„Sunt zile când nu am nicio avarie. Când am venit la ApaVital, aveam 50 pe zi”
Dimensiune font:
Pentru Ion Toma, sintagma „ApaVital, o parte din viaţa ta”, are alte conotaţii decât un simplu motto pe sigla unei societăţi. Aceasta întrucât inginerul angajat la atelierul de proiectare al RAJAC în 1995 a ajuns la 22 ani neîntrerupţi petrecuţi la societatea de apă şi canalizare. A ocupat diverse funcţii de conducere, de la director de producţie, până la cea de director tehnic, fiind numit director general în vara lui 2003, ulterior manager general, funcţie pe care o deţine şi în prezent.
- O întrebare de „încălzire”: 2016. A fost un an bun pentru ApaVital?
- Eu zic că da. Mă refer la faptul că am finalizat integral programul de investiţii prevăzut în POS 1. Au fost iniţial 15 contracte de lucrări şi alte două de servicii şi am mai făcut noi încă trei, din economiile proprii. Ca şi rezultate, sunt satisfăcut că am „rezolvat”, spun eu odată pentru totdeauna, problema apei din Valea Lupului, Bârnova şi Buciumul superior, indiferent cum se va dezvolta zona de acum înainte. De asemenea, pe aducţiunea Timişeşti am „rezolvat” câteva puncte cheie: două subtraversări la Soci, cu trei conducte mari pe care le-am înlocuit integral şi o supratraversare la Tunda, peste Siret, unde am refăcut podul distrus de nemţi în 1944. O lucrare de anvergură, cu ţeavă nouă, tabliere noi...
- De ce era nevoie de aceste lucrări?
- Acolo apa traversează un teren dificil. Dacă Siretul este mare, iar noi avem o avarie în zonă, nu puteam să intervenim. Acum, conducta este deasupra apei, din dig până la mal. La Timişeşti am mai făcut o staţie de pompare de mal. În situaţii de secetă, luăm apa din Moldova, o ducem într-o staţie de tratare şi o introduceam în dren. Acum am refăcut staţia de la Moldova Mal. Apa netratată nu o mai bag în dren, ci direct la capătul acestui, prin trei kilometri de conductă şi de aici direct spre Iaşi. Altfel spus, tot ce tratăm ajunge direct în oraş, nu mai pierdem apa prin dren.
- Aţi mai făcut şi nişte puţuri în zona Timişeşti...
- La Vereşti şi Zvorăneşti. Totul modern, cu pompe noi, sistem SCADA. O investiţie extrem de utilă pentru perioade de secetă. Pornim puţurile, apoi dacă ne mai trebuie apă, pornim şi staţia. Înainte aveam doar staţia, acum avem 3 pompe mici, mergem gradual, cu cât ne trebuie. Este şi mai economic.
„Vreau să albăstresc întreg judeţul”
- Nu mai aveţi niciun fel de problemă în zona captării? Citeam zilele trecute că apăruseră avarii pe aducţiune...
- Există un singur punct nevralgic. Avem 28 km de conductă de la Săbăoani la Brăeşti, o conductă de prin 1911, veche şi care nu este nu este paralelă cu conducta nouă. Dacă ai o avarie, durează mult. Este foarte greu de amorsat, fiind veche, cedează imediat. Mai am un punct nevralgic, la tunelul de la Strunga, făcut în 1929. Va trebui să găsim o soluţie, până ies eu la pensie. Ar fi vorba, în linii mari, de modul cum oprim apa în caz de avarie, e un debit foarte mare. Aş putea să fac pompare provizorie, câteva luni, dar asta saltă costurile. Însă, dacă reabilităm conducta veche, poate o folosim pe asta.
- Ce vă aşteaptă anul acesta?
- Alte provocări. Hai să-ţi arăt la hartă. Uite, judeţul Iaşi are zone pe care le-am albăstrit, adică acolo există reţele de apă. Însă, au mai rămas şi zone albe. Aici nu este apă nu pentru că nu vrea cineva, ci pentru simplul fapt că nu există surse de apă. Prin urmare, va trebui să aducem apa de undeva.
Pregătim acum un mega-proiect pe fonduri europene pentru a realiza şapte magistrale care să alimenteze respectivele zone. Cu prima plecăm din Iaşi, Osoi, Comarna, pe drumul naţional Ciurbeşti şi urcăm dealul la Dolheşti. A doua o ducem din CUG, prin Lunca Cetăţuii, Ciurea, Grajduri, Scânteia şi Şcheia şi mai rezolvă încă două pete albe. Cu a treia, plec de la turnul Săbăoani, Oţeleni şi mă duc spre Popeşti, Sineşti, Mădârjac. Cu a patra, plec de la Timişeşti, de la captare şi mă duc prin Cristeşti, Tătăruşi, Valea Seacă, Vânători, Lespezi, Sireţel - unde nu am apă bună şi nici suficientă - şi mă întorc în Paşcani. A cincea pleacă de la Podul Şcheia de peste Siret şi trece prin Al.I. Cuza, Heleşteni, Ruginoasa, Costeşti, după care revin la Târgu Frumos. A şasea merge de la Leţcani, trec prin Bogonos, Horleşti, mă duc la Popricani, Vânători şi Vulturi, iar a şaptea este de la Hârlău, Cotnari, Todireşti, că vreau să aduc aici apă de la Timişeşti. Vreau să mai am o variantă de alimentare a Hârlăului şi din Timişeşti. Asta pentru că sunt vremuri când avem o calitate proastă a apei la Pârcovaci. În total, vor fi 250 km de aducţiuni.
„Au mai rămas 22 de comune care nu au sursă de apă. Simultan cu distribuţia facem şi canalizare. Ne mai ajută şi primarii, cu proiectele proprii, prin urmare sper să albăstresc întreg judeţul”
- Cu alte cuvinte v-aţi axat pe zona rurală. În municipiul Iaşi a mai rămas ceva de făcut?
- În general, canalizarea pentru zonele care s-au dezvoltat în ultimii ani. Însă nu este vorba de o investiţie majoră. Mai importante sunt proiectele prin care ne propunem să schimbăm toate conductele din cartierele vechi ale oraşului. Chiar dacă sunt din fontă, cele din Tătăraşi datează de prin anii 1960. În doi ani, le reabilităm pe toate. Avem în vizor un alt cartier vechi, proiectul este deja depus pentru avizare. Este vorba de Aleea Rozelor, adică zona Cantemir, Decebal şi Nicolina 1. Dacă facem acest proiect, toate zonele până la calea ferată dispun de conducte noi. Cât priveşte cartierele Alexandru cel Bun şi Dacia, aici investiţiile au fost finalizate în trecut, evident, pe fonduri europene. Ne mai propunem doar intervenţii în Galata şi Mircea cel Bătrân, plus altele în Nicolina 2 şi 3.
„Zonele cu probleme din oraş sunt Nicolina, Decebal, Cantemir, Tătaraşi, cartierele vechi”
„Apă scumpă? Era odată, prin 2000”
- Ştiu că stăteaţi mai prost la canalizarea în judeţ comparativ cu reţelele de apă...
- Sunt investiţii prinse pentru perioada următoare. Am renunţat să facem 17 staţii de epurare mici, cei de la UE au aprobat să facem 4. Ne rezolvăm problema pompând în cele existente şi care acum nu funcţionează din lipsă de clienţi. Dacă la apă acoperim integral judeţul până în 2020, la canalizare vorbim de un procent de acoperire de 70 la sută. Zona metropolitană este rezolvată, acum se lucrează la Horleşti. Mogoşeşti este prins de noi, Popricani tot de noi. Ciurea este prins pe anul acesta, Tomeşti, Holboca sunt sunt deja rezolvate la canalizare. La fel, Aroneanu şi Rediu. Restul comunelor sunt în zone unde avem staţii de epurare. Prin urmare, nu cred că se pune problema de infrigement. Însă, repet, prioritar pentru noi este să ducem apa peste tot. Măcar în centrele de comune şi la şcoli.
- N-aţi reuşit să schimbaţi percepţia ieşenilor, care continuă să afirme că apa este foarte scumpă...
- Era odată, prin 2000. Acum suntem pe locul 31 din 40 de operatori ca şi tarife, iar în Moldova suntem cei mai ieftini.
- Ieftini pentru că au scumpit alţii apa?
- Nu. Ieftini pentru că nu am mai scumpit-o din 2013.
- În termoficare, investiţiile realizate au dus la scăderea tarifului gigacaloriei. La apă de ce nu se întâmplă acest lucru?
- Pentru că ei nu fac investiţii în extindere. Noi facem asta şi mai ales cu
banii pe care-i obţinem din tariful acela mare la care te referi. Noi avem zone care nu au apă. De la ei pleacă din clienţi, la noi vin. Sigur că e posibil, pe viitor, să scădem tariful, când nu e nevoie de investiţii. Dar acum avem redevenţă, cotă de investiţii, amortisment, rambursări. Anul acesta avem 2,5 milioane de euro de dat înapoi. De ce nu mă întrebi cum ne descurcăm, de ce nu creştem tariful? Este o variantă de luat în calcul. Deocamdată nu ştim ce va fi, întrucât nu cunoaştem care ar urma să fie contribuţia noastră, cofinanţarea, la următoarele proiecte. Valoarea investiţiilor ar fi de aproximativ 200 milioane de euro. Uniunea acoperă 75 la sută din costuri, diferenţa o pune ţara. Pe POS 1, Guvernul acoperea 13% guvernul, autorităţile locale 2%, iar operatorul restul de 10%. Acum se aude că Guvernul nu va mai da nimic, lăsând cele 25 de procente în treaba operatorului. La 200 de milioane de euro, va trebui să facem rost de 40 milioane de euro. Prin urmare, am putea să-i luăm din majorarea tarifelor, pentru că fără garanţii din partea autorităţilor nu ne mai împrumută nimeni. Oricum, chiar şi într-un astfel de scenariu, ar fi vorba de câţiva bani în plus la metrul cub.
„Ne facem staţie de asfalt cu biogazul de la Epurare”
- Ce ne puteţi spune despre intervenţiile din oraş?
- Sigur că noi schimbăm ţevile, dar rămân avariile. N-avem ce face, nimic nu este etanş. Oricum, nu depăşim, ca procent, 30% pierderi. Le-am redus pe cele fizice, dar sunt pierderi datorate spălărilor mai dese de conducte. Deci, pierdere tehnologică. Unde totul este nou, procentul scade. În Cartierul Aviaţiei, vorbim de 15% pierderi. Am zile când nu am nicio avarie. Când am venit la ApaVital, aveam 50 pe zi.
- Unde-s avarii sunt şi tranşee. Este un alt reproş venit din partea populaţiei...
- Acum avem echipe proprii, nu mai lucrăm cu terţi. Avem în proiect să facem şi o staţie de asfalt cu biogazul rezultat de la Staţia de Epurare şi astfel nu mai depindem de nimeni. Avem şi pavatori, am organizat cursuri de calificare. Prin urmare, situaţia se schimbă. Facem totul noi şi o facem mai repede şi mai bine.
- Totuşi, Primăria vă aplică amenzi pentru nerefacerea corespunzătoare a zonei unde s-a intervenit...
- Aici este o anomalie. Primăria nu dă autorizaţie, spre exemplu, la realizarea unui branşament, dacă nu i se achită la Citadin refacerea zonei. Eu realizez branşamentul, Citadinul nu mai reface asfaltul, dar de amendat mă amendează pe mine, zicând că eu am spart. Oricum, se rezolvă în instanţă.
Sigur, ca imagine, ne afectează, însă lucrurile nu sunt tocmai corecte.
- Mai rămâne să rezolvaţi problema diferenţei de apă de la blocuri. Ce se întâmplă cu apa trecută la pierderi?
- Soluţia este una singură, aşa cum s-a făcut la Hârlău: separare, contorizare pe orizontală. Însă, ca şi valoare, diferenţa este sub un metru cub pe scară. Apar alte valori mai mari, pentru că unii declară consumuri mai mici.
- Să încheiem cu regionalizarea.
- Suntem regionali de când ne-am înfiinţat. Însă nu ne ducem în alte judeţe pentru că în primul rând vrem să rezolvăm toate probleme din judeţul Iaşi.
Oricum, noi mergem pe varianta unei regionalizări compacte şi nu cum fac alţii, care aleg anumite localităţi pentru a opera.
A consemnat Tudor DAMASCHIN
„Nu există probleme legate de poluarea despre care s-a scris recent. Jijia vine în aval de priza noastră. Mai avem şi Lacul Chiriţa, cu 4 milioane de metri cubi, care ne asigură o autonomie de două luni. Dacă apa are o turbiditate mărită, oprim Prutul şi ne alimentăm din Chiriţa”.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau