VIDEO -Mihai Chirica „Nu a fost uşor să repunem Iaşul pe harta României şi a Europei”

Mihai Chirica s-a născut la data de 1 septembrie 1971, în municipiul Iaşi. A urmat cursurile Colegiului Naţional din Iaşi, specializarea „Matematică – Fizică”, apoi Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi, specializarea „Inginerie geologică şi geofizică”, obţinând diploma de inginer.

După absolvirea Universităţii „Al. I. Cuza”, a lucrat, în iulie 1995, la Staţiunea de Cercetări „Stejarul” din Piatra Neamţ, urmând, în paralel, cursurile programului de Master în „Inginerie Geologică şi Geofizică”, în cadrul Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi.

În perioada 2005-2007 a studiat, în cadrul Universităţii Tehnice „Gh. Asachi” din Iaşi, Şcoala MBA cu specializarea Management Organizaţional. Totodată, în cadrul aceleiaşi Universităţi, a urmat cursurile de Master în „Inginerie Geotehnică”.

În 2012, s-a înscris în Partidul Social Democrat, filiala Iaşi, şi a fost ales pe listele acestuia în funcţia de consilier local municipal. După constituirea Consiliului Local, a fost ales într-una din funcţiile de viceprimar al municipiului, devenind, din anul 2013, preşedinte al Organizaţiei Municipale a PSD Iaşi.

În 2015, după ce primarul Gheorghe Nichita a fost suspendat, Mihai Chirica a fost ales să asigure interimatul funcţiei de primar.

În 5 iunie 2016, Mihai Chirica a fost ales primar al municipiului Iaşi, pe listele PSD, partid din rândurile căruia a fost exclus, în acest an, în urma deselor divergenţe de opinie cu liderii formaţiunii social-democrate, activând ca independent.

S-au împlinit, aşadar, doi ani din mandatul de primar al lui Mihai Chirica, motiv pentru care a acceptat să discute cu reporterii cotidianului Evenimentul Regional al Moldovei despre realizările şi dificultăţile întâmpinate, asigurându-i pe ieşeni că, deşi a făcut cât de mult a putut, "este loc de mai bine!"

 

- Domnule primar, Iaşul a reuşit, conform unei analize imobiliare, să depăşească, luna trecută, pragul de 1.000 euro/mp ca medie de preţ la apartamente, alăturându-se astfel celorlalte oraşe mari ale ţării. Iaşul pare a fi un oraş scump, iar tocmai de aceea are nevoie de servicii care să se ridice la nivelul acesta. Aţi avut un plan în acest sens, cu siguranţă, iar tocmai de aceea ar fi interesant de explicat cum aţi abordat aceste probleme în primii doi ani de mandat.

- Preţul metrului pătrat de locuinţă este un indicator destul de uşor de sesizat, care se foloseşte, de altfel, în toate oraşele din lume... Sigur că da, costul locuinţei trebuie să aibă o reflexie directă şi în calitatea vieţii şi probabil că preţul este unul dirijat, luându-se în considerare inclusiv calitatea vieţii pe care oraşul o oferă în momentul de faţă. Să nu uităm, însă, faptul că avem oraşe mari în România unde preţul locuinţei este mai ieftin... Atractivitatea a venit pe un trend lansat în 2015, dar ale cărui roade au început să se vadă în 2016, trend motivat de reaşezarea profilului oraşului. În sfârşit, după o perioadă destul de lungă de stagnare, oraşul şi-a recăpătat o parte din profilurile dobândite de-a lungul istoriei sale. Mă refer aici la profilul academic, la cel de cercetare, în special, la unele domenii de înaltă tehnologie, cele legate de domeniul IT, dar şi cercetarea pe diverse alte domenii, mai ales cel de mecanică, chimie, fizică şi, sigur că da, reinventarea şi aşezarea medicinei ieşene pe cele mai înalte trepte, în momentul de faţă Universitatea de Medicină din Iaşi reuşind să devină cea mai apreciată de studenţii străini din ţară. Toate acestea au însemnat, desigur, o cerere din ce în ce mai mare de locuinţe... Mediul de afaceri în domeniul IT a reuşit să crească în cei doi ani de mandat al meu de la aproximativ 6.500 de angajaţi la peste 19.000, în momentul de faţă. Gândiţi-vă că sunt peste 13.000 de oameni care au venit să lucreze aici, care s-au format aici, care îşi caută acum, datorită unor salarii bune, locuinţă, maşină şi alte facilităţi care să le facă viaţa mai frumoasă.

„Iaşul este oraşul cu cea mai mare rată de întinerire din România”

- Un început bun de mandat...

- Nu-i mai puţin adevărat faptul că nu a fost uşor să repunem Iaşul pe harta României şi a Europei. Nu vreau să critic pe nimeni, nu este menirea mea - noi suntem judecaţi prin faptele noastre, nu o să ne raportăm de fiecare dată la faptele trecutului... Am reuşit însă, spun eu într-un mod remarcabil, împreună cu toţi cei implicaţi, că nu se implică aici doar instituţia Primăriei sau a Consiliului Local, ci şi mediul de afaceri, şi mediul academic, şi starea de spirit care s-a stârnit în oraş - toate au contribuit ca Iaşul să devină oraşul cu cea mai mare creştere în domeniul IT în 2017, într-o mare, poate cea mai mare competiţie europeană, premiu pe pe care l-am primit în luna martie. Iaşul este singurul oraş din România care a pornit programul Centenar la data la care România a început să-şi sărbătorească cei 100 de ani, în noiembrie 2016, a fost oraşul premiat drept cel mai smart city pe anul 2017 de către organizaţiile internaţionale, am reuşit să devenim oraşul cu cele mai bune iniţiative în domeniul mediului, chiar dacă suntem un oraş intens, care ne dezvoltăm... Cred că avem cea mai mare suprafaţă ocupată de şantiere în momentul de faţă, raportat la locuitori, din toată România! Cu toate acestea, ţinem lucrurile sub control şi încercăm să le dirijăm în direcţia bună din punct de vedere al protecţiei mediului.

- Dacă ar fi să ne luăm după datele Institutului Naţional de Statistică, Iaşul a depăşit, ca populaţie, 370 mii persoane şi continuă trendul ascendent. Aţi simţit lucrul acesta, în ultimii doi ani, ca pe un atu?

- Este un atu! Dar este un atu pentru că sunt ieşeni care lucrează, cea mai mare parte a lor, şi aduc plusvaloare acestui oraş. Mai avem un indicator despre care nu se vorbeşte, dar la care eu ţin foarte mult – Iaşul este oraşul cu cea mai mare rată de întinerire din România! Dacă tot urmăriţi buletinul statistic o să vedeţi că media de vârstă a celor sub 65 de ani, care sunt persoane productive, depăşeşte statistic orice alt oraş din România în momentul de faţă, iar asta şi datorită indicelui de natalitate care este pozitiv pentru municipiul Iaşi, ceea ce nu se prea întâmplă în oraşele reşedinţă de judeţ, astăzi. Avem o populaţie activă tânără, care reuşeşte să compenseze populaţia îmbătrânită, care trăieşte, desigur, din pensie. Avem peste 72.000 de pensionari cu pensii mici, provenite din mecanismele anterioare, dar şi din cele prezente şi care, desigur, nu promovează foarte mult un nivel de trai pozitiv pentru pensionari. Tocmai de aceea, politica pe care am dus-o eu a fost una de ajutorare, aş putea spune, a unui număr cât mai mare de pensionari, pentru a le face viaţa bună aici.

„Dorim atragerea sectorului privat în ceea ce priveşte gestiunea activităţii de tip creşă”

- Aţi pomenit de o populaţie foarte tânără, dar ce ne facem, de exemplu cu creşele şi grădiniţele, unde zilele acestea e bătaie în toată regula pentru un loc. Mai avem doar 11 creşe, în oraş, faţă de 34 în 1990. Sunt 408 locuri şi 736 cereri... Cum aţi gândit, în urmă cu doi ani, această problemă, ce perspective aveaţi atunci?

- Aşa este... sunt aproximativ 400 de cereri nerezolvate pentru copiii ieşenilor, în cea mai mare parte, care solicită loc la creşă, dar o problemă care este în atenţia noastră. Am avut, în anul 2015, cel mai mare program de investiţii în creşe, program pe care îl continuăm, constând în modernizări la aproape toate creşele din oraş. Mai avem două creşe, care sunt deja în proces de extindere - Creşa 1 şi Creşa 10, încă un complex de creşă cu grădiniţă va fi făcut în zona Tătăraşi, la fosta Policlinică dermatologică... O să continuăm. Însă, avem şi un proiect care, cel puţin pentru România, va fi un experiment unic, pe care sperăm să-l finalizăm cu succes - atragerea sectorului privat în ceea ce priveşte gestiunea activităţii de tip creşă. Am discutat cu cele mai importante firme care investesc în grădiniţe în Iaşi, în sectorul privat. Ştiţi că sunt un număr substanţial de unităţi, care au acoperit necesarul...

- Dar există deschidere din partea lor pentru un asemenea proiect de colaborare?

- Există o legislaţie destul de dificilă aici, deoarece norma de creşă presupune un specialist, de diverse specialităţi, la 5 copii, ceea ce este destul de greu de atins, faţă de norma la grădiniţă, de exemplu, care e de un specialist la 15 copii. Deci, practic, costurile pe copil sunt de trei ori mai mari în sectorul creşei decât în sectorul grădiniţei, ceea ce i-a făcut să fie un pic reticienţi în abordarea acestui subiect. Aici va trebui să vedem unde putem interveni noi, ca parteneriat, încât pentru cei circa 400 de copii să acoperim necesarul. Dacă ne apucăm de construit creşe este nevoie de multe lucruri... în primul rând salariile vor trebui acoperite, asistenţa medicală şi utilităţile, dar mai intervine şi investiţia în sine, pe care trebuie să o punem înainte de a avea cu ce echipa aceste spaţii. Noi nu avem deficit de personal în momentrul de faţă, nici pe departe, ci deficienţă de locaţii destinate unei asemenea activităţi. Sperăm să nuanţăm toate acestea împreună cu sectorul privat, în perioada următoare.

„Iaşul a luat o viteză mult mai mare faţă de celelalte oraşe ale ţării”

- La doi ani din mandatul dumneavoastră, Iaşul a reuşit să se strecoare în topul celor mai dinamice oraşe ale României. După indicele Hachman (care măsoară complexitatea economiei locale), Iaşul e pe locul 3 în România, după Bucureşti şi Cluj-Napoca, indicând un dinamism economic ridicat. Totuşi, rezultatele economice sunt, în ansamblu, slabe. Poate Iaşul să crească (nu doar să se constituie într-un pol economic), ci să doboare, în următorii ani, supremaţia Clujului?

- Rezultatele sunt destul de slabe în ansamblul economiei româneşti, faţă de ceea ce vrem noi. Tocmai asta a vrut să remarce analiza recentă făcută de Banca Mondială, de Comisia Europeană şi de instituţii neguvernamentale din străinătate - faptul că Iaşul a luat o viteză mult mai mare faţă de celelalte oraşe ale ţării. Raportarea se face pe cap de locuitor acolo, ceea ce arată foarte clar că am reuşit să străbatem 28 de poziţii - de pe locul 31 până pe poziţia a treia. Apoi, dacă începem să ne raportăm la venitul PIB pe cap de locuitor, o să vedem că suntem pe poziţia a şasea sau a şaptea la nivel naţional, dar asta ţine de un alt motiv. Acesta reprezintă pentru mine principala motivaţie a stagnării creşterii venitului minim brut pe cap de locuitor, respectiv lipsa unei infrastructuri majore regionale care să asigure apariţia de noi oportunităţi de investiţii în zona Iaşi şi zona metropolitană Iaşi - lipsa autostrăzii. De asta, de fiecare dată mă gândesc destul de des, împreună cu cei care vin şi sprijină construcţia autostrăzii, modernizarea în continuare a aeroportului şi transferarea unor branduri internaţionale către Iaşi, că fără aceşti trei paşi nu putem să prognozăm o creştere explozivă a venitului pe cap de locuitor în perioada următoare

- Ce şi cât a pierdut Iaşul, în ultimii doi ani, prin prisma lipsei unei autostrăzi?

- Enorm! În analiza pe care am expus-o public la ultima întâlnire pe care am avut-o cu cei care sprijină autostrada - ong-uri şi alte instituţii de pe tot cuprinsul ţării, se arată foarte clar că în sectoarele în care există autostradă numărul parcurilor industriale este mult mai mare decât în sectoarele în care nu există autostradă. Practic, din cele aproximativ 30 şi ceva de locaţii la nivel naţional doar 8 sunt în Regiunea de Nord-Vest şi Sud-Est, celelalte fiind în restul ţării, ceea ce arată foarte clar că lipsa infrastructurii majore este principala cauză a acestor neajunsuri.

- Banca Mondială a lansat cel mai recent studiu al său - Regândirea regiunilor învechite - care analizează diferenţele de dezvoltare din UE şi motivele pentru care unele regiuni, precum Moldova, au rămas în urmă. Suntem o astfel de regiune şi este necesar să ne reinventăm?

- Nu în sensul acesta al învechirii. Învechirea nu se referă la sensul neapărat retrograd al cuvântului, ci vrea să aducă în vedere faptul că toate regiunile Europei trebuie să se reinventeze într-o politică unitară, de coeziune. De fapt, Banca Mondială, împreună cu Comisia Europeană - că au fost parteneri acolo, vor să găsească o reţetă prin care fondurile publice ale Comisiei Europene şi fondurile publice ale statelor membre ale Uniunii Europene, dar şi cele din afara acesteia, împreună cu fondurile private, împreună, să micşoreze decalajul dintre regiuni. De fapt, au făcut un studiu pentru a stârni o altă politică de coeziune a Europei astfel încât decalajele să fie din ce în ce mai mici. Este o politică social-liberală lansată de Banca Mondială, la care achiesez şi eu, unde factorul social trebuie să se împletească foarte bine cu dezvoltarea economică. Axarea întregii politici a unui stat pe regiuni sau, în complexitatea sa, doar spre satisfacerea unor probleme de natură socială şi, să spunem, de vizibilitate populistă nu este decât un factor de involuţie, de învechire, cum spun ei. Şi chiar au nuanţat că lipsa unei politici naţionale de investiţii în infrastructura de transport a provocat decalajele majore dintre regiunile acestei ţări, iar asta au şi dat-o ca pe o concluzie, la un moment dat.

„În privinţa poluării, pot spune doar ce rău ne-au făcut alţii”

- Direcţia Dezvoltare şi Proiecte Europene a fost cel mai solicitat departament al Primăriei Iaşi în aceşti doi ani de mandat al primarului Mihai Chirica?

 - Nu. A fost solicitat la fel de mult ca în perioada anterioară, dar toate, în ansamblu, au fost solicitate. Am vrut să desfac direcţiile Primăriei în componente mai mici, tocmai pentru a avea mai multă vizibilitate activitatea fiecărui director. Direcţia de Patrimoniu a fost desfăcută în 3 compartimente, am luat partea comercială de locuinţă şi evidenţa populaţiei, dusă în trei direcţii, Direcţia de Dezvoltare a fost, la rândul ei, desfăcută în trei compartimente... Am lăsat separat Tehnicul, cel care ţine de buna gestionare a serviciilor publice, ce ţine de fonduri europene este separat, ce ţine de dezvoltare locală pe programe naţionale este acum separat, dar toate sunt coordonate printr-un singur mecanism. Este mai simplu aşa pentru mine, în primul rând, pentru că ţintesc direct omul care se ocupă de problemă şi îmi vine mai uşor să fac managementul acestei activităţi.

- Poluarea continuă să reprezinte o pată neagră pentru oraş. Ce s-a făcut în ultimii doi ani pentru reducerea nivelului poluării din Iaşi pentru care suntem înfieraţi chiar de către Comisia Europeană?

- Îmi este foarte greu să vorbesc despre ceea ce s-a făcut, în condiţiile în care avem încă înregistrări privind depăşirea unor indicatori care vizează poluarea. În privinţa poluării, eu pot spune doar ce rău ne-au făcut alţii, după o muncă consecventă, de aproximativ un an - motiv pentru care am şi fost apreciaţi cu regulamentul privind activitatea şantierelor şi vă rog să observaţi doar cu cât a scăzut numărul de urme de noroi de pe străzi în perioada ultimelor şase luni, faţă de anii anteriori! Faptul că am reuşit să înlocuim în întregime parcul de autobuze şi am adus un parc nepoluant, faptul că nu ne-am oprit din programele de investiţii privind sectorul transportului public de călători, electric, şi multe alte măsuri au fost contaminate negativ de explozia de autovehicule poluante care s-a întâmplat în 2017.

- A contat asta atât de mult?

- Sunt 28.000 de maşini care aduc şi ard zeci şi mii de tone de combustibili fosili, în acelaşi timp unele dintre ele, în acelaşi oraş... Asta am şi spus, de fapt, în faţa comisarului european: dacă nu se face reformă fiscală cu adevărat necesară autorităţilor locale, dacă nu încercăm să mergem pe principiul că poluatorul plăteşte, dacă nu încercăm să dăm libertate autorităţilor locale să-şi politizeze fiscal, anual, tot ceea ce vrea să facă ditr-un oraş, astfel încât să evite poluarea, noi vom fi de fiecare dată cu mâinile legate. Direcţiile subordonate Ministerului Transportului spun că n-avem voie să deviem traficul pe drumurile lor, ministrul Mediului ne vede pe noi răspunzători în legătură cu devierea traficului, dar ei nu discută când stau la aceeaşi masă, în Guvern! Comisia Europeană, pe de altă parte, se arată un pic detaşată de problemă, deoarece politica fiscală este una dintre puţinele domenii rămase la îndemâna statelor membre ale Uniunii Europene. Statele se aliniază la regulamentele europene, dar politica fiscală rămâne sută la sută la îndemâna statului membru.

„Pentru mine, refacerea infrastructurii de cartier este una dintre marile provocări”

- Aţi adus aminte de autoturismele poluante, de trafic... Aţi pus în funcţiune, zilele trecute, semafoarele inteligente. Au evoluat pozitiv lucrurile?

- Da. Am văzut şi analizat, alături de colegii mei, modul în care se adaptează momentan sistemul la noile condiţii de trafic. Se simte o îmbunătăţire, e nevoie însă la orele de vârf de aportul poliţiştilor – aşa se întâmplă peste tot în lume unde există sisteme de coordonare similare. Însă, există încă foarte multă indisciplină în condusul autoturismelor... Din păcate, indisciplina provine fie dintr-o slabă pregătire teoretică şi practică a celor care au obţinut permisul de conducere, fie dintr-o incapacitate de adaptare la condiţiile de trafic. Iar acestea, la rândul lor, au cauze multiple: starea vremii - cum plouă şi se aburesc un pic geamurile maşinilor fluxurile de circulaţie se dublează, sau persoanele care vin din oraşe mici şi cărora le vine foarte greu să se adapteze la traficul din oraşe mari cum este Iaşul. Apoi, diverse accidente care apar în trafic, incapacitatea de a asigura toate intersecţiile cu poliţişti, astfel încât să deflueze acolo unde este cazul.

- Dar cum evoluează lucrurile?

- Lucrurile sunt într-un trend pozitiv şi cred că odată cu finalizarea şantierelor din oraş vor căpăta o altă conformaţie. De altfel,dacă până a prelua eu mandatul, politica de dezvoltare motiva în principal centrul oraşului, eu am încercat să vin un pic invers şi am luat la mână, cum se spune, partea periferică, alee cu alee, bloc cu bloc. Este în derulare cel mai mare program de refacere a aleilor dintre blocuri şi a trotuarelor care duc la scările de bloc. Până în momentul de faţă, în doi ani de zile, am ajuns la peste 90.000 metri pătraţi recepţionaţi şi mai avem un program de 190.000 metri pătraţi pentru următorii doi ani. Pentru mine, refacerea infrastructurii de cartier este una dintre marile provocări. Este important să avem foarte multe edificii rezonabile şi de vizibilitate, în care investim zeci de milioane de euro, în monumente istorice, se ştie bine, în partea de străzi centrale, în piaţetele publice centrale, dar avem nevoie să intervenim şi în zonele de cartier. Tocmai de aceea, în următorii doi ani vom continua să dirijăm o mare parte de energie către zonele de cartier.

„Niciodată, liniştea politică nu a reprezentat o cale a progresului”

- Cum veţi reacţiona în momentul în care vă va fi limpede că nu veţi putea face faţă răzbunărilor politice ale foştilor parteneri, în momentul în care va fi evident că Iaşul nu are decât de pierdut de pe urma acestor lupte?

- Niciodată, în niciun oraş, indiferent despre care vorbim, liniştea politică nu a reprezentat neapărat o cale a progresului. Haideţi să vedem câteva exemple: Constanţa... De când citesc şi fac politică eu, n-a avut decât majoritate în Consiliul Local Constanţa, în egală măsură cu culoarea politică a primarului. Dar Constanţa nu apare în niciun clasament despre care vorbeşte Banca Mondială, Comisia Europeană, alte foruri internaţionale de evaluare. Şi nu cred că este neapărat o întâmplare... Focşani este într-o situaţie similară, Craiova la fel, de ani şi ani de zile şi avem câte exemple doriţi. Relaxarea aceasta politică pe care poate să o aibă primarul este şi un motiv, uneori, de relaxare completă. Întotdeauna Consiliul îmi aprobă orice, mă prezint în faţa Consiliului oricum, pentru că este mecanismul meu de vot şi îl gestionez cum vreau eu... Nu! Mă condiţionează să fiu mult mai atent, să lucrez oportunităţile mult mai bine, calculate, să provoc interesul Consiliului Local astfel încât să fie şi ei convinşi că ceea ce fac e spre binele comunităţii şi, desigur, să le arăt că faptele noastre sunt cele care sunt apreciate de locuitori, nu vorbele noastre! Vor să se opună la proiectele importante ale comunităţii, atunci vor afla toţi ieşenii! Este normal să afle şi cetăţenii, cu nume şi prenume şi partidul din care fac parte cei care se opun. Dar sunt convins că, pentru bunul mers al comunităţii în care trăiesc şi ei, nu-şi vor periclita starea şi vizibilitatea pozitivă pe care o pot avea opunându-se unor proiecte importante pentru oraş.

„Administraţia rămâne prioritatea zero până la finalul mandatului”

- A plouat zilele trecute, aţi avut chiar şi un clinci cu preşedintele Consiliului Judeţean pe teme care ţin de organizarea în situaţii de urgenţă...

- N-am avut niciun clinci cu dumnealui! Nici măcar nu am discutat cu dumnealui! Singura chestiune e că am discutat în interiorul Comitetului pentru Situaţii de Urgenţă direct cu cei responsabili şi nu este nici măcar un clinci! Singurul lucru pe care l-am cerut este să asigure conducerii regiei de apă vizibilitate problemelor de oraş, atunci când ele se petrec. Sigur că da, pot apărea şi probleme în judeţ, ştim foarte bine că Paşcaniul s-a inundat instantaneu de la ploi, zilele trecute, trebuie ajutat şi acolo, dar pe mine mă doare întâi cămaşa, până la haină! Iar asta pentru că eu am constatat, pentru că eu verific, pentru că eu m-am băgat în baltă să văd dacă pompele funcţionează şi am vrut să văd cu ochii mei unde sunt deficienţele pentru a putea interveni! Că supără sau nu, dacă vreţi să mă credeţi pe cuvânt - în calitate de primar, puţin îmi pasă! În calitate de om, mă doare ştiind că un alt om poate suferi din cauza mea dacă îl apostrofez, dacă îi fac o imagine mai puţin fericită, dar în calitate de primar puţin îmi pasă mie că ei nu reuşesc să se coreleze când pornesc pompele. Pe mine mă interesează să funcţioneze, pentru că banii majoritari ai regiei se iau de aici, de la comunitatea ieşeană; nu se iau nici din comunele din jurul Iaşului, nici din alte oraşe mici. Iar dacă nu-ţi tratezi clientul principal cu respectul necesar banilor pe care-i încasezi de la el, înseamnă că lucrurile alunecă spre altă direcţie.     

- Ce ar trebui să ştie ieşenii despre aceşti primi doi ani de mandat pe care i-aţi încheiat astăzi?

- În principiu, tot ceea ce trebuiau să ştie ieşenii am pus de la început în faţa lor; şi din viaţa personală, şi din viaţa publică. Am încercat de fiecare dată să asigurăm nivelul de transparenţă prevăzut de lege şi în litera legii şi chiar cu surplusul de valoare şi peste normativele legale în ceea ce priveşte transparenţa. Pentru mine, administraţia rămâne prioritatea zero până la finalul mandatului, lăsând aspectele politice ca pe nişte aspecte secundare, pe care trebuie să le avem în vedere dar nu trebuie să ne ocupe toată munca. Îmi place ca întreaga comunitate să fie una coezivă, una care să conlucreze spre binele ei şi în ceea ce priveşte protejarea bunurilor pe care le construim împreună, intervenţia comună pentru a face spaţiile publice mai curate, mai prietenoase, să încercăm să transformăm un pic politica întinsului de mână într-o politică poate mai puţin socială, dar mai îndreptată spre dezvoltare decât a fost în momentul de faţă. Tocmai de aceea sunt un pic mai agresiv în ceea ce priveşte acordarea de ajutoare sociale – întâi îi dau şi îi ofer posibilitatea omului să muncească. Dacă nu ai şansa să munceşti, din motive care nu-ţi sunt imputabile – mai puţin lenea şi lipsa de dorinţă, atunci într-adevăr poţi deveni un caz social, dar dacă dorinţa de muncă este pentru tine pe plan secundar, atunci nu pot să accept că poţi deveni un caz social.

- Şi au ieşenii posibilitatea să lucreze?

- Au această posibilitate! Şi au posibilitatea pentru că deficitul de forţă de muncă  în Iaşi este foarte mare şi la nivel de personal instruit, dar şi la nivel neinstruit. Sunt mulţi cei care angajează. Toate vitrinele sunt pline de „angajez”, toate companiile mari de consrtrucţii angajează, toate companiile de IT angajează... Prin urmare, există un mare necesar de forţă de muncă, dar trebuie să fie şi dorinţă.

- Dacă ar fi să vă acordaţi o notă pentru activitatea administrativă din primii doi ani de mandat, care ar fi aceea?

- Este o întrebare firească. Îmi vine foarte greu să mă evaluez, să-mi pun singur nota... n-am făcut-o niciodată, nici nu-mi place foarte mult să fiu lăudat, recunosc - ţine şi de personalitatea mea, dar nici nu-mi place să fiu criticat fără motiv. Probabuil că ţine şi de un aspect al dreptăţii pe care vreau să-l promovez în continuare şi pe plan politic, dar şi administrativ. Am făcut cât de mult am putut, dar este loc de mai bine!

   A consemnat Dan M.BREZULEANU