Cum îi ajutăm pe copiii să-şi înfrângă fricile

Spaima este una dintre cauzele cele mai importante ale eşecului, indiferent că vorbim despre copii sau adulţi. Primele temeri apar în copilărie şi este bine ca părinţii şi educatorii să le înlăture. Există multe metode de lucru şi toate au ca factor comun jocul, dragostea şi acceptarea, dublate de imaginaţie

Un specialist francez de origine română, Simona Le Roy, a lansat recent o metodă de dizolvare a fricilor celor mici. Denumită sugestiv în limba română PAF, acronim de la Partnership Against Fear, metoda propune transformarea fricii copiilor într-un motor pentru stimularea inteligenţei, a creativităţii şi a încrederii în sine. PAF nu este o metodă şcolară, ci o aventură extraordinară în care părinţii şi copiii, utilizându-şi cunoştinţele şi pasiunile transformă frica, o emoţie extrem de puternică, în încredere în forţa proprie. „Este ca un fel de big-bang al copilăriei. Ce ar fi dacă am utiliza această extraordinară energie pentru a-l ajuta să devină mai creativ şi mai încrezător în el însuşi? Un băieţel a descoperit astfel că creionul este o armă foarte puternică”, a explicat Simona Le Roy.
Părinţii sunt cei care observă, în primul rând, fricile copilului, diferite după vârstă, cele mai frecvente (care apar între trei şi şase ani) fiind frica de persoane necunoscute, frica de a fi abandonaţi, de întuneric, de monştri, de catastrofe naturale sau de insecte, chiar timiditatea. Pentru a le alunga, se creează împreună cu părinţii, bunicii sau alte persoane apropiate scenarii şi conjuncturi educative.
Scopul specialistului este ca, printr-o joacă împreună, să se găsească metode sănătoase de a învinge frica şi nu de obţine un copil „cât se poate de ascultător şi docil”. „Nu dorim să avem şi să creştem un copil ascultător. Părinţii trebuie să fie conştienţi că este mult mai important pentru copil să fie îndrumat prin metode de apărare sănătoase. Există un model cultural, sau mai degrabă o tendinţă, în care părintele rezolvă tot. Dar când tata şi mama rezolvă tot, ce-i mai rămâne lui de făcut? În viaţă, în loc să caute el soluţia, se va rezuma la a căuta persoanele care să îi rezolve lui problema”, a explicat terapeutul. Odată înlăturate fricile, cei mici cresc frumos, în armonie cu ei şi cu cei din jur.
Cum alungăm monstrul de sub pat?
Metoda nu este singura folosită. Mulţi părinţi aplică sfaturile Mariei Montessori, ale lui Daniel Siegel sau ale lui Jacques Salome, care a pus la punct metoda Espere prin care cei mici reuşesc să-şi doboare multe bariere. Fiecare copil se teme de ceva: de întuneric, de păianjeni, de monştri şi de câte şi mai câte. „Până la vârsta de 7 ani, copiii trăiesc în imaginar şi dacă reuşim să pătrundem în această lume fantastică, vom găsi cu siguranţă şi soluţia de a-i ajuta să-şi învingă fricile”, este convinsă prof. Andreea Mangalagiu, directorul Grădiniţei „Buna Vestire” din Iaşi.

Când apelăm la sprijinul unui mentor
Metoda Espere ne învaţă să vorbim cu copilul nostru în registrul imaginar, nu în cel realist. „Când copilul îţi spune «Mami, este un monstru la mine sub pat!», dacă i te adresezi în registrul real şi îi spui «Nu există monştri. Ce monstru? Nu vezi ca nu este niciun monstru?», nu prea reuşim să le diminuăm frica. În schimb, dacă îl încurajăm să ne descrie monstrul, să vorbească despre el, să-l desenăm împreună, să verbalizeze frica legată de el, avem mult mai multe şanse să-l facem să depăşească într-un mod sănătos teama. Această abordare funcţionează şi în relaţia cu fiica mea, Ilinca, precum şi în relaţia cu copiii cu care lucrez la grădiniţă”, a completat Andreea Mangalagiu.
Cu alte cuvinte, tot prin joc reuşim să le alungăm spaimele celor mici. De ce este important să facem acest lucru? Greşit gestionată, frica se poate transforma într-un duşman pentru fiecare dintre noi. Ajunşi la vârsta adultă putem constata că luăm decizii mai greu, că intrăm cu reticenţă într-o relaţie, că avem mai puţini prieteni decât ne-am dori. La o analiză atentă, o cauză importantă ar putea fi şi fricile din copilărie.