Radu Botez, viceprimar al municipiului Iaşi: „În Primărie, inerţia este mult mai mare decât în mediul privat!”

Radu Botez a absolvit Facultatea de Mecanică în 1988, iar în primii ani după Revoluţie a urmat diverse specializări în Germania (economie, construcţii de maşini). A administrat mai multe firme (Alex-Sistem SRL, Coralimex, Construct Design sau CD-Total), fiind cunoscut în mediul de afaceri pentru proiectele din domeniul construcţiilor. A fost asistent universitar (1987 - 1990, catedra TCM) şi este coautor la 4 cărţi şi 6 lucrări ştiinţifice în domeniul prelucrărilor mecanice. În politică a debutat în 1998, la UFD, iar în perioada 2002 - 2016 a fost membru PNL, în acest an fiind cooptat de ALDE. În intervalul 2004 - 2012 a fost consilier local municipal, timp în care s-a remarcat deseori prin luări de poziţie cu privire la proiecte derulate de Primărie. În vârstă de 53 de ani, Radu Botez are dublă cetăţenie, română şi germană. Este căsătorit şi are trei copii.

- Anul 2012 vă găseşte în ipostaza de a renunţa să mai candidaţi la un post de consilier local. Aţi făcut-o după patru ani, de această dată ca membru ALDE, deci al altui partid decât cel care v-a consacrat pe scena politică. Ce v-a determinat să reveniţi?

- Am încercat să fiu atunci - şi încă îi sfătuiesc pe mulţi, inclusiv pe cei de la PNL, să procedeze în consecinţă - să fiu un consilier tehnic. În primul rând,  să fiu un reprezentant al Iaşului şi abia în al doilea rând al unui partid. Ceea ce sper că reuşesc şi la ora actuală. Iar dacă aş fi pus în situaţia de a alege, de lua o decizie în favoarea oraşului sau în favoarea partidului, sigur, Iaşul va fi cel care primează, asta sută la sută. Atunci, chiar am considerat – am spus-o şi public – că două mandate sunt suficiente. Dorinţa de a face ceva scade în al doilea mandat. Nu mai priveam problemele ca fiind importante. Aveam tendinţa de a nu mă mai duce la unele şedinţe. În plus, începi să ai impresia că postul ăla l-ai moştenit de la părinţi. Asta a fost atunci. Am revenit crezând că putem duce oraşul spre mai bine. Şi pentru că sunt ieşean sută la sută, născut şi crescut aici, absolvent de Negruzzi şi de Politehnică. Oricum, consider că deja se vede o modelare pozitivă a oraşului.

- Dacă aţi fi rămas un simplu cetăţean, ce calităţi consideraţi că ar trebui să aibă un viceprimar?

- E destul de greu de spus. Cred că mai întâi aş încerca să remarc acele calităţi pe care nu le are.

- Să vă ajut: un viceprimar poate lua decizii de unul singur sau e indicat să lucreze în echipă?

- Sută la sută în echipă. Nu am luat nicio decizie motivând-o că aşa trebuie făcut pentru că aşa spun eu. Dimpotrivă. Şi azi am avut discuţii pe partea de parcări, de ştrand... Discuţii deschise, cu cei care gestionează din prima linie aceste probleme. De exemplu, când discut cu cei din CTP ajungem până la problema pieselor de schimb pentru unele maşini, pe care care nu le mai găsim, însă ei sunt cei care au cunoştinţele tehnice, iar deciziile se iau în funcţie de ei. Revenind la calităţile unui viceprimar, consider că ar trebui să aibă un bagaj minim de cunoştinţe tehnice şi economice...

- Care sunt problemele cu care v-aţi confruntat la revenirea în Primăria Iaşi?

- Nu pot spune că problemele au apărut de la început, e mai corect să afirm că s-au făcut simţite pe parcurs. Am remarcat o anumită inerţie a desfăşurării lucrurilor. Eu vin din mediul privat, unde, dacă astăzi ai hotărât ceva, dacă nu se realizează mâine, îl faci poimâine. În Primărie lucrurile stau altfel, inerţia este mult mai mare, durează luni ca să poţi să realizeze elemente simple.

 

„La PUG, ne ocupăm noi, de fiecare element”

 

- Aveţi şi un exemplu concret?

- Am mai multe. Sistemul de parcări. Am început formalităţile din luna octombrie şi încă nu am reuşit să-l finalizăm. Sau reabilitarea malului drept al Bahluiului, pe care, iată, am ajuns să-l facem din fonduri proprii. Sigur, au fost contestaţiile care au ţinut lucrarea în loc. Şi ar mai fi PUG-ul. Speram ca în decembrie să fim în stare să depunem documentaţia la Bucureşti. Dar, în loc să găsim o firmă în stare să realizeze un Plan Urbanistic General, ne ocupăm noi de fiecare element, „tragem” de arhitecţi să facă una-alta. Ne-am încetinit şi din cauza faptului că nu am avut buget în iarnă, ştiţi, nu era votat bugetul naţional, nu a putut fi votat nici cel local. De-abia de două săptămâni, cred, avem poziţie bugetară. Deci, nu am putut demara formalităţile de a cumpăra serviciile pentru studiile de impact. Care, iarăşi, e o chestiune pusă, aşa, pentru a mai fi scoşi nişte bani. Primăria a depus documentaţia la Mediu, cei de acolo ne-au corectat, ne-au arătat unde am greşit, iar când am ajuns la un numitor comun ne-am trezit că ni se cere acest studiu de impact la mediu. Pe care-l faci cu o firmă privată, care, la rândul ei, trebuie să ceară nişte date, care înseamnă bani. Noi nu puteam plăti decât cel mult un aviz, prin urmare, s-a găsit această „buclă”, prin care terţul plăteşte, iar noi îi achităm terţului contractul respectiv. Toate lucrurile acestea mi se par anormale.

- Aţi mai constatat altceva în afară de inerţia la care aţi făcut referire?

- Da. Se manifestă în administraţia locală şi o anumită reţinere în ceea ce priveşte responsabilitatea. Când vezi la televizor că te ia DNA-ul la întrebări pe anumite probleme, lumea are o anumită reţinere în asumarea responsabilităţii. Acum, hârtiile care vin la semnat au cinci semnături înaintea ta, durează minimum o săptămână până ajung la mapă. Se simte o anumită tensiune. Însă, aş vrea să remarc că dincolo de această reţinere, funcţionarii pun suflet în ceea ce fac, vor cu tot dinadinsul să rezolve o problemă apărută. Recunosc, am fost surprins să constat lucrul acesta.

- Dacă ar depinde de dvs, aţi schimba ceva în Primărie?

- E destul de dificil. Cred că şi primarul îşi doreşte o responsabilizare ceva mai punctuală pe proiecte. Fiecare să răspundă cumva punctual, să nu existe o responsabilitate colectivă. Cred că aş încerca cumva o schimbare de sediu administrativ, aş mai elibera Primăria, pentru că sunt şi chiar opt oameni în 25 de metri pătraţi. Plus 1-2 metri cubi de dosare!

- Aveţi centrele de cartier, acele mini-primării. Acordaţi-le mai multe atribuţii!

- Nu funcţionează foarte bine partea de relaţionare între direcţii, problemă pe care în mod sigur o vom rezolva. Însă, altele sunt priorităţile Primăriei. Spitalul Regional de Urgenţă este prima dintre ele.

 

„Dezvoltăm oraşul pe trei direcţii: IT, partea medicală, cultură-educuaţie”

 

- Ajungem şi la investiţii. Aş vrea să punctaţi însă direcţiile spre care tinde Primăria să dezvolte urbea. Care sunt nevoile imediate ale oraşului?

- În mod sigur, nu deschiderea de supermarketuri în oraş sau fabrici producătoare de lopeţi! Tendinţele pe care dorim să le dăm oraşului pe partea de dezvoltare sunt altele. Partea de IT de exemplu. Sunt în jur de 15.000 de firme, care generează un PIB de 250 milioane de euro pentru oraş prin salarii, prin consum... Al doilea element pe care dorim a-l dezvolta este partea medicală. Cu tot ce presupune ea, inclusiv partea de soft medical, de echipament şi aparatură. Peste toate acestea trebuie să păstrăm linia educaţională şi culturală a oraşului. Până la urmă, progresul pe care-l vedem acum comparativ cu Iaşul de acum patru ani este dat de IT, de banii care se învârt aici, de studenţi şi de partea culturală, Iaşul fiind un pol destul de important.

 

Iaşul deţine foarte puţin teren, mai puţin chiar decât comunele limitrofe, prin urmare nu avem cum să dezvoltăm lucrul ăsta.

 

- Vă propun să poposim în zonele pe care, ca viceprimar, le păstoriţi. Compania de Transport Public. Care sunt perspectivele societăţii?

- În primul rând, CTP trebuie să aibă, an de an, profit. Linia pe care am pornit este cea corectă, cea a subvenţiilor, însă societatea nu trebuie în niciun moment să se afle pe minus. Nu-i un lucru foarte simplu. Ieşeanul vrea autobuze şi tramvaie noi, dar vrea şi bilet sub 2 lei. Şoferii vor şi ei, aşa cum ar fi normal, salarii de 3000-4000 de lei. E greu de ţinut linia în acest sens, ar fi mult mai simplu dacă preţul biletelor ar fi, să zicem, de 1,40-1,50 euro. Însă ne descurcăm...  Din calculele făcute, CTP-ul poate susţine aceste autobuze pe care le luăm cu ajutorul BERD, sperăm să mai putem achiziţiona şi câteva tramvaie second-hand.

- Dar vor fi bani europeni pentru tramvaie noi...

- Ar fi în jur de 45 de milioane de euro. Bani din care trebuie să terminăm refacerea liniilor de tramvai. Pe lângă şină, tot pe aceşti bani se mai reface şi asfaltul. După aceea o să avem un sistem de e-ticketing şi o modernizare de staţii. Noi spunem că vor rămâne ceva mai bani şi pentru câteva tramvaie noi.

 

„Dacă lăsăm oraşul o zi fără Managementul Traficul, oamenii şi-l vor dori din nou”

 

- Avem autobuze şi câteva tramvaie noi. Ce facem, însă, cu traficul din oraş?

- Avem prea puţine străzi, în condiţiile în care numărul de maşini a crescut exponenţial. Soluţia este să facem străzi noi. Să luăm, de exemplu, terenul administrat de CFR. Noi putem avea o stradă în lungul căii ferate spre Tomeşti, de exemplu. Având în vedere că în zona Socola sunt 25 de căi ferate, dintre care două sunt folosite, pe alte 5-6 sunt trase nişte vagoane, restul sunt nefolosite. La fel, la Gara Mare. Noi modernizăm pasarela în condiţiile în care trecem peste 22 de linii ferate dintre care sunt folosite 4 sau 5. Nu există o justificare şi nici perspectivele unei dezvoltări în aşa fel încât să spunem că CFR nu se poate dispensa de aceste linii. Apoi, Bahluiul. Râul ar trebui să fie o axă importantă de circulaţie în oraş. De-a lungul său, noi credem că vom avea sensuri unice dintr-un capăt la altul. Deocamdată suntem în situaţia de a le avea doar între Podul de Piatră şi Podul Sf. Ioan. Peste care să realizăm nişte treceri supraterane – mai ieftine comparativ cu cele subterane – în toate intersecţiile importante. Primele două dorim să le amenajăm în Podu Roş.

- Cu Managementul Traficului ce facem?

- Eu zic că o zi sau două trebuie să lăsăm Iaşul fără Managementul Traficului, iar lumea o să-l dorească din nou. Şi asta vedem nu la orele de vârf, ci la cele normale,10-12. Eu vin de la Cotnari spre Podul de Piatră şi am verde permanent, fac patru minute! Nici dimineaţa nu fac foarte mult. Dimineaţa avem blocaje doar la Pasarela Bucium, unde suntem în faza începerii unui studiu de fezabilitate pentru o pasarelă pe Manta Roşie.

- Când va fi finalizat noul PUG? Îl avem anul acesta?

- Eu sper că da. V-am spus că îl doream încă din luna decembrie, însă nu am putut progresa. Sperăm să-l depunem în iunie la Bucureşti. Din păcate, lucrurile nu au funcţionat aşa cum trebuie.

- Maidanezii?

- N-aş putea spune că stăm rău. Încercăm să facem un fel de hartă a lor. Câinii de la blocuri nu sunt agresivi şi nici aşa mulţi, problema apare cu maidanezii care-şi apără un teritoriu. Ori la o firmă, ori la o persoană care-şi lasă câinii afară din gospodărie. Repet, încercăm să facem harta, să vedem de unde provin, întrucât toţi cei de la padoc pleacă de acolo cu un microcip. Am avut şi o acţiune intensă la Ciric, loc unde se adunau în căutare de hrană. Nu vreau să dau vina pe alţii, dar în continuare apar transporturi clandestine. Aproximăm numărul celor rămaşi pe stradă la 2.500. I-am strânge în 100 de zile dacă nu ar fi revendicaţi de la padoc şi aduşi înapoi.

- Alte probleme de rezolvat?

- Există organigrama aceasta nouă şi implicit neclarităţi în ceea ce priveşte cine semnează pe fiecare direcţie în condiţiile în care nu există şefi. Sper şi într-o relaţie mai bună cu PNL-ul, întrucât eu consider că într-un Consiliu Local nu ar trebui să existe Opoziţie.

 

a consemnat Tudor DAMASCHIN