Laurenţiu Ivan, directorul SC Servicii Publice: „Dacă nu faci calitate, eşti eliminat!”

Spre deosebire de predecesorii săi, actualul şef al fostei Direcţii Servicii Publice Municipale (DSPM) comunică! O face în cel mai pur stil ingineresc, direct pe subiect, fără ocolişuri. Aceasta întrucât, în opinia sa, transparenţa şi cunoaşterea de către ieşeni a activităţii societăţii pe care o păstoreşte reprezintă garanţia reuşitei

- Vă propun să începem această discuţie prin enumerarea atribuţiilor - folosesc denumirea veche – DSPM. Nu vă cer întâmplător acest lucru întrucât multitudinea de direcţii subordonate municipalităţii şi ulterioara lor transformare în societăţi comerciale au generat o oarecare confuzie în rândurile ieşenilor, îndeobşte printre cei vârstnici...
- Avem ca activitate principală amenajarea şi întreţinerea spaţiilor verzi. De altfel, este secţia cea mai mare din cadrul societăţii, compusă din centre să le spunem zonale, la care se mai adaugă trei echipe de tăieri/toaletări arbori şi componenta de producţie vegetală, formată din seră şi pepinieră proprie. Mai avem o secţie care se ocupă de întreţinerea versanţilor, construcţii, monumente, fântâni arteziene, mai nou şi amenajări instalaţii de irigat, plus un atelier de tâmplărie care ne asigură necesarul de materiale. Un alt departament este cel care se ocupă de mobilierul urban din oraş, întreţinerea parcurilor de joacă, semaforizare, indicatoare rutiere şi în cadrul căruia funcţionează un atelier confecţii metalice. Ar mai fi partea de cimitire, suntem administratorii celor cinci cimitire din oraş, şi partea de mecanizare, constituită ca secţie separată. Practic, putem spune că toată activitatea noastră presupune absolut tot ceea ce se face într-un oraş, mai puţin asfaltările şi salubritatea. Stradală, căci de cea din parcuri de ocupăm noi...
- Mai nou vă mai ocupaţi şi de întreţinerea anumitor zone ale bazei de agrement Ciric...
- Există un contract încheiat cu DAPP pentru întreţinere telescaunului, a piscinelor şi a altor facilităţi din cadrul bazei. Angajaţii care fac această muncă nu fac parte dintr-o secţie nouă, ci provin din structurile centrului Tătăraşi. De altfel, centrele acoperă întreg oraşul: centrul 1 pentru Copou - Păcurari - Canta, zona 2 - centrul oraşului până în Tătăraşi-Sud, centrul 3 pentru Podu Roş, Podul de Piatră, Calea Chişinăului şi centrul 4 pentru CUG, Nicolina, Alexandru cel Bun, Mircea cel Bătrân, Frumoasa, Bucium.
- Toată această structură a fost gândită de dvs?
- Nu, centrele existau la venirea mea, eu doar le-am grupat altfel pentru eficientizarea activităţii societăţii.

„Vă invit să vedeţi cum arată zona Fundaţie”

- Iar acum cât de eficienţi sunteţi?
- Ca activitate, e mult de vorbit. Însă vrem să facem multe lucruri. Bune şi noi. Spre exemplu, am demarat investiţiile pe partea de irigaţii. Avem şase cisterne, care, de multe ori, nu au eficienţa scontată. Gândiţi-vă că merg cu cinci metri cubi de apă pe o cisternă pentru o suprafaţă mare de teren. Udăm cu furtunul, deci nu se poate vorbi de un udat uniform, la timpul potrivit. Degeaba vin eu să stropesc zonele verzi când este caniculă, fac mai mult rău... Trebuie udate dimineaţa şi seara, motiv pentru care la cisterne există două schimburi. Deci, una este să dau cu furtunul, alta să implementăm un sistem de irigaţii, cu aspersoare, cu tot ceea ce presupune acesta. Iar dovada faptului că este o măsură bună, vă invit să vedeţi cum arată zona Fundaţie.
- Trebuie să recunosc că, acolo, gazonul arată foarte bine. Însă la cât ajung costurile acestei investiţii?
- Tot echipamentul pentru Fundaţie a costat 1.000 lei. Aspersoare, programatoare, fără manoperă.... Cu 1.000 duceam două cisterne, care nu stropeau cum face sistemul de la Fundaţie. De altfel, să mă plimb cu un furtun în mână în plin progres tehnologic mi se pare un lucru anacronic...

În Copou mai avem două zone cu aspersoare. La Obelisc şi la Statuia lui Ion Creangă. De bine ce am terminat de montat echipamentul, mi-au rupt câteva aspersoare, duminică seara, pe care ulterior le-am refăcut. Am anunţat Poliţia Locală, care ne-a informat că a fost amendat un cetăţean aflat în stare de ebrietate. Probabil că după ce au plecat poliţiştii locali, s-a răzbunat pe aspersoarele noastre. Altele sunt montate în aceste zile în Podul de Piatră, iar o ultimă zonă irigată automat este cea de la Teatrul Naţional.

- Pe Calea Chişinăului, unde se lucrează la reabilitarea liniei de tramvai, tot DSPM va amenaja spaţiul verde dintre şine şi din vecinătatea lor?
- Acolo este vorba de un proiect european. Constructorul se va ocupa de partea asta. Am înţeles că se pune gazon, dar nu ştiu alte detalii legate de proiect.

„Picătura dată unde şi când trebuie este aur pe timp de secetă!”

- Totuşi, în oraş există numeroase zone care aduc a pârloage. Ca să vă dau un exemplu rapid, Păcurariul a fost refăcut din punct de vedere al infrastructurii rutiere, dar spaţiile verzi de la trotuare au fost ignorate.
- Acea platbandă o vom amenaja tot noi. Însă toate lucrurile la timpul lor. Am considerat că în primul rând trebuie să-mi asigur depozitul de pământ vegetal. Nu mă refer aici doar la Păcurari, este vorba şi de alte cartiere, de suprafeţe mari. Prin urmare, a fost adus pământ pe platbandele din CUG, Elena Doamna, Tudor Vladimirescu. Acum vrem să venim cu gazonul, dar pentru a avea gazon trebuie să rezolv problema cu irigaţiile. Un furtun găurit pe toată lungimea trotuarului, care să asigure necesarul de apă. Problema este că nu am identificat soluţii pentru alimentarea cu apă. Aşa se face că, prin intermediul Primăriei, am luat legătura cu ApaVital pentru realizarea a 20 de branşamente pentru a putea rezolva partea de irigaţii la trotuare. Cu şase cisterne nu faci nimic. Până aşteaptă la încărcat, până se ajunge la un punct de lucru, sunt nişte ore pierdute... Într-o zi pot să ud o singură zonă, iar la câteva zeci de hectare, este foarte puţin. Dar, dacă îmi asigur partea cu irigaţiile, folosesc cisternele acolo unde chiar nu am apă. Picătura dată unde şi când trebuie contează enorm. Este aur pe timp de secetă!
- Deci, aţi reorganizat centrele şi acum puneţi accent pe realizarea acelor sisteme de irigaţii. Cu plantele ce faceţi?
- Am prins în plan o seră nouă. Anul acesta trebuie neapărat să o realizăm pentru că cele pe care le avem sunt de pe timpul lui Ceauşescu. De altfel, în tinereţea mea făceam practică agricolă la aceste bordeea. Substratul este contaminat, nu se poate realiza o producţie nici măcar apropiată de standardele în materie. Am creat şi un atelier de proiectare care să vină şi cu idei. Rondul de la Fundaţie este realizarea lui. Şi am mai achiziţionat programe informatice pentru peisagistică. Folosite de specialişti pe care-i avem, oameni cu doctorat în horticultură!
- Copacii?
- Ne mişcăm şi în zona aceasta. Am achiziţionat un utilaj cum nu am văzut în Moldova, care relocă orice copac. Scoate şi îngroapă orice balot până la 1.100 mc, este ca o cupă pentru îngheţată. Am băgat utilajul, scot copacul, îl mut dintr-o parte în alta. Vă daţi seama ce-ar însemna să sapi o mie de metri cubi? Aşa, ăsta îl ia cu tot cu rădăcini. Iar în locul lui pun unul tânăr, care va creşte frumos. Sunt sigur că vă impresionează ceea ce vedeţi la Palas. Ei bine, cam în direcţia aceasta vrem să ne ducem şi noi...

Vrem să facem cascade mici, altceva decât fântânile arteziene, care să împrospăteze aerul, care să ofere zonei un alt aspect, eventual cu piatră naturală. De asemenea, am cumpărat o foreză cu care să realizăm subtraversările pe partea de versanţi. Ne mai gândim şi alt gen de utilaje. Vrem să îmbunătăţim mijloacele de transport pentru marfă şi angajaţi.

„Nu încasăm mai mult de 20 % din taxa pentru întreţinerea mormintelor”

- Pentru aceasta ar trebui să vă lase cei din Primărie. La urma-urmei nu faceţi altceva decât să onoraţi comenzile municipalităţii.
- Evident, comanda vine de la Primărie. De altfel, există inspectori care verifică activitatea noastră. Însă pe partea de amenajări, venim şi noi cu propuneri. Însă totul depinde de ceea ce se doreşte...
- Aceasta este explicaţia faptului că găsim lalele doar în faţa Palatului Roznovanu?
- Dar nu este deloc adevărat! În oraş au fost plantaţi 220.000 bulbi de lalele. În Copou, în Cantemir şi pe tot Podu Roş, Cu coasa le luau băieţii ăştia mai tuciurii...
- Ce intenţionaţi să faceţi pentru a reduce fenomenul?
- Sigur că doar Poliţia Locală are atribuţii în acest sens. Însă avem şi noi specialişti care vin cu idei. Ba să punem lalele cu tijă mică, că pe ălea nu le pot fura, ba înaltă, că sunt mai frumoase, ba cu o cupă mare, ba franjurate, că nu le iau... Încercăm şi noi ce putem.
- Haideţi să va aduc într-o zonă mai puţin confortabilă pentru dvs. Ieşenii spun că 45 lei plătiţi drept taxă pentru întreţinerea mormintelor este cam mult în condiţiile în care nu se fac lucrări decât pe aleile principale ale cimitirelor.
- Mergeţi cu mine acum şi o să vedeţi că se coseşte printre morminte. Înainte de Înălţare, am dus toţi angajaţii la Sf. Petru şi Pavel. Am zis să ne facem o treabă heirupistă. Însă nu am reuşit să facem totul într-o zi. E un volum mare de muncă: cosit, adunat, strâns mizerie. Plus că trebuie să respecţi anumite reguli, să nu murdăreşti sau să distrugi un cavou, să nu faci zgomot atunci când cineva se reculege la mormânt. Mai mult decât atât, una este să coseşti o suprafaţă netedă, precum un stadion, şi alta e la cimitire. Spuneaţi că 45 de lei este mult. Poate că aşa o fi, însă tariful a fost stabilit de Consiliul Local şi este bine argumentat, întrucât întreţinerea mormintelor presupune personal şi logistică la suprafaţa imensă pe care o administrăm. Însă v-aş ruga să mă întrebaţi cât se încasează din aceşti bani.
- Cât?
- Nu ştiu dacă încasăm 20 la sută. Sunt cetăţeni care nu achită. Avem chiar ieşeni care nu au achitat taxa de de ani de zile.

„În privinţa teilor de pe Copou, acolo a fost exces de zel”

- Intenţionaţi să luaţi măsuri în acest sens?
- Suntem în lucru cu informatizarea serviciului. Un pic cam în urmă, ce-i drept, din cauza firmei cu care lucrăm, care nu a făcut ceea am vrut noi să realizăm. Vrem să introducem motoare de căutare, ca indiferent de cât de puţine date oferă ieşenii, să identificăm un mormânt anume, iar omul să nu aştepte la ghişeu. Este foarte anevoios, este un volum mare de informaţii. Însă o vom face. La cimitir nu este o evidenţă clară, pentru că au mai apărut locuri de veci. Plus că arhiva vine din anul 1900. Deci vreau să-mi scot rapoarte cu concesiuni expirate. Programul să mă anunţe despre acest lucru, iar eu să pot să notific concesionarul. Dacă nu, el stă bine mersi acasă, iar eu pierd bani. Vreau şi raporturi cu întreţinerile expirate şi o interfaţă care să permită plată online a taxelor. Repet însă, sunt condiţionat pe partea de programatori. Dar sper ca până la finele anului să termin. Am fi singurii din ţară care ar avea aşa ceva...
- Un ultim subiect. Îl intuiţi?
- Teii?
- Exact.
- Povestea celor de pe pietonal, nu cunosc detalii, nu eram atunci în această funcţie. Dacă vorbim de cei din Copou, părerea mea este că a fost vorba de un exces de zel. Povestea este cam aşa. Eu am de tăiat un număr de copaci, în conformitate cu deciziile Comisiei de Ordonare a Vegetaţiei. În general copaci bătrâni, cam 90 la sută din cazuri. Însă depind şi de cei de la Ocolul Silvic, care trebuie să vină să-i marcheze. Probabil că sătui să le tot cerem să-şi facă treaba, în condiţiile în care şi noi suntem biciuiţi de la spate de municipalitate, au marcat copacii la voia întâmplării, mai mulţi decât trebuia. În final, lucrurile s-au reglat.
- Dar cu plantarea celor 10.000 de tei ce se mai aude?
- Mai sunt de plantat 4.000. Sunt ceva probleme cu locaţiile. Vrem însă să facem lucrurile aşa cum trebuie, altfel degeaba le mai facem.
A consemnat Tudor DAMASCHIN