Armindenii – sărbătoarea pelinului şi a înnoirii
Dimensiune font:
Interviu cu Vasile Diaconu, muzeograf la Muzeul de Istorie şi Etnografie din Târgu Neamţ
Ziua Internaţională a Muncii, sărbătorită pe 1 Mai de mai bine de un secol, se suprapune în calendarul popular al românilor peste o sărbătoare respectată cu sfinţenie de moşi şi strămoşi. Armindenii este o zi a bucuriei şi a renaşterii cu semnificaţii multiple. Am discutat despre aceste lucruri cu Vasile Diaconu, muzeograf la Muzeul de Istorie şi Etnografic din Târgu Neamţ.
- Care este originea acestei sărbători ?
- Faptul că Ziua Internaţională a Muncitorilor se serbează în aceeaşi zi cu Armindenii este doar o simplă coincidenţă. Ca multe dintre sărbătorile româneşti, şi ziua de Armindeni îşi are originile în trecutul îndepărtat, când creştinismul era la începuturi şi încă mai persistau suficiente elemente păgâne care au fost ulterior înglobate în această mare religie. Deşi se spune că la baza acestei sărbători ar fi un episod sângeros, pus pe seama lui Irod, în intenţia lui de a ucide toţi pruncii sub doi ani şi implicit pe pruncul Iisus, denumirea arată o origine slavă, explicată prin ziua lui Ieremia. Potrivit legendei, atunci când oamenii lui Irod au început să omoare copiii, puneau câte o ramură verde la poartă pentru a şti de unde să continue. A doua zi însă, la toate porţile caselor au apărut crenguţe înverzite, iar Irod n-a mai ştiut unde să-l caute pe pruncul Iisus. Şi peste timp, de Armindeni, oamenii de la sate au împodobit cu ramuri verzi porţile, uşile şi ferestrele caselor şi grajdurilor. Pe 1 Mai, Biserica Ortodoxă îl sărbătoreşte pe Proorocul Ieremia, cel care a vestit şi naşterea lui Mesia, moment ce corespunde calendaristic cu începutul verii. Ziua de Armindeni poate fi considerată, în fond, o sărbătoare a înnoirii.
- Sărbătoarea apare sub mai multe denumiri, fiecare nume fiind legat de un anumit obicei al zilei. Care sunt cele mai cunoscute nume pe care românii le folosesc pentru a desemna această zi?
- De la o zonă la alta, sărbătoarea de Armindeni este cunoscută sub diverse forme - Ziua Pelinului, Ziua Beţivului, Maiul, Băui sau Păui -, care au la bază fie anumite practici ritualice, fie aspecte inspirate din natură. Numele de Armindeni provine de la cuvântul de origine slavă ierminden, care înseamnă ziua Sfântului Ieremia.
- Tradiţiile specifice sărbătorii încep încă din ajun, aşa cum se întâmplă de cele mai multe ori în calendarul popular. Ce făceau oamenii din satele de altădată cu o seară înainte de Armindeni, cum se pregăteau ei pentru această sărbătoare atât de iubită în lumea satului, mai ales de cei tineri ?
- Fiind o sărbătoare fără conotaţii religioase profunde, manifestările legate de acest moment puteau îmbrăca forme diverse, dar, cel mai frecvent, se axau pe practici magice cu rol premarital. De asemenea, oamenii îşi spălau faţa şi mâinile cu rouă, pentru a fi sănătoşi. Majoritatea acţiunilor desfăşurate cu prilejul acestei sărbători aveau în centru un simbol vegetal, copacul sau pomul de Armindeni cu o funcţie dublă: avea rol protector şi fertilizator. Din acest motiv, se obişnuia plantarea unui pom în preajma casei unei fete, sau în seara dinainte de Armindeni, gospodarii puneau crenguţe înverzite la porţi şi la adăposturile animalelor, cu scopul de a le proteja de forţe malefice. Aceste crenguţe se ardeau în focul care urma să coacă prima pâine din grâu nou.
- Sărbătoarea este ţinută în toate zonele ţării, însă pentru zona Moldovei sunt obiceiuri specifice. Care ar fi acestea ?
- În anumite părţi ale Moldovei, în ziua de Armindeni, se culegeau plante de leac, dar se organizau şi petreceri legate mai ales de începutul activităţilor pastorale. 1 Mai corespundea şi cu momentul când se organizau stânele şi se încheie tocmeala între ciobani şi stăpânii oilor. Tot în legătură cu această sărbătoare se ştie că în unele localităţi din judeţul Botoşani, din tulpina pomului de Armindeni se făcea steagul de nuntă. În unele zone se practica şi bătaia cu urzici, aplicată în special reumaticilor şi copiilor. Procedeul este neplăcut, dar medicina populară îl consideră eficient.
- Cum petreceau românii de Armindeni şi care erau alimentele care trebuia musai consumate pentru a fi sănătoşi, voinici şi voioşi tot anul?
- În satele româneşti, fără să fie neapărat o regulă, cu prilejul acestei sărbători se mergea la iarbă verde, se mânca şi carne de miel, caş şi se bea vin roşu sau rachiu. De cele mai multe ori, vinul era amestecat cu pelin.
- Care erau în credinţa populară proprietăţile acestei plante care în această zi era folosită în diferite moduri, se punea în vinul roşu dar şi la icoane, în aşternuturi şi chiar se purta în sân?
- Pelinul este o plantă magică prin excelenţă, iar în lumea satului acest lucru era foarte bine cunoscut. Dacă este cules la date şi ore considerate de bun augur de către descântătoare, adunat din locuri tainice şi rostindu-se incantaţii ritualice precise, uneori de către femei dezbrăcate şi despletite, atunci potenţialul vindecător al plantei creşte semnificativ. Pelinul vindecă frigurile, durerile de stomac, de cap, de măsele, tusea, umflăturile, afecţiuni oftalmologice, temuta ciumă. Alină şi stările depresive. La Armindeni se considera că această plantă are puteri tămăduitoare, mai ales dacă era amestecată în vin, purtată la haine sau aşezată pe mese. Pelinul avea rolul de a întări sănătatea oamenilor, dar mai ales de a-i feri de forţe malefice , iele şi strigoi.
- Ce munci erau interzise în ziua de Armindeni şi care erau activităţile permise?
- Erau interzise frământatul pâinii şi muncile câmpului şi nu se înjugau vitele, Armindenul fiind socotit şi sărbătoarea boilor. În schimb se recomanda semănatul castraveţilor, al fasolei şi al pepenilor. Viticultorii respectau aceste obiceiuri din credinţa că altfel vinul din butoi va prinde floare. Sărbătoarea era ţinută cu sfinţenie pentru protejarea animalelor şi a recoltelor de grindină şi furtuni. Se spune că această sărbătoare trebuie păzită, argumentându-se că în această zi nici rândunelele nu-şi lipesc cuibul.
- Tot acum se fac predicţii meteorologice.
- În ziua de Armindeni se făceau într-adevăr şi predicţii meteorologice, care condiţionau activităţile agricole. Dacă în acea zi ploua, se credea că şi în următoarele 40 de zile vor fi precipitaţii.
- Sărbătoarea este legată prin anumite obiceiuri de o altă tradiţie îndrăgită de români, aceea a Mărţişorului. Care ar fi această legătură?
- În unele zone ale ţării, în această zi se scotea mărţişorul agăţat de ramurile pomilor fructiferi din gospodărie la data de 1 Martie şi se organiza o petrecere numită „băutul mărţişorului”. Cu acest prilej, cu bănuţul din aur sau din argint sau aramă (în funcţie de statutul social al fiecăreia) fetele îşi cumpărau o bucată de caş şi vin roşu, reluând în acest fel culorile mărţişorului, dar şi din dorinţa de a avea chip alb şi luminos şi buzele roşii tot restul anului.
- Ce se întâmpla în anii în care ziua de 1 Mai era în perioada postului? Se mai ţinea această sărbătoare sau restricţiile impuse de Biserică pentru perioada de post făceau ca petrecerile în aer liber să fie amânate?
- Pentru că în lumea satului tradiţional, cutumele religioase erau respectate cu sfinţenie, atunci când Armindeniul era în post nu se organizau petreceri, dar practicile care erau legate de lumea vegetală se desfăşurau necondiţionat.
Alina FERENŢ
Românii din satele de altădată întâmpinau sărbătoarea de Armindeni cu o veche strigătură populară care în câteva versuri cuprinde esenţa acestei zile în care veselia trebuia să fie nota generală. Iar mesele trebuia musai stropite cu vin roşu cu pelin - „Frunză verde de pelin, / Iată-ne la Armindeni, / Beau mesenii şi mănâncă, / Şi de ciuma nu li-i frică!”
„Eu consider că ziua de Armindeni este Anul Nou folcloric. De ce spun asta? În jurul acestei date începe buciumul să cânte, începe să cânte cavalul, fluierul, urda-i dulce, caşu-i dulce, se seamănă busuiocul şi alte flori şi câte şi mai câte” -- Alexandru Găină, din comuna Dămuc, cunoscut meşter şi rapsod popular
Sfântul Ieremia este sărbătorit de români din secolul al XV-lea. Sfântul Profet Ieremia a trăit în jurul anului 600 î.d.Hr., perioadă când evreii au fost luaţi în robie de către împăratul Nabucodonosor. Alături de profeţii Isaia, Ezechiel şi Daniel, Ieremia face parte dintre marii profeţi ai Vechiului Testament. A fost supranumit profet al lacrimilor, pentru că a plâns pentru poporul iudeu care se depărtase de Dumnezeu şi slujea idolilor şi care a atras astfel pedeapsa divină. A profeţit că babilonienii vor cuceri cetatea în anul 586 î.Hr.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau