„Crimele şi cazurile cele mai grele se petrec în ultima casă, din ultimul sat”

Interviu cu medicul legist Călin Scripcaru

Călin Scripcaru este medic legist la Institutul de Medicină Legală Iaşi de aproape douăzeci de ani, fiind în acelaşi timp şi medic psihiatru. Este un specialist şi spune cu modestie că, în atâţia ani a căpătat puţină experienţă, însă că cel mai important este că i-a plăcut ceea ce face. Ar putea, din experienţa sa, să scrie cel puţin un roman despre cazurile pe care le-a întâlnit, dar, momentan, nu-l bate niciun gând în acest sens. Acesta nu se dă în lături de la nimic şi spune că în meseria pe care o practică principala satisfacţie este aflarea adevărului, medicul legist fiind ca un croitor ce are în faţă o haină plină de defecte, şi nu un cadavru. Despre satisfacţiile meseriei de medic legist, despre riscuri, autopsii la -25 de grade Celsius şi cazuri grele care i-au furat somnul, acesta a avut plăcerea de a vorbi în cadrul unui interviu acordat ziarului „Evenimentul Regional al Moldovei”.

- Domnule Scripcaru, vă mai amintiţi cum a început cariera dumneavoastră ca medic legist?
- Am început această profesie prin 1988, după ce am făcut un stagiu la ţară, de şase luni, aşa cum era la vremea aceea, după ce terminai facultatea. Am început treptat, cu fiecare grad, şi acum pot spune că, după atâţia ani, am căpătat puţină experienţă. Cel mai mult a contat că mi-a plăcut asta. În orice meserie, cel mai important este să îţi placă ceea ce faci, pentru că altfel nu ai rezultate şi, cu atât mai mult, nu ai şanse să devii un specialist.
- Cum de aţi ales medicina legală şi nu altceva?
- Biblioteca tatălui meu era plină de cărţi cu cazuri, crime, romane poliţiste, pe care eu le citeam, lucru care m-a influenţat. Tot intrând în contact cu ele, cred că mi-am creat un fel de pasiune pentru meseria asta. Când am terminat facultatea, nu m-am gândit la altă specializare decât la Medicina legală, cu toate că tatăl meu, luând în considerare dificultăţile profesiei respective, a încercat să mă descurajeze.

„Medicina legală este una din cele mai captivate specialităţi medicale”

- Munca unui medic legist nu este una dintre cele mai râvnite, dacă ne gândim, spre exemplu, şi la faptul că trebuie să lucraţi pe cadavre, unele descoperite şi după luni sau chiar ani de zile. Nu v-a speriat partea mai degrabă lugubră a acestei meserii?
- Medicina legală, cu toate că lumea o priveşte ca pe o specialitate macabră, este una din cele mai captivante specialităţi medicale pentru că, în primul rând, nicio zi nu seamănă cu cealaltă, în fiecare zi având parte de ceva nou. Mai mult, trăind atâtea ore la limita între viaţă şi moarte, aş zice că ajungem să apreciem mai realist viaţa, să vedem ce e frumos în viaţă şi ce trebuie valorificat. Nu este cazul să discutăm de monotonie în medicina legală. În timpul facultăţii, te confrunţi cu aspecte care să te sperie. Dar, din punctul meu de vedere, este mai traumatizant psihic să vezi suferinţa unui om pe moarte sau în fază terminală decât în cazul nostru, când ai de-a face cu un cadavru. Eu recomand multor studenţi să facă medicina legală, pentru că este o specialitate interesantă. Din păcate, e greu cu locurile pentru că, potrivit legislaţiei, trebuie să fie un medic la 100.000 de locuitori. La acest moment, cam toate locurile sunt ocupate, mai ales în regiunea noastră. Şi, ce este cel mai rău, este că medicii sunt la vârsta activă, au în jur de 40 de ani, deci nu e cazul să iasă la pensie să se elibereze locuri. Reţeaua este plină.

„Nu am avut coşmaruri de la autopsii, dar câţiva ani nu am putut să mănânc creier”

- Aţi avut vreodată coşmaruri după o autopsie?
- Nu, nici vorbă de aşa ceva. Nu este traumatizantă psihic meseria, însă ce pot să vă spun este că în primii ani de medicină legală am avut o perioadă în care nu am putut să mănânc creier, de niciun fel. Asta probabil de la autopsii. Acesta a fost singurul efect advers, să spun aşa, dar mi-am revenit. Iar coşmaruri nu am avut, pentru că noaptea medicul legist se gândeşte la aspectele unui caz, la aspectele de la faţa locului, la aspectele de la autopsie, în aşa fel încât să găsească cea mai plauzibilă metodă de producere a faptei respective sau cauza de deces. Suntem preocupaţi de aspectele ştiinţifice, aşa că nu mai avem timp de coşmaruri.
- Vă mai amintiţi de primul caz?
- Îmi amintesc că la început am făcut o exhumare într-un cimitir, într-o comună pe lângă Paşcani. Erau -25 de grade Celsius, era viscol şi noi eram pe vârful unui deal, unde era deschisă doar uşa de la biserică, unde ardeau câteva lumânări. La 10-15 minute, mai intram să ne încălzim puţin la lumânări şi apoi ne întorceam să continuăm autopsia. Îmi amintesc că autopsierului îi îngheţaseră efectiv mâinile în timpul operaţiunii, iar preotul a adus un lighean cu apă caldă, ca să ne mai încălzim. Este un proverb în medicina legală, potrivit căruia crimele şi cazurile cele mai grele se petrec în ultima casă, din ultimul sat. Pot spune că am făcut mult sport pe dealuri, prin noroi, încercând să ajung la locul faptei. Poate şi acest aspect dă puţină culoare meseriei şi o face să fie mai interesantă.
- Ce riscuri aduce cu sine această meserie?
- Sunt multe riscuri. Trebuie să fii atent, pentru că în urma unui raport de-al nostru o persoană nevinovată ar putea ajunge la închisoare sau invers. De multe ori, instanţa se bazează pe concluziile actului medico-legal, iar dacă rezultatul e greşit, riscurile sunt foarte mari. Sunt cazuri pe care nu le poţi uita. Cred că la unele nu am nici acum certitudinea de rezultatul pe care l-am dat. Mai sunt cazuri cu autori necunoscuţi, grele. Îmi amintesc şi acum un caz de acum mulţi ani, când un taximetrist a fost împuşcat în maşină, în zona Galata, cu bilă artizanală. La autopsie am găsit o bilă de rulment în cap, dar nici acum nu a fost găsit autorul, nefiind elucidat cazul.
- Criminali în serie au fost la Iaşi?
- Nu, nu am avut. Mai sunt persoane cu afecţiuni psihice, la care debutul se face printr-o crimă, iar dacă nu sunt depistaţi la timp, mai pot repeta încă odată fapta. Dar criminali în serie cu discernământ, nu au fost.

„Creierul dă cele mai multe date despre cauza morţii”

- Ce contează cel mai mult atunci când efectuaţi o autopsie, spre ce vă concentraţi atenţia în mod special?
- Totul contează, de la prima privire aruncată asupra cadavrului, până la efectuarea autopsiei, pentru că sunt detalii care pot aduce elemente importante. Pornind de la culoarea cadavrului, până la orice urmă de pe corp, totul contează. Un mare avantaj pe care îl avem este faptul că de un an am început să facem gărzi, iar în gărzi, mergem la locul faptei. Când Poliţia ne solicită la un caz, mergem şi luăm cazul de la A la Z, şi avem toate datele de la început, până la finalul investigaţiei. Cred, totuşi, în privinţa organelor, că datele cele mai multe despre cauza morţii le dă creierul. Însă, fiecare organ poate aduce ceva nou. Când faci o autopsie este ca şi când studiezi o haină pe care ai găsit-o undeva. Te uiţi să vezi dacă are vreo ruptură, vreo cusătură proastă, vreo pată sau o culoare deosebită. Aşa trebuie privită o autopsie.
- S-a schimbat ceva în medicina legală de la începuturile dumneavoastră şi până acum?
- Medicina legală e aceeaşi, numai că sunt disciplinele conexe, care ne ajută mult. De exemplu, examenul anatomopatologic, laboratorul de toxicologie, cel de serologie, sau cel de ADN. Primul laborator ADN din ţară era la Bucureşti şi toată lumea trimitea acolo. Mergeam cu frigiderele la Bucureşti cu probele. Acum ADN-ul se analizează şi la noi, fiind concludent în descoperirea autorului, pentru că e imposibil ca autorul să nu lase o urmă, un fir de păr, salivă sau orice altceva.
- Dacă un medic care lucrează cu pacienţi are satisfacţia salvării unei vieţi, ce satisfacţii are un medic legist?
- Rezolvarea unui caz şi aflarea adevărului sunt elemente care oferă aceleaşi satisfacţii. Cea mai mare satisfacţie este să vezi un caz dificil rezolvat. De asemenea, şi salariile sunt pe măsură, astfel încât poţi trăi foarte decent practicând această meserie. 

„Uneori femeile sunt mai puternice decât bărbaţii”

- E nevoie de nişte calităţi speciale pentru a fi medic legist?
- Întrucât în medicina legală e nevoie de efort fizic, medicii legişti trebuie să aibă condiţie fizică. Mai trebuie spirit de observaţie dezvoltat, care se poate cultiva şi pe parcurs, cunoştinţe de specialitate temeinice, dar şi tărie de caracter, pentru că altfel nu ai cum să rezişti. Ce e surprinzător, este faptul că mai bine din jumătate din colectivul de la IML Iaşi este format din femei. Cred că femeile sunt, uneori, mai puternice decât bărbaţii.
- Aţi avut vreodată pe cineva apropiat pe masa de autopsie?
- Spre norocul meu, nu. Cunoştinţe au mai fost şi nu este plăcut. În general, este un fel de regulă nescrisă şi încercăm să evităm acest lucru şi rugăm un coleg să facă autopsia, un coleg care nu-l cunoaşte.

A consemnat Roxana NĂSTASĂ