Piatra-Neamţ în poveşti cu parfum de ilustrate

Interviu cu Viorel Nicolau, preşedintele Asociaţiei Filatelice Neamţ

Monumentele din centrul istoric al oraşului lăsate moştenire peste timp de Voievodul Ştefan, munţii ce mărginesc Piatra-Neamţul şi alte aspecte şi imagini din vechiul târg al Pietrei se regăsesc astăzi în cărţile poştale adunate ani de-a rândul de colecţionari pasionaţi de istorie şi de frumos. Despre colecţia sa, dar şi despre viaţa şi imaginea oraşului aşa cum a rămas tipărită în cărţi poştale a acceptat să ne vorbească Viorel Nicolau, editor şi colecţionar, preşedintele Asociaţiei Filatelice Neamţ. El este deţinătorul unei impresionante colecţii de peste 30.000 de cărţi poştale cu diferite tematici, între care un loc aparte îl ocupă ilustratele cu oraşul vechi Piatra-Neamţ.
- Sunteţi unul din cei mai renumiţi colecţionari şi nu doar pe plan local. De ce tocmai această pasiune?
- Pasiunea de a colecţiona înseamnă pasiunea de a-mi căuta originile, de a cunoaşte trecutul şi de a căuta să aduc, şi nu numai eu pentru că suntem un grup mare de colecţionari în Piatra-Neamţ, să nu păstrăm numai pentru noi imaginile vechi ale oraşului, să le aducem în memoria tuturor şi în acest mod să contribuim la redarea amintirilor plăcute şi la gândul asupra paşilor de viitor pe care îi avem de făcut. Să ne bucurăm de trăinicia construcţiilor, de forma lor, de ambientul care ne înconjoară, de legătura indestructibilă natură-om până la urmă.
- Cum este organizată colecţia de ilustrate?
- Noi am încercat să organizăm aceste colecţii cronologic. Dar ne-am dat seama că numai cronologia nu spune prea multe. Sunt cărţi poştale circulate în 1920, dar care de fapt sunt de dinainte de 1900 şi au stat probabil undeva într-un sertar până când cineva s-a gândit să le aplice un timbru şi să le expedieze. Apoi ne-am organizat colecţiile pe autori tipografi. De multe ori la tipografie lucrau mai mulţi fotografi, care uneori îşi împrumutau cu sau fără ghilimele rodul muncii lor. Şi apare câte un clişeu cu semnături diferite chiar dacă este exact acelaşi clişeu. Sunt 3 emisiuni de cărţi poştale cu 16 imagini absolut identice la care diferă doar editorul, tipograful sau fotograful.
- Este o poveste greu de scris, povestea oraşului din imagini?
- Suntem singurul oraş din ţară, fără nicio modestie, în care noi am încercat să studiem şi să catagrafiem toate cărţile poştale existente. Şi în proporţie de peste 80% am reuşit. Suntem oraşul în care a avut loc prima expoziţie naţională de cartofilie, dar şi primul simpozion naţional de cartofilie. Am avut şi primii membri ai unui juriu pentru cărţile poştale ilustrate şi suntem oamenii care am reuşit la nivelul Federaţiei Naţionale Filatelice să introducem cartofilia ca element distinct alături de filatelie şi alte obiecte de colecţie.

„La Piatra Neamţ moda a intrat odată cu intrarea la Paris şi la Bucureşti”

- Care sunt obiectivele care apar frecvent pe ilustratele cu oraşul vechi?
- Pe cele câteva sute de imagini din oraşul vechi apar oameni, străzi, case, chiar şi fabrici care fumegau la vremea aceea, instituţii de stat, Primăria, Prefectura, Palatul Administrativ. Apoi Spitalul, şcoli, biserici, aproape tot ce poate apare în cărţile poştale. Este Pietricica stâncoasă, la poalele căreia erau case mici, cu râul Cuejdi care inunda tot ce prindea în cale când erau vremurile ploioase. Zona Peste Vale cu sau fără râul Bistriţa. Se remarcă clădiri existente şi astăzi: Biserica Sfântul Gheorghe, Biserica Domnească, Liceul „Petru Rareş”. Construcţiile au avut un rol important. Spitalul de exemplu numit iniţial după numele dr. Emil Costinescu, cel care a depus toate eforturile să facă un spital modern în anii ’30 şi iată că după zeci de ani spitalul încă funcţionează. O zonă importantă a oraşului ar fi zona centrală, însemnând în primul rând Curtea Domnească, cu Biserica ridicată în vremea lui Ştefan cel Mare şi alături Turnul. În unele ilustrate se văd chiar şi zidurile vechii Curţi Domneşti, unde ar fi actuala balustradă. Biserica a avut un rol important în viaţa comunităţii şi atunci ca şi acum, de aceea bisericile apar în multe ilustrate. Se remarcă şi prezenţa umană în unele dintre ilustrate, prezenţă care întregeşte atmosfera de epocă. De remarcat ar fi aici ţinutele trecătorilor, umbrelele, cochetăria. Piatra-Neamţ a fost unul dintre oraşele, spunem noi după cărţile poştale şi nu numai, în care moda a intrat odată cu intrarea la Paris şi la Bucureşti.
- Sunt şi personalităţi care apar pe ilustrate ?
- Prin faptul că a fost participant activ şi apoi ministru, Mihail Kogălniceanu a deţinut proprietăţi şi fabrici în zona Neamţului şi a binemeritat locul pe o statuie, situată iniţial în faţa Teatrului Tineretului. Aceasta se vede în câteva ilustrate. Pe fotografiile oraşului vechi şi-au aşternut gândurile, sentimentele şi mai ales impresiile despre oraş turişti şi oameni ai locului care au trimis în ţară şi în lume imagini din Piatra-Neamţ însoţite de propriile trăiri. Le acordaţi atenţie şi acestora? De multe ori la cărţile poştale importantă este nu numai imaginea care ne redă trecutul istoric ci şi textul. Sunt turişti care scriu despre oraşul nostru în cuvinte foarte frumoase. Aproape în toate cărţile poştale când se face referire la oraş toţi sunt mulţumiţi de frumuseţile oraşului şi de bunătatea şi bunăvoinţa locuitorilor.
- V-au rămas în minte anumite texte despre oraşul Piatra Neamţ din toate ilustratele pe care le aveţi?
- Frumuseţea textului de pe cărţile poştale este deosebită. În afară de salutări, sărutări, urări, sau „abia aştept să ne vedem”, sunt elevii care le scriu părinţilor că învaţă bine dar mai au nevoie de bani. Unul din textele la care eu ţin pentru pragmatismul şi umorul celui care l-a scris este o carte poştală în care cineva scrie „asta este casa boierului cutare, ia vezi nu cumva suntem rude poate moştenim şi noi ceva de la el”, este spiritul hâtru al românului. Celelalte texte sunt de dragoste, de despărţire sau v-am trimis factură pentru făină - Piatra-Neamţ era în circuitul economic. Frumuseţea fiecărui text depinde şi de cititor.

„Piatra Neamţ a fost un loc de recreere”

- Aţi reuşit să reconstituiţi, pe baza textelor de pe ilustrate, relaţii sociale sau de rudenie între cei care trimiteau scrisori şi destinatari ?
- Am avut colecţionari la început de secol XX în Piatra Neamţ. O doamnă Vasilescu de undeva de pe Valea Viei primea din ţară de la diferite persoane cărţi pentru colecţia ei. Ghiţă Kirileanu, vestitul bibliotecar regal, primea foarte multe cărţi poştale, chiar şi de la Prinţul Nicolae. Avea o corespondenţă vastă. Toţi îi mulţumeau, toţi îl mai chemau ba la Iaşi, ba la Bucureşti pentru că era o personalitate a vremii.
- Mai aveţi lucruri de lămurit, de descoperit despre oraşul vechi?
- Chiar avem multe. Uneori stăm la câte o carte poştală, ne contrazicem şi faţă în faţă şi prin mail-uri, prin telefon şi câteodată la un simpozion începem să despicăm firul în 14 nu în 4 să vedem ce şi cum, care are dreptate. Şi dreptatea e întotdeauna undeva pe la mijloc.
- Care sunt dilemele în general, cu privire la perioade, la clădiri?
- Perioadele le putem localiza după liniile de pe spatele cărţilor poştale şi după timbre care au o perioadă de circulaţie limitată. Ce ne derutează câteodată este lipsa unor informaţii despre o clădire. Străzile le găsim uşor pentru că există un nomenclator al străzilor, dar la clădiri ne mai contraziceam. Aveam clădirea vechii Prefecturi care apare în imagini la 1900 şi despre care nici cei care acum ar fi avut 100 de ani nu au reuşit să ne spună clar dacă era pe dreapta sau pe stânga pe Petru Rareş.
- Apare oraşul Piatra Neamţ pe ilustrate cu menţiunea de staţiune turistică?
- Nu, cel puţin nu în cărţile poştale pe care le deţin sau le-am văzut la colegi, dar în monografii apare. Piatra Neamţ a fost un loc de recreere. Când s-a obţinut statutul de staţiune turistică în anii ’20 ai secolului trecut, se făcuseră cercetări şi se descoperiseră ape minerale, pe strada Petru Rareş, aproape de drumul actual spre pârtia de schi. Presa vremii şi chiar pliante promoţionale spuneau „Veniţi la Piatra Neamţ, renunţaţi la Karlovy Vary, veţi găsi aceleaşi lucruri şi oameni buni !”. Avem un oraş frumos, un oraş pe care cei din trecut au căutat să ni-l lase într-o formă modernă cu urarea de a-l perfecţiona şi de a-l face plăcut şi turiştilor şi nouă celor care suntem aici.
A consemnat Alina FERENŢ

„Am ajuns aseară la Piatra-Neamţ. Aici e un aer plăcut şi am găsit gazdă afară din oraş pe lângă Bistriţa şi sunt înconjurată numai de munţi. E o frumuseţe” - scria în 1904 o vizitatoare a oraşului unei anume Aglaia

„Nu-i aşa că e frumoasă Piatra? Ca să o poţi admira şi tu îţi trimit această ilustrată evocatoare” - scrie cam în aceeaşi perioadă un turist către cineva din Bucureşti

„Dragă Mitică, admiră şi tu din depărtare cei 3 munţi ce mărginesc acest oraş, zugrăvit pe această bucată de hârtie” - scrie un alt vizitator încântat pesemne de priveliştile descoperite aici