Alexandru Stănilă: „Soluţia pentru inventatori – unirea politicului cu economicul”

* deţinător a aproape 40 de brevete atestate, profesorul Alexandru Stănilă este o figură de necontestat în mediul naţional al inventicii * inovaţiile sale au fost decorate de nenumărate ori la saloanele de profil * cu toate acestea, interesul investitorilor în inovaţie este mai mult un deziderat decât o realitate * profesorul Stănilă este şi coordonatorul Cercului interdisciplinar de cercetare şi inovaţie de la Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” din Iaşi

- Cât de greu este să lucrezi în domeniul inovaţiei în ziua de azi?
- Din păcate, din motive încă necunoscute, în combinaţia specifică nouă a economicului cu politicul, a fost uitată esenţa dezvoltării, creaţia tehnică. Acesta este motivul pentru care activitatea de inventică a ajuns „cenuşăreasa” activităţii economice în general, când ar fi trebuit să fie prinţesa. În mod normal, în toate ţările dezvoltate ale lumii se cunoaşte de mult timp că o creştere economică reală nu poate să existe fără progres tehnic, care depinde direct de creativitatea tehnică.
Cei înţelepţi îşi procură materia primă, invenţiile, pe două căi directe, prin cumpărare de pe piaţa liberă (varianta scumpă şi de multe ori perimată) sau investesc în cercetare proprie (mult mai ieftin) prin cumpărare de inventatori de oriunde, şi mai ales de tineri dotaţi cu gândire creativă din ţările mai slab dezvoltate. Care ar fi Soluţia, într-o singură frază? Unirea tuturor forţelor politice şi economice, măcar în această direcţie prioritară a dezvoltării, în vederea organizării unei mişcări de creaţie tehnică autohtone de mare randament.

- Ce ar presupune o astfel de acţiune?
- Ca în orice acţiune eficientă spre binele ţării este necesară adoptarea unui Plan naţional de promovare şi dezvoltare a creaţiei tehnice autohtone, cu măsuri urgente pe termen scurt, de eficientizare a ce a mai rămas din tezaurul inventicii naţionale (invenţii şi inventatori) şi măsuri organizatorice, temeinice, pe termen lung, ce vizează întregul sistem educaţional şi economic pentru o relansare economică reală, cu forţe proprii.

- Care este invenţia din portofoliul dumneavoastră de care sunteţi cel mai mândru?
- Ţin foarte mult la toate invenţiile mele. Pentru un inventator o invenţie este ca un copil pentru un părinte, ceva de care te leagă fapte, amintiri, bucurii, speranţe, deziluzii. Mândru sunt de toate dar, ca de obicei, ultimul venit, „Prâslea”, este cel mai iubit. Este vorba despre o construcţie ultra-modernă care înglobează o întreagă serie de invenţii în domeniul structurilor şi al dezvoltării durabile.
- Care este cel mai recent premiu pe care l-aţi primit şi pentru ce invenţie a fost?
- Cea mai nouă distincţie este Medalia de Aur la Târgul Internaţional de Invenţii Macau-China din luna iulie, 2012. Este vorba despre o construcţie modulară din lemn industrializat, ce se execută dintr-un singur tip de element de bază.

- Sunt tinerii studenţi interesaţi de acest domeniu al inovaţiei?
- Predau la ora actuală, experimental, facultativ, „Iniţiere în creaţia tehnică” la anul I şi „Creaţia tehnică în Construcţii” la anul III, Facultatea de Construcţii şi Instalaţii, secţia de construcţii civile, ingineri zi, limba română. Fiind vorba de opţiunea liberă a studenţilor, am constatat o participare bună ca număr dar şi calitativ. Rezultatele acestei activităţi vor fi prezentate la cele două saloane de invenţii ieşene din acest an, Euroinvent în luna mai şi Inventica în luna iulie.
- Câte dintre invenţiile dumneavoastră au fost deja puse în practică?
- Această întrebare este cea mai dureroasă pentru un inventator. Răspunsul este descurajant pentru optimismul tinerilor inventatori. Statistica personală îmi indică un coeficient de 10%. Motivul este exprimat în răspunsul pe care l-am dat la prima întrebare.

Casa anti-cutremur, inovaţia care nu a fost aplicată niciodată
* cu 500 de euro preţ de construcţie pe metrul pătrat, invenţia ar fi trebuit să fie pusă de mult în aplicare
Profesorul de la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” coordonează un grup de tineri care l-a sprijinit în realizarea unei case care poate rezista oricărui cutremur. Ideea a încolţit acum peste 30 de ani, când profesorul Stănilă lucra ca inginer pe un şantier de construcţii. „Am prins cutremurul din 1977 la Brăila, pe şantierul la care fusesem repartizat. Lucram la construcţia Spitalului Judeţean şi atunci am putut observa cum se miştă un camion plin cu beton, corpul spitalului, cu parter şi şapte etaje, şi o macara-turn. Deloc afectat a fost camionul, care se deplasa înainte şi înapoi sau la stânga şi la dreapta. După ani de la acel moment, am pus în practică proiectul”, spune profesorul.
Construind un sistem similar celui de suspensii care permitea maşinii de mare tonaj să se mişte, acesta a creat locuinţele bazate pe un sistem de piramide care le conferă rezistenţă la orice tip de cutremur.
Preţul unui astfel de imobil este accesibil oricui, fiind de 500 de euro pe metrul pătrat. De altfel, acesta a şi fost planul iniţial al profesorului, de a oferi accesul cât mai multor persoane interesate la acest tip inedit de clădire. Cu toate acestea, din anul 2001, când a fost finalizat proiectul, propunerile pentru o investiţie mai mare au rămas doar la stadiul de discuţii.

A fondat Sindicatul Inventatorilor
* iniţiativa este una singulară în ţară şi are ca scop inclusiv pregătirea tinerilor de pe băncile şcolii
Ieşeanul este şi unul dintre iniţiatorii unui proiect fără precedent în România, un sindicat al inventatorilor. Decizia înfiinţării Ligii Inventatorilor din România, afiliată la Blocul Naţional Sindical a fost una unanimă, aparţinând inventatorilor care participă an de an la saloanele internaţionale de profil de la Iaşi. „Dezvoltarea unei societăţi se face numai pe baza progresului tehnic şi ştiinţific al societăţii. Politicul asigură climatul în care acest sâmbure al creaţiei tehnice se poate dezvolta sau se poate distruge. Scopul principal al acestui sindicat este de a crea instrumentul de discuţii cu factorul politic, indiferent care ar fi acesta, în scopul dezvoltării şi promovării creaţiei tehnice autohtone. Noi am demonstrat că avem capacitate, dar care din păcate nu numai că nu este utilizată în mod benefic pentru ţară, ba din contră, am sentimentul că suntem surghiuniţi şi neluaţi în consideraţie”, declara, anul trecut, profesorul Alexandru Stănilă.

Şcoala inhibă creaţia
Printre doleanţele inventatorilor se numără şi modificarea modului în care este realizat procesul de predare-învăţare în şcoli. Ei acuză faptul că acest proces ar inhiba spiritul creativ al elevilor. „Sistemul de învăţământ românesc a dezvoltat cu precădere sistemul de gândire convergentă, adică de cunoaştere şi de reproducere, şi nicidecum gândirea divergentă-creativă, asimilarea de cunoştinţe şi dezvoltarea lor mai departe. Şi asta de fapt e o pierdere. Ne trebuie o schimbare radicală în direcţia dezvoltării gândirii divergente pe lângă cea convergentă în întregul sistem de învăţământ. Trebuie să acţionăm intens la toate nivelele, înepând de la grădiniţă, şcoală generală, liceu şi facultate. Elevul nu trebuie să mai fie bombardat cu întrebări şi răspunsuri unice în şcoli”, explica profesorul Stănilă.

Dana Chiru

Acum ne poți urmări și pe FACEBOOK