„Pe hârtie, toţi respectă reglementările de mediu. În realitate, nu o fac!”

Rezolvarea problemelor apărute de-a lungul anilor în domeniul Mediului, situaţia actuală a procedurilor de avizare a Planurilor Urbanistice Zonale emise de Primăria Iaşi, dar şi poluarea cu praf sunt câteva dintre subiectele pe care directorul APM Iaşi a avut amabilitatea să le aprofundeze împreună cu cu reporterii „Evenimentului Regional al Moldovei”

- În percepţia publică, Agenţia pentru Protecţia Mediului Iaşi are nu doar atribuţia, ci şi obligaţia de a sancţiona diverse entităţi pentru nerespectarea normelor în vigoare referitoare la mediu...
- Principala noastră atribuţie este de reglementare. Altfel spus, noi arătăm cum trebuie să se facă lucrurile. Dacă un agent economic doreşte să deschidă o fabrică, un punct de lucru, noi îi spunem ce anume trebuie să facă şi cum trebuie să-şi organizeze procesele tehnologice în aşa fel încât să nu ajungă să polueze. A doua atribuţie se referă la informări referitoare la gestionarea deşeurilor. Facem raportări legate atât de deşeurile obişnuite, cât şi despre cele periculoase.
- Când sunt constate încălcări are legii, cine intervine?
- Sancţiunile sunt date de Garda de Mediu, instituţie cu care colaborăm. Dacă noi găsim ceva, din raportările pe care le primim pe deşeuri sau când cineva nu a ţinut cont de recomandările noastre anterioare, informăm Garda de Mediu. Însă, pentru a simplifica procedura, verificăm împreună respectivele cazuri.

„Înainte mergeam pe un ecartament îngust, acum mergem pe unul lat”

- Aţi venit la conducerea APM Iaşi în februarie 2013. Aşadar, luna viitoare faceţi patru ani. Cum aţi caracteriza această perioadă?
- Drept una agitată. În primul rând, am avut de rezolvat probleme administrative. Vă dau un exemplu: organigrama APM Iaşi. Din păcate, nu am găsit înţelegere la conducerea de la Bucureşti. Nu avem oameni care să descuie uşa, care să o încuie, sună alarma, tot directorul este solicitat. Nu mă înţelegeţi greşit, nu vreau să mă plâng, însă a crescut marja de atribuţii. Ecartamentul, dacă vreţi... Înainte mergeam pe unul îngust, acum mergem pe unul lat. Altfel, ce să vă spun, a fost şi o perioadă bună, întrucât am reuşit să  aducem fonduri pentru întinerirea parcului auto şi am reuşit să cumpărăm diferite dispozitive indispensabile laboratoarelor noastre. Vă dau şi un exemplu: Iaşul nu avea un sonometru. Plus alte dispozitive mai complicate, pe care acum le are şi pe care le folosim în activitatea noastră curentă, atunci când mergem să verificăm anumite sesizări venite din spaţiul public.
- Practic, ce anume reclamă ieşenii?
- Nu foarte multe lucruri. În general, diverse forme de poluare, de la praf, gunoaie depozitate pe spaţiul public, zgomot, activităţi generatoare de disconfort. Majoritatea au loc în localităţi din mediul rural. Să vă dau şi exemple: depozitarea de materiale şi de gunoaie aduse de pe câmp pe drumuri publice, cresc animale sub geamurile vecinilor, fum. Într-o vreme, am avut o firmă care făcea pâine, iar vecinii erau deranjaţi de zgomot, căldură şi fum. O perioadă au fost probleme cu SC Ceramica, mai exact proprietarii de terenuri de unde extrăgea societatea materia primă spuneau că sunt deranjaţi de acele activităţi. Acum avem şi situaţia cu Demeco (n.r. – firma care administrează incineratorul de deşeuri periculoase da la Vlădiceni).
- În patru ani, au existat şi alte momente tensionate, pe care a trebuit să le gestionaţi: tăierea teilor în 2013...
- ... avizarea proiectului cu parcarea din faţa Teatrului Naţional. Aşa este.

„La Mediu nu există cale de intrare în legalitate”

- Că tot aţi amintit de acel episod, ieşenii se întrebau atunci cum a putut APM să avizeze realizarea acelei parcări...
- Vedeţi, dacă cel care realizează planul, proiectul, are răspunsuri la toate problemele de mediu, atunci noi nu avem cum să nu avizăm. Revin la problema Demeco. Dacă, pe hârtie, răspunde că face tot ce-i cerem noi, îi avizăm proiectul. Altfel, ne reclamă. Dacă nu respectă, intervine Garda de Mediu, cea care îl monitorizează. Când constată ilegalităţi, dispune sistarea lucrărilor. Avem acum o astfel de situaţie pe malul Moldovei, unde se construieşte o staţie de prefabricate în apropierea unei zone protejate înainte de obţinerea actelor de reglementare. Am dispus sistarea lucrărilor. La Mediu nu există cale de intrare în legalitate, cum se procedează prin alte părţi.
- Că tot amintiţi de aceste lucruri, la Iaşi există PUZ-uri care nu respectă legislaţia referitoare la protecţia mediului?
- Nu. Cel puţin pe hârtie, toţi o respectă. Nu o fac, însă, în  realitate. Am avut o situaţie la Miroslava, unde s-a obţinut aviz pentru construcţia unei case, după care respective persoană a ridicat două blocuri. Pentru care nu avea canalizare, ci doar un fel de groapă... Astfel, s-a ajuns în situaţia de a ne deplasa la faţa locului, pentru case, locuinţe colective, să vedem într-adevăr dacă documentaţia spune adevărul. După aceea, degeaba îl mai pedepseşti. Mai sunt cazuri şi în Lunca Cetăţuii, unde nu există canalizare. Norocul e că, acolo, terenurile pe care se ridică blocurile aparţin dezvoltatorului. În schimb, apar probleme la apă, nu ştiu cum Apele Române au acceptat această situaţie. Noi am observat-o, am raportat-o Gărzii.

„Ne încadrăm la ceea ce s-ar putea numi un oraş în dezvoltare”

- Dar situaţii în care s-a cerut aviz pentru construirea pe spaţiul verde?
- Da, au mai fost. Însă lucrurile sunt delicate, pentru că nu avem ce să cerem în momentul în care proprietarul are act de punere în posesie pe respectivul amplasament. În momentul când s-au făcut planurile cadastrale, acolo figura un teren bun pentru construcţii, iar între timp Primăria a amenajat un spaţiu verde, acesta nu apare în planuri. O astfel de situaţie am întâlnit-o în Tătăraşi. Un părculeţ amenajat de Primărie la solicitarea locatarilor a fost retrocedat. Am avut o corespondenţă destul de lungă cu Primăria, care a admis că a greşit, că nu s-a informat din timp...
- Revenind la poluare, vă întreb direct: este Iaşul un oraş poluat?
- N-aş spune chiar aşa, cu toate că uneori asistăm la unele depăşiri ale unor poluanţi. Ne încadrăm la ceea ce s-ar numi un oraş în dezvoltare. Depăşirile – la pulberi în suspensie, emisii de CO2 – pot fi puse pe seama faptului că Iaşul nu dispune de suficiente punţi de trecere între anumite zone, ceea ce face ca pe anumite sectoare, acolo unde traficul este aglomerat, să apară acele depăşiri.
- Anii trecuţi vi se reproşa faptul că vă asumaţi un rol de observator şi că nu veniţi cu măsuri concrete de diminuare a acestor depăşiri...
- De ce noi? Primăria este cea care poate dispune unui constructor ca atunci când este deschis un şantier, acesta să utilizeze camioane şi utilaje nepoluante. La Bahlui, la câte terasamente s-au făcut, aţi văzut vreun utilaj nou? Apoi, mai intervine şi simţul civic şi poate că lucrurile s-ar rezolva de la sine dacă posesorii de maşini, de exemplu, ar renunţa la autoturismele vechi, nu neapărat în sensul de a-şi cumpăra maşini noi, cât mai ales de a nu le folosi. Nu în ultimul rând, cei care propun soluţii sunt firme de consultanţă, care iau destul de mulţi bani pe respectivele studii. De ce să o facă Agenţia, unde, la urma-urmei, lucrează doar bugetari? Nu intră în atribuţiile noastre.

De ce să plătească acelaşi impozit pe maşini unul care are non-euro, cu altul care are Euro 6? Consiliul Local poate stabili taxe suplimentare pentru ieşenii posesori de maşini vechi. Vrei să circuli cu hârburi? N-am nimic împotrivă, însă dă bani cu ajutorul cărora noi, Primărie, să cumpărăm purificatoare de aer sau instalaţii speciale.

„Dacă nu ştii că ai depăşiri, atunci nu mai iei măsuri, te culci pe o ureche”

- În 2015, a fost publicat un raport care indica Iaşul pe un dezonorant loc doi în ceea ce priveşte poluare cu praf la nivel naţional? De atunci s-au mai îmbunătăţit lucrurile?
- Da. În 2015 am înregistrat peste 35 de depăşiri anuale acceptate. Anul trecut, ne-am încadrat în această marjă.
- Sunt discuţii referitoare la cât de obiective sunt aceste măsurători. Primarul ales spunea la un moment dat că se ştia ce va ieşi când s-a decis instalarea unei staţii de măsurare a calităţii aerului în Podul de Piatră...
- Atunci când s-au stabilit amplasamentele acestor staţii nu a participat doar APM. A fost întrebată şi Primăria, proprietara terenului unde sunt montate staţiile. Staţia de la Podul de Piatră trebuie să îndeplinească o condiţie: să fie pe un culoar de praf, cumva între blocuri. Erau acolo când s-a discutat problema. Prima dată s-a enunţat varianta Gării, însă nu s-a putut, întrucât CFR-ul era proprietarul terenului. Mai mult, au venit inclusiv reprezentanţi ai Comisiei Europene, Agenţia Europeană de Mediu. Nu-i aşa de simplu să o muţi. Sau să pui copaci în jurul ei. Nu asta-i soluţia. Dacă nu ştii că ai depăşiri, atunci nu mai iei măsuri, te culci pe o ureche.
- Au fost şi măsuri care nu au condus la rezultat dorit. Mutarea Vămii spre exemplu...
- Într-adevăr. Dar în ce măsură mutarea Vămii rezolvă problema poluării? Ca să dea rezultate, trebuia să interzici şi traficul greu în zonă, odată cu ducerea Vămii în CUG. Camioanele circulă în tot oraşul, nu au părăsit zona. Le este frică să folosească şoseaua de centură, care a fost prost proiectată: este îngustă şi are multe curbe. S-a pornit cu stângul de la început.
- Cu proiectul „Casa Verde” cum stăm?
- Din păcate, ieşenii au fost mai leneşi. Au rămas bani, aproape 700.000 lei. Au fost 300 de dosare, o cifră mare, însă noi am avut fonduri mult mai mari comparativ cu alte oraşe. Au rămas fonduri nealocate deşi, sunt convins, amatori ar mai fi fost. A mai fost şi necazul cu OCPI, care exact cu o săptămână înainte de expirarea datei limită, şi-au schimbat softul. Era o chestie programată. Astfel, câteva zile, OCPI nu a mai lucrat, nu s-au mai eliberat adeverinţele care trebuiau depuse la dosar. Au fost ieşeni care chiar au achitat o taxă de urgenţă. Câţiva zeci de doritori au rămas fără posibilitatea de a aplica. Aşteptăm să vedem ce va fi în etapa a doua.
a consemnat Tudor DAMASCHIN

„Şoseaua de centură a fost prost proiectată: este îngustă şi are multe curbe”