Corneliu Stoica: „În Târgu Ocna am descoperit propria mea Vale a Nilului...”

Istoricul Corneliu Stoica şi-a dedicat cea mai mare parte din viaţă cercetărilor despre bazinul hidrografic al Văii Trotuşului, regiune despre care spune ştrengăreşte că a fost prima şi marea dragoste a vieţii sale. Deşi a publicat peste 20 de lucrări, care i-au acaparat aproape integral existenţa, istoricul nu a părăsit niciodată munca de catedră, de unde obişnuieşte să le spună şi astăzi elevilor săi poveşti despre vremuri de mult apuse

- Când s-a născut pasiunea pentru istorie?
- Pasiunea pentru istorie s-a născut de mic copil, probabil de la primele conversaţii pe care le aveam cu tatăl meu, care a fost un mare admirator al familiei Ghica. Unul din străbunicii mei a fost vânător la prinţul Ghica, iar pornind de aici au izvorât nenumărate povestiri cu prinţul, palatul şi întâmplările acestuia, povestiri care mi-au marcat cu siguranţă copilăria.

- Care a fost prima cercetare în domeniul istoriei?
- Prima cercetare amănunţită am făcut-o pentru un articol ce urma să apară la gazeta liceului, pe tema eteriei şi a oraşul Târgu Ocna. Pe atunci era un subiect aproape necunoscut faptul că la 1821 eteriştii au fost prezenţi în Târgu Ocna. Mai mult, avusesem ocazia să descopăr în nişte arhive străine documente care să vorbească despre modul în care Turcia a reprimat încercarea eteriştilor de a opune rezistenţă în zonă, astfel luând naştere primul meu articol de istorie pură.

- Oraşul Târgu Ocna a fost izvor al creaţiei pentru dumneavoastră, începând cu lucrarea de licenţă din vremea facultăţii şi până astăzi, de ce?
- În vremea facultăţii, analizând perspectivele de cercetare, am constatat că despre zona din care vin nu exista decât o carte pe vremea aceea, (Iulia Văcăraşu, Valea Trotuşului - n.r.), care era mai mult de geografie, cu puţine elemente aprofundate despre istorie. Astfel, am descoperit propria mea Vale a Nilului, despre care aveam să scriu şi să fac cercetări. Pentru un istoric, este foarte important să găsească un subiect neexplorat, pe care să-l scoată treptat la lumină!

- De ce nu aţi ieşit din zona acestei regiuni?
- Pot spune că începuturile mele în cercetare au reprezentat o perioadă de încălzire a ceea ce urma să fac mai târziu, când mi-am oprit atenţia pe bazinul hidrografic al acestei zone. Pentru mine, cercetarea pe un bazin hidrografic cu limite geografice stabile a devenit un laborator în care am putut urmări de-a lungul veacurilor tot ce s-a întâmplat în spaţiul acesta bine limitat. Noutatea cu care am venit eu a fost ieşirea din tiparele cercetărilor istorice care merg pe provincii, pe unităţi administrative.

- Care au fost coordonatele cercetării dumneavoastră?
- Coordonatele lucrărilor au fost istoria locală, foarte apropiată şi istoria zonală. Cercetarea a fost una concentrică, pornind de la lucruri cunoscute, pe care le-am îmbrăcat mereu cu informaţii şi cercetări noi. Tocmai de aceea lucrările mele apar în ediţii, ca de exemplu pornind de la o monografie de localitate, cum a fost Târgu Ocna, ajungând până la o enciclopedie de bazin hidrografic.

- Târgu Ocna, micul Salzburg al României...
- Eu nu sunt născut în acest oraş, însă m-am stabilit cu părinţii aici după terminarea clasei a şasea. Practic, pentru mine a început o nouă experienţă de viaţă, iar primul contact cu această locaţie a fost unul puternic din perspectivă emoţională. În primul an am trăit în apropierea fostei proprietăţi Costache Negri, în Tiseşti, iar în fiecare dimineaţă vedeam poarta monumentală de intrare pe proprietate şi Biserica Răducanu... acestea au fost primele mele descoperiri în acest oraş, care m-au marcat. După aceea am început să cutreier stradă cu stradă, să citesc tot ce exista la acea vreme despre oraş, deşi nu prea erau multe de lecturat... şi să mă consider un târgocnean practic adoptat. Am trăit cam aceeaşi experienţă pe care a trăit-o şi Costache Negri când a hotărât să se stabilească definitiv aici, fiind pentru amândoi iubire la prima vedere!

- Aveţi foarte multe cărţi publicate, ce au ca temă oraşul Târgu Ocna. Vorbiţi-ne puţin despre cele mai importante...
- Dicţionarul istoric al localităţilor trotuşene a fost gândit pe o schemă lexico-grafică complexă, care acoperea toate aspectele posibile de cercetare a zonei, începând de la partea geografică, istorică, biografică, culturală, parte turistică, fiind singura lucrare de acest fel din România. Fiind o lucrare mai amplă, multor cititori le-a luat timp până au învăţat cum să exploateze multitudinea de informaţii adunate într-o singură lucrare, însă experienţa dicţionarului a constituit temelia care mi-a permis să dezvolt şi mai mult şi să ajung la Enciclopedia Văii Trotuşului.

- Enciclopedia este singura din ţară şi singura din Europa de acest fel...
- A fost o lucrare laborioasă şi de lungă durată. După cum spunea profesorul Florin Platon (Universitatea de Istorie din Iaşi-n.r.), e o lucrare pe care o faci într-o viaţă. Această enciclopedie însumează munca de mai bine de trei decenii. De la zeci de documente, am ajuns treptat la mii de documente cercetate... folosind foarte multe scheme pentru fiecare capitol distinct.

- Care au fost izvoarele folosite pentru documentare?
- Am scormonit în toate arhivele româneşti posibile, pornind din proximitate (arhivele naţionale din Bacău, Iaşi, Bucureşti, Braşov, Sibiu, Alba Iulia, Cluj, Suceava, Galaţi), trecând graniţele şi ajungând la Muntele Athos, arhiva Vaticanului. La unele documente am ajuns personal, pe unele le-am obţinut cu ajutorul unor prieteni aflaţi peste hotare. Sunt de altfel documente de a căror existenţă ştiu, însă e foarte dificil să le accesez, prin Suedia, Polonia. Dacă mai punem şi comunităţile evreieşti care au trăit în zonă, iar acum se regăsesc în Statele Unite sau în Israel, cercetarea poate fi considerată globală.

- Enciclopedia adună într-un buchet de istorie foarte multe poze. Vorbiţi-ne despre provenienţa lor.
- Consider că ilustraţia joacă un rol important, mai ales în depănarea istoriei. De-a lungul anilor am străbătut la pas tot bazinul trotuşean, munte cu munte, vale cu vale, localitate cu localitate. Am creat o arhivă de mii de fotografii, din toate anotimpurile şi vizând toate aspectele, începând de la peisaje, monumente istorice, clădiri cu valoare de patrimoniu, tradiţii locale. Pe lângă acestea, am intrat în contact cu mulţi colaboratori, colecţionari de vederi de epocă, fotografi pasionaţi, iar atunci când am considerat că o imagine poate ilustra o temă tratată în paginile enciclopediei am apelat la aceşti colaboratori, am inclus creaţiile acestora în lucrare, cu dorinţa ca enciclopedia să însumeze tot ceea ce este frumos în bazinul Trotuţului.

- Aţi dat exemplu arhivele Vaticanului, ce documente aţi găsit acolo?
- Aproape 1.000 de documente sunt păstrate la Mănăstirea Iviron, legate de domeniile mănăstireşti secularizate pe timpul lui Alexandru Ioan Cuza, în anul 1863. Mănăstirile Răducanu, Precista, Bogdana, Berzunţi, se regăsesc în bogatul tezaur documentar de la Iviron. Practic, dublează numărul documentelor care există în arhivele româneşti. La Vatican însă, există o arhivă extrem de bogată legată de comunităţile catolice care au trăit în zonă, iar informaţiile sunt foarte vechi, coborând până în secolul al XVI- lea. Ele permit o reconstituire foarte complexă a vieţii acestor comunităţi, al căror nucleu a fost la Târgul Trotuş, pe vremea când era oraş medieval, în jurul acestuia concentrându-se încă alte localităţi cu populaţie catolică.

- Aţi spus că arhiva de la Muntele Athos este aproape dublă decât cea românească, cum se explică acest lucru?
- După secularizarea averilor mănăstireşti, foştii egumeni ai mănăstirilor închinate au luat cu ei saci întregi de documente. Se apreciază că nu mai puţin de 25.000 de documente se găsesc în arhivele mănăstirilor athonite, ceea ce aproape dublează zestrea documentară referitoare la partea noastră medievală.
A consemnat Anca BURNICHE

* * *
Istoricul Corneliu Stoica a primit premiul „Eudoxiu Hurmuzaki” al Academiei Române, pentru lucrarea „Valea Trotuşului- Enciclopedie”. Cele 800 de pagini ale lucrării sunt completate de peste 1.000 de fotografii, care dau o mai mare greutate informaţiilor privind localizarea istorică şi geografică a regiunii. Mai mult, enciclopedia oferă date despre personalităţile locului, despre industria, arhitectura şi meşteşugurile zonei şi nu în ultimul rând despre obiceiurile populare. „Valea Trotuşului- Enciclopedie” este singura lucrare de acest gen din România şi din Europa.

* * *
În luna mai a anului viitor, când editura oneşteană Magic Print va sărbători două decenii de activitate, va fi lansată o nouă ediţie de lux a Enciclopediei Văii Trotuşului.

* * *
„Târgu Ocna este o aşezare emblematică a istoriei româneşti. Oraşul a reprezentat singurul centru de exploatare a sării din Moldova timp de aproape jumătate de mileniu. După secolul al XVIII-lea, acesta se numără printre aşezămintele importante ale regiunii, aici luând naştere primele instituţii moderne din perioada regulamentară, fie că vorbim despre Penitenciar, ridicat la 1856 de Grigore Alexandru Ghica, fie că mă refer la Spital”- Corneliu Stoica, istoric