„Un divorţ este uneori un succes al cuplului”

Terapia de cuplu este un mijloc prin care tot mai multe persoane încearcă să-şi soluţioneze problemele cu partenerul. Dacă până acum câţiva ani oamenii erau reticenţi în a solicita sprijinul unui psiholog, primul pas fiind făcut în mare parte de parteneră, astăzi se constată o „emancipare” a cuplurilor, terapia fiind o cale de soluţionare a tensiunilor din viaţa partenerilor, nu un subiect tabu

Nicoleta Dumitru şi Andreea Muraru învită cuplurile să-şi spună povestea, în cadrul şedinţelor terapeutice pe care cei doi psihologi le manageriază. Ce doi terapeuţi îmbină activităţile organizaţionale cu cele de specialitate psihologică pentru a ajuta oamenii care le solicită ajutorul să-şi îmbunătăţească „poveştile” despre propria identitate, abilităţile şi resursele personale.

- Care sunt motivele care duc la tensiuni în cuplu?
-Andreea M: Exista o statistică, la începutul anilor '90, care spunea că gelozia, infidelităţile, banii şi sexualitatea sunt principalele patru motive pentru care cuplurile apelează la terapie. În ultimii ani au început să prindă glas însă poveştile despre violenţă, care până de curând erau subiecte tabu sau erau considerate aparţinând sferei normalităţii.
Nicoleta D: Un alt motiv care aduce disconfort într-o relaţie este legat de timpul insuficient pe care cei doi îl petrec împreună, deoarece trăim într-o societate a locurilor de muncă solicitante şi a experienţelor trăite mult prea rapid.

- Care este motivul pentru care unul din parteneri ajunge să înşele?
- Nicoleta D: Primul motiv este dat de distanţa psihologică care apare între doi parteneri. De cele mai multe ori aceştia evoluează în direcţii diferite, nevoile lor devenind foarte diferite. Este un lucru normal, dat fiind că fiecare dintre ei au contact cu alte medii în afara casei, au alte relaţii cu cei din jur, dezvoltând alte nevoi. Declinul apare atunci când partenerul nu mai poate satisface sau, de cele mai multe ori, nu mai este capabil nici măcar să înţeleagă aceste noi dorinţe.

- Cum ţinem pasul într-un cuplu cu nevoile partenerului?
- Andreea M: Nu există o reţetă a succesului în cuplu, dat fiind că acestea sunt foarte diferite. Dacă însă relaţia cu celălalt este trecută ultima pe „lista” activităţilor de peste zi, aceasta va fi privită cu superficialitate, iar lucrurile nu i-ar mai mulţumi pe niciunul din parteneri.
Nicoleta D: Cred că într-o relaţie trebuie să existe întotdeauna curiozitate şi interes. De fapt, aceasta este şi definiţia curiozităţii: a rămâne interesat de nevoile, valorile şi plăcerile celui de lângă tine. Aici se adaugă şi acele limite pe care fiecare individ le are atunci când vine vorba de compromisul în cuplu. Fiecare ştie cât vrea şi cât poate lăsa de la sine. Trebuie ţinut cont într-o relaţie că identitatea este fluidă, se schimbă, iar dacă partenerii nu sunt atenţi la aceste schimbări apare declinul între cei doi.

- Au fost oameni care au vrut să resusciteze relaţia dar au ajuns în cele din urmă la despărţire?
- Andreea M: Uneori, o despărţire sau un divorţ este un succes al cuplului şi poate la un moment dat şi al terapiei, în sensul în care cei doi salvează o bună parte din viaţa lor pentru a se îndrepta spre un nou început. Oamenii trebuie să înţeleagă că nu este un lucru nefast să te desparţi, dacă ajungi să-ţi manageriezi trăirile, iar separarea se face frumos. Oamenii ştiu din start că s-ar putea să ne îndreptăm spre o despărţire. Divorţul sau separarea sunt opţiuni pozitive, pe care persoanele le iau în calcul. Mai mult, putem spune că ş-a ajuns şi în România să nu mai existe stigma aceea socială că este divorţat şi că acest lucru este echivalentul unui eşec. În schimb, la noi divorţul vine cu nişte constrângeri economice pe care persoanele le iau în calcul.
Nicoleta D: Prin terapie, unele persoanele ajung de cele mai multe ori la concluzia că trebuie să se despartă, devenind conştienţi de faptul că partenerul nu mai este fericit. Despărţirea este una dintre cele mai grele decizii care se ia într-un cuplu. Tocmai de aceea oamenii apelează la terapeut, pentru a căuta o altă ieşire din situaţie. A pleca dintr-o relaţie nu este o problemă care poate fi pusă pe hârtie şi analizată cognitiv. Mai ales că unul dintre parteneri poate anticipa că se va simţi bine, iar celălalt consideră ca va avea o perioadă de disconfort.

„Oamenii sunt tentaţi să privească un eveniment care se petrece în viaţa de cuplu cu ochelarii experienţei, care de multe ori nu le arată decât o parte a poveştii”

- Vindecă timpul rănile unei experienţe nefericite?
- Andreea M: Timpul este un aliat foarte bun în procesul unei despărţiri, mai ales că uneori decizia nu este luată de comun acord. De cele mai multe ori, în aceste cazuri noi rămânem să lucrăm cu cel care a fost părăsit şi care, pe moment, nu vede decât faptul că partenerul a plecat, fără a ţine cont că va cunoaşte pe altcineva, că va putea trăi o altfel de relaţie, mult mai bună decât cea anterioară.
Nicoleta D: Rănile, după o despărţire, suntem tentaţi să le vedem cu acei „ochelari”, cum spunem noi în terapie, construiţi din prisma experienţelor noastre, din ceea ce ştim despre viaţă, din principii. Depinde la fiecare om cum îşi priveşte rana, ce fel de ochelari are când se uită la ea. Sunt unii care au un şir de situaţii nefericite şi când dau un sens acestei părăsiri, prin prisma faptului că au mai trăit încă alte trei astfel de situaţii, trag concluzia asupra identităţii lor că sunt nişte rataţi în domeniul relaţiilor intime. Aici intervine terapia care le arată o altă faţă a poveştii lor de viaţă.

- Oamenii vin să vorbească despre o problemă sau despre un întreg trecut?
- Andreea M: De cele mai multe ori, oamenii vorbesc despre un întreg trecut, pentru că sunt tentaţi să-şi amintească doar evenimentele nefericite pe care le-au trăit şi să dea o semnificaţie actualei experienţe prin prisma a ceea ce a cunoscut de-a lungul timpului. Din nefericire, aceşti oameni lasă deoparte acele momente frumoase, ajungând uneori ca acestea să nu mai fie vizibile.

- Cât trebuie să ne raportăm la trecut în experienţele din prezent, fără a ne influenţa totuşi deciziile actuale?
- Nicoleta D: Trecutul poate avea un rol foarte bun pentru că ne construieşte şi de acolo practic învăţăm să ne raportăm cu privire la diferite evenimente, tragem anumite concluzii şi ne formăm acei „ochelari” cu care noi ne uităm la lume. Un om fără trecut este foarte greu de definit. O perspectivă pe care noi o aplicăm în terapie este aceea de a vedea orice experienţă ca pe o şansă de a învăţa ceva, fără a o cataloga ca fiind bună sau rea. Trebuie să ne ferim de o generalizare, deoarece riscăm să vedem doar acele evenimente care ne confirmă ideea că nu vom putea găsi o parte bună a problemei cu care ne confruntăm. În schimb, în contextul acesta terapeutic putem aduce la suprafaţă acele lucruri pe care le considerăm uitate şi nesemnificative, dar care pot infirma imaginea unui trecut întunecat şi unui viitor asemănător.

- În ce constă terapia?
- Nicoleta D: Instrumentul nostru terapeutic este conversaţia. Lucrăm cu ceea ce se numeşte suprafaţa omului, cu discursul acestuia şi mai puţin cu presupunerile. Noi asistăm persoana pentru a găsi soluţia la o problemă, prin felul în care formulăm întrebările, prin faptul că putem crea un spaţiu în care să povestească despre disconfortul suferit. Noi lucrăm pentru îmbogăţirea perspectivei asupra unei poveşti. Nu ne considerăm experte, nu punem diagnostice şi nu facem acest lucru din ignoranţă, ci pentru că terapia este, în viziunea noastră, un context ca orice altă situaţie socială, în care oamenii vin şi descoperă noi abilităţi şi resurse personale.

- De la prima şedinţă oamenii încep să vorbească despre problemă?
- Nicoleta D: Mulţi din cei care vin la noi încep direct cu povestea lor, pentru că aceştia sunt focusaţi să găsească un răspuns. Avem însă şi oameni care au venit aici pentru a se explora pe sine. Oamenii aleg să meargă la terapeut în acel moment în care, într-un fel sau altul, au luat o hotărâre dar au nevoie de un „însoţitor” de drum, cineva care să le confirme ideea.
Andreea M: Din respect pentru oameni, noi nu notăm decât cuvinte care ne atrag atenţia. Nu facem fişe şi nu păstrăm documente pentru noi. Terapia este practic o trecere de la povestea pe care omul ne-o prezintă la alte poveşti care au legătură cu acele cuvinte cheie care ne atrag nouă atenţia. Este practic o repovestire a poveştii omului, găsind semnificaţii, dând conotaţii pozitive acelor experienţe de viaţă pe care persoanele nu reuşesc să le vadă... Ne concentrăm pe partea constructivă pentru dezvoltarea lor personală.

- Fiind terapie de cuplu se face mereu în doi?
- Andreea M: De cele mai multe ori contextul terapeutic este în doi, dar sunt persoane care aduc şi alţi oameni din afară, deoarece aceştia îşi pun amprenta asupra relaţiei.
Nicoleta D: Oamenii care vin la terapie sunt deschişi şi vor să-şi clarifice problema, punând de cele mai multe ori cărţile pe masă, pentru că sunt foarte motivaţi să schimbe ceva în viaţa lor. Partenerii care vin la aceste şedinţe aleg singuri să participe. Comportamentul acestora diferă, însă noi înţelegem fiecare reacţie ca fiind un răspuns la terapie. Simpla prezenţă sau absenţă a unuia din parteneri transmite un mesaj.

- Tratamentul medicamentos poate soluţiona o problemă psihologică?
- Nicoleta D: De cele mai multe ori, medicamentele care tratează o anxietate sau o depresie trebuie luate pe o anumită perioadă de timp. În afara acelor afecţiuni care sunt determinate de lipsa unor dezechilibre chimice, care nu au nevoie de răspunsuri, cred că în spatele unor depresii există şi nişte răspunsuri pe care persoana le caută. În momentul în care există un tratament medicamentos, consider că benefic este şi un suport psihologic.
A consemnat Anca BURNICHE

* * *
„Cred că într-o relaţie trebuie să existe întotdeauna curiozitate şi interes. Trebuie ţinut cont că într-o relaţie identitatea este fluidă, se schimbă, iar dacă partenerii nu sunt atenţi la aceste schimbări apare declinul între ei” - Nicoleta Dumitru, psiholog cu formare în Psihoterapie Pozitivă și Practicing Coaching

* * *

„O despărţire sau un divorţ este un succes al cuplului şi poate la un moment dat şi al terapiei, în sensul în care cei doi salvează o bună parte din viaţa lor pentru a se îndrepta spre un nou început” - Andreea Muraru, terapeut de cuplu şi psiholog clinician

* * *
„Trecutul poate avea un rol foarte bun pentru că ne construieşte şi de acolo practic învăţăm să ne raportăm cu privire la diferite evenimente, tragem anumite concluzii şi ne formăm acei ochelari cu care noi ne uităm la lume” - Nicoleta Dumitru, psiholog cu formare în Psihoterapie Pozitivă şi Practicing Coaching

** *

Nicoleta Dumitru este psiholog cu formare în Psihoterapie Pozitivă şi Practicing Coaching, formator şi manager de proiect autorizat de ANC (Autoritatea Naţională pentru Calificări). Lucrează de 10 ani în domeniul organizaţional, având activităţi precum coordonarea de echipă, cooperarea şi implementarea proiectelor de consultanţă în domeniul recrutării şi evaluării performanţelor. În domeniul terapiei, oferă sprijin psihologic individual, de grup, dezvoltând proiecte de dezvoltare personală destinate atât terapeuţilor aflaţi în formare, cât şi altor comunităţi profesionale.

Andreea Muraru este terapeut de cuplu şi familie, psiholog clinician, doctor în psihologie, supervizor, trainer în domeniul terapiei cuplului şi a familiei şi membru fondator al Asociaţiei de Psihoterapia Cuplului şi Familiei. Din perspectivă psihologică, desfăşoară activităţi precum terapie individuală, de grup, de cuplu şi de familie în cabinetul propriu, evaluare clinică şi consiliere a copiilor şi familiilor în domeniul Protecţiei Copilului, supervizare şi terapie educaţională pentru terapeuţii aflaţi în formare, programe de training pentru adulţi, mentorat pentru voluntarii EVS (European Voluntary Service), workshop-uri şi prelegeri la conferinţe naţionale şi internaţionale.

Nicoleta Dumitru şi Andreea Muraru activează în cadrul cabinetului „Caramel Frames” din Iaşi