Curtea Domnească de la Piatra, o istorie de 527 de ani
Dimensiune font:
Pietrenii şi turiştii cunosc zona Curţii Domneşti ca fiind cea mai importantă din oraş, atât din punct de vedere turistic, cât şi administrativ, dacă ne gândim că în zonă sunt multe muzee, dar şi Primăria Piatra Neamţ.
- Domnule Ceauşu, în urmă cu aproape 8 ani, zona a devenit şantier datorită lucrărilor de modernizare demarate de municipalitate, însă trecutul şi prezentul s-au împletit, dezvăluind o filă de istorie pe care unii doar o bănuiau.
- Aşa cum se prezintă astăzi, ansamblul Curtea Domnească este compus din Biserica Sfântul Ioan, Turnul Clopotniţă şi cele două construcţii monumentale. Este vorba de beciurile cu zidărie de piatră şi bolţi de cărămidă identificate prin săpături în faţa sediului nou al Primăriei Piatra Neamţ. Informaţiile documentare, coroborate cu cercetările arheologice, au permis identificarea şi datarea ansamblului medieval cunoscut sub numele de Curtea Domnească şi care era compus din Casele domneşti, Biserica cu hramul Sfântului Ioan Botezătorul şi turnul din imediata apropiere. Conform acestor date, momentul ridicării acestui ansamblu se poate stabili undeva în ultimul deceniu al secolului al XV-lea. De asemenea, cercetările arheologice desfăşurate până acum evidenţiază urme de locuire mai veche din perioada medievală. În principal este vorba de urmele unei locuinţe, posibil atelier ce a fost datată, pe baza unor monede de tip gros emise în vremea domnului Petru I Muşat, spre sfârşitul secolului al XIV-lea şi începutul celui de al XV. Date precise avem doar în privinţa bisericii şi a turnului, pisaniile acestora fiind foarte clare. Astfel, pentru Biserica Sfântul Ioan Domnesc se menţionează că s-a început a se zidi în anul 7005 (1497), iulie 15 şi s-a sfârşit în anul 7006 (1498), iar al domniei sale anul al 40 şi doilea curgător, luna noiembrie, 11 zile, în timp ce pentru turnul-clopotniţă se aminteşte că s-a zidit în anul 7007 (1499), iar al domniei sale anul al 40 şi treilea curgător, octombrie 28. Cât priveşte Casa Domnească, se pare că aceasta a fost ridicată ceva mai devreme, căci într-un document din 1491 aprilie 20, sunt pomenite satele „Zăneştii şi Stolnicii şi Faurii, mai jos de gura Cracăului, care acele sate au fost din ocolul curţilor noastre de la Piatra, semn că acestă instituţie, cunoscută sub numele de curte domnească exista deja şi că, implicit, dispunea de un edificiu în care să funcţioneze.
- Curtea Domnească a început să îşi dezvăluie secretele încă din anii 1950, când preotul Constantin Mătase a adus în prim plan importanţa istorică şi arheologică a aşezării.
- Consolidarea şi punerea în valoare a ruinelor fostelor Case domneşti de la Piatra Neamţ este rodul strădaniilor preotului Constantin Matasă. De altfel, la insistenţele acestuia s-au şi descoperit ruinele curţii de epocă ştefaniană în anii 1954-1955 când, cu prilejul cercetărilor arheologice de la Suceava, s-a găsit de cuviinţă a se include în proiect şi platoul unde se presupunea existenţa unei astfel de construcţii. În anii următori, Constantin Matasă a insistat şi a cerut sprijin de la o serie de instituţii, Sfatul Popular al oraşului Piatra Neamţ, Sfatul Popular al Regiunii Bacău, Serviciul Regional de control şi revizie Bacău, Ministerul Finanţelor, Ministerul Culturii şi, nu în ultimul rând, Academiei Române, acolo unde s-a găsit în Comisia Ştiinţifică a muzeelor şi monumentelor istorice şi artistice un real sprijin în vederea consolidării şi reamenajării Casei Domneşti.
- Cronologic vorbind, ce a însemnat Curţile din Târgul Pietrei?
- Curţile au fost înzestrate încă de la început cu mai multe sate. După cum se ştie, aceste sate domneşti au fost subordonate unor centre urbane şi militare, iar acolo unde au existat şi curţi domneşti, direct acestora. De-a lungul veacurilor sunt arătate ca făcând parte din ocolul domnesc al Curţii domneşti din Piatra un număr impresionant de sate, 26, fiind cel mai mare din Ţara Moldovei. Acestea aveau o organizare proprie cu obligaţii diferite faţă de celelalte sate din restul ţinutului. În privinţa organizării, ocolul domnesc era pus sub ascultarea unui urednic sau vornic. Cel dintâi urednic menţionat în acte a fost Petrea aprodul, despre care s-a aflat că la 4 aprilie 1617 „a fost şi urednic în târgul Piatra”, în zilele lui Ştefan Tomşa. Ca reprezentant al domniei, urednicul avea atribuţii multiple, acestea ţinând în mod deosebit de buna funcţionare şi administrare a curţii domneşti şi a ocolului ce o deservea. La acestea se mai adaugă atribuţiile fiscale şi judecătoreşti, precum şi punerea în aplicare a diverselor porunci domneşti. De pe la mijlocul veacului al XVII-lea, pe fondul trecerii spre epoca modernă, Curtea domnească începe să îşi piardă din rosturi, încetul cu încetul risipindu-se şi intrând într-un proces de înstrăinare şi degradare a construcţiilor. Casele domneşti au avut cel mai mult de suferit. Cele mai clare mărturii în acest sens le avem de la începutul secolului al XIX-lea, când Crupenschi Poloboc cumpără de la obştea târgului chiar locul Casei Domneşti, construindu-şi aici o locuinţă impresionantă, fapt ce, fără îndoială, avea să afecteze rămăşiţele vechii curţi. Prin aceleaşi vremuri, se pare că aici a fost locul unde a funcţionat isprăvnicia şi îşi avea cazarma o ceată de călăraşi. Ridicarea spre sfârşitul aceluiaşi secol a clădirii Colegiului Petru Rareş au definitivat acţiunea de distrugere a ceea ce mai rămăsese din fostele Case Domneşti.
- Aşa cum am mai amintit, în 2010, în urma implementării proiectului de „restaurare şi punere în valoare a zonei istorice şi culturale Curtea Domnească, promovat de municipalitate, au făcut înregistrate descoperiri arheologice de marcă, un cimitir şi o pivniţă, de fapt sunt două...
- În 2010 au fost făcute mai multe cercetări arheologice în zona Curţii Domneşti, au continuat în 2011 şi 2012, după care s-au reluat în 2014 şi 2015. În urma acestora s-a conturat mai bine necropola din jurul Bisericii Domneşti, chiar dacă astăzi nu se mai văd urmele acesteia, însă ele există. Au fost cercetate aproximativ 600 de morminte, cele mai vechi fiind datate cu monede de la sfârşitul secolului XV, însă este o datare care suportă unele modificări, probabil mormintele sunt din a două jumătate a secolului al XVI-lea, 1520-1530, însă monedele folosite au fost mai vechi. Tot în sectorul necropolei s-a reuşit şi identificarea zidului de incintă al bisericii, dar nu al unui zid de incintă din vremea lui Ştefan cel Mare, cum circulă în legendă, ci a unui zid de incintă construit undeva la sfârşitul secolului al XVII-lea sau prima perioadă a secolului al XVIII-lea şi care împrejmuia zona bisericii şi a turnului clopotniţă, intrarea fiind undeva unde este astăzi Muzeul Cucuteni. Cât priveşte partea de arhictură, au fost interceptată o nouă pivniţă în faţa noului sediu al primăriei, pivniţă care iniţial a fost datată în vremea lui Ştefan cel Mare, însă cercetările au arătat că avem de a face cu trei pivniţe. Cea mai veche este, cu oarecare certitudine, este din vremea lui Alexandru cel Bun, după care urmează o construcţie din vremea lui Ştefan cel Mare. La un moment dat, aceste pivniţe distrugându-se, materialul a fost refolosit şi s-a reconstruit actuala pivniţă în secolul al XVIII-lea. Tot legat de casele domneşti, s-a descoperit veche intrare în pivniţa 1, fostul muyeul Curtea Domnească. Înainte intrarea era identificată spre strada Ştefan cel Mare, însă conform noilor cercetări intrarea era undeva de pe latura de nord a pivniţei.
- Ultimele cercetări şi descoperiri arheologice de la Piatra Neamţ au două dimensiuni ca însemnătate, una locală şi cea de a doua fiind de importanţă regională, a vechiului stat moldav.
- Apariţia Curţilor Domneşti nu este un fenomen caracteristic doar Moldovei sau Ţării Româneşti, ci este unul comun lumii medievale, originea acestuia găsindu-se în spaţiul vest-european. Domnul însoţit de suita sa foloseau aceste curţi drept reşedinţe temporare în vederea exercitării prerogativelor domneşti. Astfel, curţile domneşti trebuie să asigure un spaţiu de locuit cu un grad ridicat de confort, potrivit unui domn şi însoţitorilor săi, precum şi posibilitatea accesului la serviciile religioase ale unui lăcaş de cult. Prezenţa temporară a familiei domneşti atrage şi obligativitatea satisfacerii unor nevoi de nivel economic, mergând de la furnizarea unor mijloace de deplasare şi până la asigurarea unor servicii casnice sau meşteşugăreşti. De asemenea, curtea era şi locul unde se strângeau veniturile de pe ocolul domnesc. O altă dimensiune este cea administrativă, căci curtea domnească ne este înfăţişată ca un nucleu în jurul căruia gravita întreaga administraţie a ocolului. Curtea ne este arătată şi ca instanţă de judecată, ea fiind locul unde se judecau, fie de domn, fie de reprezentantul acestuia în teritoriu, de vornic, diverse pricini. Un alt atribut important este de ordin militar, curtea fiind locul de adunare a oştii. Cea dintâi curte domnească atestată atât pe cale arheologică cât şi prin documente este cea de la Suceava, fiind ridicată în vremea lui Petru I, 1375-1391. Chiar dacă izvoarele istorice păstrează tăcerea, curţi domneşti trebuie să fi existat şi în vechile capitale ale Ţării Moldovei, la Baia şi la Siret. Cel mai probabil, iniţiativa construirii unui sistem de curţi domneşti în Moldova i-a aparţinut lui Alexandru cel Bun,1400-1432. Domnii ce i-au succedat acestuia au continuat această operă, însă cel care avea să perfecţioneze acest sistem a fost Ştefan cel Mare, în perioada 1457-1504. În timpul său au fost construite noi curţi sau refăcute altele mai vechi. Pe aceeaşi linie se înscrie şi politica de mărire a ocolului dusă de Ştefan cel Mare, prin adăugarea a numeroase sate, fie cumpărate, fie confiscate. Indiferent de perioada lor de ridicare sau de funcţionare, în Moldova au existat numeroase curţi domneşti, documentele medievale amintind de cele existente la Bacău, Bârlad, Botoşani, Cotnari, Dorohoi, Hârlău, Huşi, Iaşi, Piatra, Roman, Suceava, Târgul Frumos şi Vaslui.
A consemnat Gianina BUFTEA
***
Şi turiştii sau pietreni pot să vadă o parte din ultimele descoperiri, Pivniţa II aşa cum este cunoscut noul muzeu, dezvăluie din secretele înaintaşilor noştri.
***
Colecţia muzeală Curtea Domnească, dependentă de Muzeul de Istorie şi Arheologie Piatra Neamţ, a fost inclusă în circuitul expoziţional al Complexului Muzeal Judeţean Neamţ în anul 1986. Expoziţia cuprinde artefacte tridimensionale arheologice şi documentare din Evul Mediu descoperite în centrul istoric al oraşului, dar şi în alte puncte de pe raza municipiului Piatra Neamţ. Programul de vizitare este în perioada aprilie- septembrie de la ora 10 la 18, iar în lunile octombrie-martie, în intervalul orar 9 - 17.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau