de literaţie. Urmăm îndeaproape rezultatele studiilor lui John Hattie cu privire la învăţarea vizibilă.

- Aţi înfiinţat Asociaţia Română de Literaţie. Ce rezultate aţi obţinut până acum?

- Am implementat un proiect-pilot în Regiunea de Nord-Est în 30 de şcoli şi am urmărit dezvoltarea competenţelor de literaţie ale elevilor la toate disciplinele, prin formarea profesorilor care să predea folosind strategii şi instrumente de literaţie. Am realizat evaluarea acestor competenţe la elevi (nivelul de alfabetizare funcţională) la lectură, matematică şi ştiinţe. De asemenea, am urmărit efectul pe care formarea l-a avut asupra profesorilor şi asupra rezultatelor elevilor. Acolo unde profesorii au aplicat ceea ce au învăţat, elevii au progresat. Acest lucru ne-a motivat să continuăm să lucrăm cu profesorii şi să producem schimbarea printr-un nou program de formare şi printr-un nou proiect!

- Pledaţi pentru schimbarea sistemului educaţional. Ce nu merge acum şi ar trebui schimbat? Ce aţi pune în loc?

- Sistemul educaţional românesc are multe probleme, soluţiile nu sunt simple şi, cu siguranţă, schimbările nu se vor produce peste noapte. Cu toate acestea, trebuie să plecăm de undeva. Eu cred că avem două chei pentru orice demers de reformare a sistemului educaţional. O cheie este în clasă, la profesor, iar cea de-a doua este în şcoală, la director. O reformă reală în sistemul de educaţie trebuie să însemne reformarea celor care deţin cele două chei. Aşadar, schimbarea modului de formare, iniţială şi continuă, a profesorilor şi profesionalizarea funcţiei de director. La acestea aş mai adăuga descentralizarea sistemului de educaţie şi depolitizarea totală a acestuia. Dincolo de funcţia de ministru, nu ar mai trebui să existe numire politică.

„Un profesor bun este cel care învaţă în fiecare zi de la elevii săi”

- Ce sistem educaţional vă place şi care sunt atuurile sale?

- Îmi place mult sistemul australian, pe care l-am descoperit în ultimii ani. Se focalizează pe formarea profesorilor, în sensul sprijinirii şi încurajării învăţării, a colaborării şi a unui anumit grad de autonomie. Este un sistem în care deciziile se iau pe baza dovezilor, a studiilor şi cercetătorilor, în niciun caz nu pe considerente politice sau de alt fel. Îmi place şi sistemul finlandez pentru principiile simple şi foarte clare care susţin sistemul: fiecare elev este important, fiecare elev poate învăţa, iar profesorii sunt resursa cea mai importantă a sistemului. Din acest motiv, primii 10% cei mai buni absolvenţi de liceu se îndreaptă către facultăţi pentru profesori. Curriculumul este foarte flexibil şi orientat pe dezvoltarea competenţelor care susţin funcţionarea individului în societate şi împlinirea acestuia.

- Dacă acum aţi fi elev, ce fel de profesori v-ar plăcea să aveţi?

- Trebuie să mărturisesc, eu am avut parte de profesori absolut minunaţi! Mi-a plăcut şcoala şi am fost fericită să învăţ. La fel simt şi acum! Dacă mă gândesc la copiii mei sau la elevii cu care discut, cred că ei au nevoie de profesori care ştiu să asculte activ, să-i aprecieze, să facă învăţarea plăcută şi să le permită să greşească. Învăţarea este plăcută numai în măsura în care profesorul ştie să-şi atragă elevii! El este cheia!

- Aţi putea oferi o definiţie pentru profesorul perfect?

- Profesor perfect…greu de definit. Nici nu ştiu dacă există. Pot spune că un profesor bun este cel care învaţă în fiecare zi de la elevii săi cum să-şi facă lecţiile mai bine. Altfel spus, profesorul care este cel mai conştiincios elev!

A consemnat Maura ANGHEL

 

- Cum aţi ales profesoratul?

- Cred este că aceasta este chemarea mea – să fiu profesor pentru elevi şi pentru profesori! Copiii fericiţi la şcoală sunt bucuriile mele. Profesorii care îşi înţeleg rolul sunt bucuriile mele, de asemenea. Școlile pe care le-am înfiinţat sunt parte a bucuriilor mele! Școlile cu care lucrez şi care se transformă sunt bucuriile mele!