„Este mult mai pasionant să scrii despre Ceauşescu, decât despre Brătianu sau Maniu”

* dialog cu prof. univ. dr. Ovidiu-Ştefan Buruiană, de la catedra de Istorie contemporană a Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi

- Domnule Buruiană, în jurul anului 2000, când fostul ambasador al Olandei în România, Coen Stork, fonda Institutul Român de Istorie Recentă, el declara că în România comunitatea academică a istoricilor ar trebui să depăşească atitudinea parohială în domeniul studierii istoriei recente şi să contribuie la democratizarea societăţii prin facilitatea procesului de prelucrare a unui trecut recent foarte problematic. În ce măsură observaţiile sale mai sunt de actualitate?

- Fireşte că lucrurile s-au schimbat mult, mai ales după ce accesul la studierea surselor de bază a fost mult facilitat. În clipa de faţă putem constata chiar un interes mai mare pentru istoria recentă, care este percepută ca fiind esenţială. În primul dintre cazuri este vorba despre legătura dintre perioada comunismului şi cea a post comunismului. Din acest punct de vedere, istoricii dau un răspuns punctual unor solicitări care vin dinspre societatea civilă. Un al doilea element este legat o faptul că studierea istoriei comunismului este relativ mai spectaculoasă decât cea interbelică, întrucât face trimitere la personaje şi figuri emblematice, care încă populează imaginarul colectiv al romanilor. Este mult mai pasionant să scrii despre Gheorghe Gheorghiu Dej, Ana Pauker, Petru Groza sau Nicolae Ceauşescu, decât despre Ion I. C. Brătianu sau Iuliu Maniu. Personajele comunismului sunt mai apropiate din punct de vedere temporal, iar impactul pe care l-a avut regimul totalitar comunist a fost mai ridicat.

- Care ar fi motivele care suscită preocuparea pentru studierea comunismului în cadrul imaginarului colectiv al societăţii româneşti?

- Un aspect care nu ar trebui pierdut din vedere atunci când discutăm despre imaginarul colectiv în cadrul societăţii este ideea că ceea ce se întâmplă în momentul prezent este rezultatul conspiraţiilor pornite din timpul regimului comunist. Ca urmare a faptului că acum avem elemente noi şi mai cunoscute acum ne fac să vedem lucrurile altfel. Spre exemplu, avem informaţii despre modul în care anumite persoane extrem de bogate şi influente după 1989 şi-au dobândit averea, apoi legăturile cu fostele servicii secrete ale unor nume influente în viaţa politică, economică sau culturală şi, nu în ultimul rând, pe ceea s-a întâmplat cu averea familiei lui Nicolae Ceauşescu. Toate acestea justifică interesul pentru studierea istoriei comunismului.

- Care a fost elementul care a favorizat cel mai mult dezvoltarea istoriografiei în zona studierii regimului comunist?

- Studierea regimului comunist este favorizată de existenţa unor arhive mult mai bogate, mai ales după ce arhivele fostei Securităţi au fost desecretizate, la care se adaugă arhivele Secretariatului Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Cu alte cuvinte, ineditul izvoarelor îi face pe istorici să aleagă mai curând studierea regimului comunist.

- În ce măsură studierea comunismului se pliază pe istoriografia Occidentală?

- Există, în mod cert, o corelaţie. În străinătate există un interes manifestat în mediul academic occidental pentru studierea comunismului. În condiţiile în care în ţările din Occident studierea istoriei estului european a devenit un obiect de cercetare în sine este normal să existe o preocupare asupra trecutului României din perioada de după al doilea război mondial. Istoricii din Occident vor să înţeleagă atât modernizarea estului, cât şi negarea modernităţii de tip occidental. Ca urmare, pentru istoricii români a devenit o oportunitate importantă, întrucât au permis stabilirea unor legături cu istoricii din străinătate, au permis participarea la conferinţe în străinătate, cu obţinerea unor surse de finanţare pentru diferite proiecte, burse, mobilităţi internaţionale etc.

- Cum mai este percepută acum perioada interbelică - în fond şi ea parte a zonei de istorie contemporană?

- Abordările din zona istoriei comunismului vin cumva în paralel cu o convingere nejustificată că despre perioada interbelică s-a scris totul, că subiectele sunt epuizate, ceea ce este o reprezentare evident falsă. Paradoxal, tocmai despre perioada interbelică s-a scris puţin sau foarte puţin în raport cu cea comunistă. Pe zona de istorie interbelică încă mai sunt arhive nevăzute, care nu au fost cercetate deloc sau care au fost abordate într-o manieră superficială. Multe dintre subiectele de pe zona perioadei interbelice au fost abordate într-o manieră de partizanat politic procomunist în perioada de dinainte de 1989. Nici după această perioadă lucrurile nu au cunoscut o schimbare majoră. Multe din studiile perioadei interbelice nu au depăşit vechea paradigmă, lăsând în continuare mult teritoriu necercetat în zona de istorie interbelică. Daniel-Valeriu BOBOC