Iaşul, prin ochii unui diplomat de carieră: „Un oraş prietenos!“

Interviu acordat în exclusivitate de Excelenţa Sa Paul Brummell, Ambasadorul Marii Britanii în România, ziarului „Evenimentul Regional al Moldovei“

Preluarea misiunii diplomatice în România, eveniment care va avea loc în august, a adus noi experienţe pentru Paul Brummell. Excelenţa Sa a învăţat limba română la Iaşi, la Fundaţia EuroEd, a vizitat locuri frumoase din Moldova şi nu numai, a luat contact cu tradiţiile româneşti, a cunoscut oameni şi locuri. Dornici să-l cunoaştem pe reprezentantul Regatului Marii Britanii şi Irlandei de Nord în România, l-am invitat la un dialog.

- O misiune nouă într-o altă ţară. Ce ştiaţi despre România şi despre români înainte de a fi numit ambasador?
- Ştiam că este o ţară frumoasă, cu oameni calzi, prietenoşi şi primitori. I-am cunoscut în urmă cu mulţi ani, pe când eram elev. Anterior preluării misiunii diplomatice vizitasem România de trei ori. Prima oară a fost în 1982. Împreună cu un grup de elevi britanici am făcut o vizită prin toată Europa şi am ajuns şi în România. Am vizitat Oradea, Târgu Mureş şi Iaşul şi îmi amintesc cu plăcere de acele momente. Nu a fost o vacanţă scumpă, eram elevi şi am fost cazaţi în căminele studenţeşti. Îmi amintesc că am descoperit un oraş foarte prietenos, cu oameni frumoşi şi calzi. Am vizitat Palatul Culturii, am fost invitaţi chiar şi la o nuntă. Ne-a plăcut mult. A fost o vizită scurtă, dar ne-a rămas în suflet. Descoperisem o ţară prietenoasă, am rămas şi acum cu acel entuziasm.

- Aţi redeschis albumul de călătorie în România după 30 de ani.
- Nu. Între timp au mai fost două vizite, oficiale de această dată. În 1994 a fost o vizită oficială legată de cooperare bilaterală, ştiinţă şi tehnologie. Am participat la o întrunire la Bucureşti, organizată în cooperare cu Academia Română. A treia oară am sosit în 2001. A fost o vizită la Bucureşti şi la Chişinău, prilejuită de deschiderea Ambasadei Britanice în Republica Moldova.
- Acum aţi revenit dintr-o altă poziţie, cea de ambasador al Marii Britanii, dar şi ca student diplomat la Iaşi. Cum aţi regăsit oraşul?
- La fel de prietenos şi interesant. Cât priveşte studiile, vorbim despre o tradiţie. Înainte de a prelua posturile în primire în România, şi alţi membri ai corpului diplomatic au studiat limba română la Iaşi. Şi predecesorul meu, Martin Harris, care mi-a făcut recomandarea, şi cei care au fost înaintea lui. Un motiv al vizitei la Iaşi a fost şi faptul că nu am dorit să fac şcoala la Bucureşti. Nu pentru că nu ar fi instituţii valoroase, ci pentru că ar fi prea aproape de locul de muncă şi lucrurile s-ar amesteca şi nu cred că ar fi fost bine. Ar fi trebuit să studiez mai mult, să muncesc mai mult. Am dorit să găsesc un oraş studenţesc în afara Bucureştiului şi care să aibă o şcoală bună de învăţare a limbii române. Am (re)găsit Iaşul şi Fundaţia EuroEd, care are multă experienţă în pregătirea personalului diplomatic. La acest lucru a contribuit substanţial şi Consiliul Britanic, care are un parteneriat foarte lung cu EuroEd.
- Cu alte cuvinte, aţi ales un drum cunoscut şi v-aţi reîntors cumva în timpurile studenţiei.
- Da, aşa este, dar este mersul profesiei fiindcă nu mulţi revin la o viaţă studenţească. Este plăcut prin perspectiva experienţei, a lucrurilor pe care le înveţi, a oamenilor pe care îi cunoşti. La Iaşi a fost o experienţă foarte bună. Pentru mine, Iaşul este un loc foarte potrivit fiindcă nu este un oraş nici prea mare, nici prea mic, este un oraş academic, universitar, este frumos, prietenos, studenţesc.

- Cum a fost primul contact cu limba română?
- Nu pot spune că a fost chiar un prim contact. Am început studiul limbii române la Londra, în luna noiembrie 2013. Fostul ministru al Afacerilor Externe, William Hague, a avut o iniţiativă foarte bună de a înfiinţa un centru de limbi străine la Londra, la minister. Am lucrat acolo cu doi profesori români. Studiul de la Londra s-a concentrat mai mult pe gramatică şi limbă.
- Ce ne puteţi spune despre colaborarea cu membrii corpului didactic?
- În primul rând doresc le mulţumesc pentru străduinţă şi pentru răbdare. La Iaşi am ajuns la mijlocul lunii mai şi am lucrat foarte bine, am avut profesori buni. A fost un curs de aprofundare, am pus accent mai mult pe aspecte de vorbire, pe vocabular şi pe alte lucruri legate de români şi România. Am luat contact şi cu literatura, am cunoscut şi o parte din scriitorii români. Este foarte important să cunoşti limba în sens tehnic, dar şi să ştii mai multe despre cultură, literatură, civilizaţie.
- Aţi adus în discuţie scriitorii români. Cu opera cărora aţi luat contact?
- Cu Eminescu şi am vrut să merg la Ipoteşti, să-l cunosc la el acasă. A fost un sentiment deosebit să ajung în locurile unde a trăit poetul român. Am aflat mai multe despre viaţa lui, despre familia lui, am văzut manuscrise. La Ipoteşti am fost impresionat, am simţit poezia. Apoi, cu ajutorul profesorilor din Iaşi, am citit şi poezii de-ale lui Eminescu. La Iaşi am văzut şi piese de teatru. Mi-a plăcut mult «O noapte furtunoasă», de Caragiale. A fost o experienţă minunată. Deşi limba nu este uşoară, limbajul teatral a fost relevant pentru mine.
- Am înţeles că pregătirea de la Iaşi nu a fost una strict legată de sala de clasă. Aţi călătorit, aţi cunoscut oameni, o parte din tradiţiile noastre. Ce v-a plăcut ce mai mult?
- Acesta a fost un aspect foarte interesant din viaţa mea ca student aici, la Iaşi. Am învăţat despre istoria României inclusiv prin călătorii. Am vizitat Bucovina care m-a fascinat. Am fost la Voroneţ, la Mănăstirea Probota. Am fost la Neamţ, la Palatul lui Cuza de la Ruginoasa. Am mers şi la Sibiu, şi la Sighişoara. Am văzut multe locuri şi prin aceste vizite am aflat mai multe despre România şi cultura ţării.
- Din care nu lipseşte gastronomia…
- Delicioasă, asta este tot ce pot spune. Tochitură, sarmale, bulz, mici, totul a fost foarte bun şi drept dovadă s-ar putea să am nevoie de câteva ore de sport, că tricoul îmi trădează preferinţele culinare.
- O masă bună fără vin nu este completă.
- O, daa! Cotnari, Grasa de Cotnari! Am avut noroc să vizitez podgoria renumită a Moldovei. A fost o experienţă foarte plăcută. E un vin dulce bun, dar şi vinurile seci sunt foarte bune. Nu m-am oprit doar la tradiţie, ci am vrut să aflu şi ceea ce este nou şi am ajuns la o podgorie mai tânără de lângă Iaşi, la Grama. E un producător mai tânăr, cu vinuri foarte bune. Vinurile din România sunt senzaţionale.
- Grasa de Cotnari a fost premiată la Expoziţia Mondială de la Paris din 1900, este un vin special.
- S-a văzut şi după gust, şi după culoare. Din păcate, cred că vinurile dulci nu au prea multe cerere sau poate pe moment.
- Ce loc ocupă vinul în Marea Britanie, ştiind că există alte preferinţe?
- Acum consumăm mai mult vin şi cred că sunt posibilităţi foarte bune pentru vinurile româneşti acolo. Cred că industria este bine dezvoltată în România, sunt multe vinuri noi care ar putea avea succes pe piaţa britanică.
- Gastronomie, vinuri bune. Nu pot lipsi muzica şi spectacolele.
- Daaa, îmi place mult muzica. Am avut noroc să mă aflu la Iaşi în perioada FIE (Festivalul Internaţional al Educaţiei – n.r.), când au avut loc multe spectacole. M-am reîntâlnit cu muzica britanică prin Jethro Tull, care a avut concert la Iaşi. Am cunoscut rockul românesc şi îmi plac trupele Phoenix şi Păsarea Colibri. Îmi place muzica în care sunt combinate tradiţia şi notele moderne, cu instrumente noi, un fusion dacă vreţi. Am avut oportunitatea de a asculta şi muzica religioasă la vizitele făcute la mănăstirile din Moldova. Am cumpărat CD-uri cu colinde tradiţionale şi poate peste o jumătate de an le vom asculta live, la Crăciun.

- Aţi avut o viaţă socială bogată. Aţi avut timp să cunoaşteţi timp să cunoaşteţi multe lucruri despre România. Există asemănări cu Marea Britanie?
- Am mers în multe locuri, am întâlnit oameni prietenoşi. Am fost chiar şi la un botez. Am fost la un bal de caritate unde a cântat Felicia Filip. Mi-a plăcut combinaţia de muzică de operă cu notele moderne. Ea a cântat o piesă pentru copii, Pseudofabula, foarte frumoasă.
Avem puncte comune, avem înţelegeri foarte bune între ţările noastre, cu legături foarte bune, ambele sunt state europene. Am avut noroc să mă aflu la Sibiu în timpul Festivalului de Teatru, care este o eveniment absolut minunat, de o calitate înaltă. Din păcate, am stat doar câteva ore, dar am fost uimit. Pe scenă erau şi companii britanice de teatru. Există schimburi culturale, avem multe lucruri în comun. Putem realiza multe lucruri împreună şi aici, şi în Marea Britanie.
- În Marea Britanie sunt mulţi români. Unii plecaţi la muncă, alţii la studii. Sunt şi mulţi studenţi români. I-aţi întâlnit?
- Desigur. La Institutul Cultural Român, cu ajutorul Ambasadei României în Marea Britanie, a avut o întâlnire cu o organizaţie de studenţi din Marea Britanie, în prezenţa domnului ambasador Ion Jinga. Erau mulţi studenţi, cei mai buni din Marea Britanie, cu rezultate de excepţie. Mi-a plăcut foarte mult că aveau idei foarte clare în ceea ce priveşte cariera. Apoi am cunoscut medici români care lucrează în serviciul naţional din Marea Britanie, oameni de afaceri care lucrează cu succes în domenii foarte diferite, de la firme de taxi până la fabricarea de salam românesc pentru piaţa britanică.
- Cariera de diplomat este o sumă uriaşă de experienţe. Cum aţi ales acest drum?
- Totul pleacă de la Geografie. Când era copil, eram fascinat de călătorii, de tot ce însemna mişcare pe alte teritorii. Desenam hărţi când eram mic şi mi-am dorit să studiez mai departe. Le-am spus părinţilor mei, care iniţial au fost împotrivă. Ei mi-au oferit şi alte variante cum ar fi Dreptul sau Medicina, dar am insistat şi am absolvit Geografia la Cambridge. Apoi mi-am dorit o carieră care să-mi aducă nu numai oportunitatea de a locui în multe ţări, ci de a face şi alte lucruri şi am ales diplomaţia. Am fost acceptat în diplomaţie, ceea ce mi s-a părut un noroc fantastic.

- Ce v-a impresionat cel mai mult în cariera de diplomat?
- Nu poţi face o comparaţie. Fiecare ţară are cultura şi obiceiurile ei, are oameni minunaţi care îşi doresc să-şi facă o viaţă frumoasă. În Barbados, spre exemplu, m-au plăcut nisipurile şi apele de azur, iar în Italia m-a fascinat totul. În Asia Centrală m-a impresionat respectul care este acordat celor vârstnici. Peste tot am remarcat dragostea pentru cei dragi, pentru familii şi grija faţă de oameni. Există un numitor comun între oameni şi ţări - prietenia, dragostea pentru oameni, iubirea pentru familie. Cred că toţi putem învăţa ceva de la ceilalţi. Trăim împreună şi este important să dezvoltăm valori comune.
- Unde a fost prima misiune?
- Prima a fost în Pakistan. Au urmat Italia, Turkmenistan, Kazahstan, apoi Înalt Comisar în Insulele Barbados. În august voi veni în România, unde va fi cea de-a şasea misiune. Voi sosi împreună cu soţia mea, Adriana, şi fiul meu, George, care are 11 luni.
Maura ANGHEL

Diplomatul Paul Brummell a fost numit ambasador al Regatului Unit al Marii Britanii în România, funcţia urmând să fie preluată în august 2014. Paul Brummell şi-a început cariera diplomatică în 1987, fiind în prezent Înalt Comisar în Barbados şi Estul Caraibelor. El este reprezentant al Marii Britanii în Comunitatea Caraibelor (CARICOM), Organizaţia Statelor Est-Caraibiene (OECS) şi Consul General al Caraibelor Olandeze.

„Sunt onorat şi în acelaşi timp încântat să fiu numit Ambasador al Marii Britanii în România. Este un privilegiu să am oportunitatea să îmi desfăşor activitatea în România. Ţările noastre împărtăşesc obiective importante ca parteneriatul în cadrul Uniunii Europene şi al NATO. Aştept cu interes să contribui la consolidarea relaţiilor bilaterale deja foarte strânse” – Paul Brummell

„Am apreciat foarte mult la Excelenţa Sa Paul Brummell disciplina şi seriozitatea cu care a tratat fiecare secundă petrecută în sala de curs. Pe tot parcursul şederii nu a rostit niciun cuvânt în limba engleză. Toată comunicarea a fost în limba română, inclusiv mesajele trimise prin email sau SMS. Riguros, disciplinat, dornic să acumuleze cât mai mult informaţii despre limba română, despre români şi România” – Anca Cristina Colibaba, preşedintele executiv al Fundaţiei Euroed