Elevi cocoşaţi de sindromul rucsacului EXCLUSIV

 Manuale, culegeri, caiete speciale de teme sau de maculatură, asta cară zilnic elevii din ziua de astăzi în ghiozdane, totul în numele educaţiei de calitate * din cauza greutăţii mult prea mari a ghiozdanului, tot mai mulţi elevi se plâng de dureri de spate * potrivit specialiştilor, greutatea ideală a rucsacului pe care îl poartă copiii la şcoală ar trebui să fie între 5 şi 10% din greutatea corporală *limitele considerate normale pentru greutatea copilului de 7 ani sunt cuprinse în intervalul 17,8 kg – 29,7 kg *coloana vertebrală a copilului este afectată şi de numărul orelor state în bancă, de timpul petrecut la calculator, dar şi de calitatea saltelei

 Elevii sunt nevoiţi să care zilnic, la şcoală, ghiozdane voluminoase, care conţin tot necesarul pentru ziua respectivă. Greutatea acestora, însă, poate atinge cote îngrijorătoare. Tot mai mulţi părinţi se plâng că din cauza ghiozdanului mult prea greu copiii se confruntă cu dureri de spate. „Am o fetiţă în clasa a cincea, iar rucsacul ei pentru cele şase ore din orarul de astăzi cântărea nici mai mult, nici mai puţin de 7 kg. În fiecare zi se plânge de durere de spate. Eu o ajut cum pot, îi fac masaj atât cât mă pricep, dar acest lucru nu o ajută prea mult. Eu nu-mi aduc aminte ca mama să-mi fi făcut masaj la spate la 11 ani”, a declarat Cătălina B., mama unei fetiţe în clasa a V-a.

O sumedenie de auxiliare în numele „educaţiei de calitate”

Multitudinea de manuale gratuite sau auxiliare, plus alte cerinţe punctuale ale cadrelor didactice încarcă până la refuz ghizdanul elevilor de ciclu primar, acesta ajungând uneori să-i cocoşeze pe micuţi. „Cred că s-a ajuns puţin cam departe, iar asta nu ştiu dacă e numai vina învăţătorilor, ci a modului în care e gândită educaţia românească. L-am văzut pe băiatul meu chinuindu-se să-şi ridice ghiozdanul pe umăr şi, din curiozitate, i l-am luat şi l-am cântărit: aproape şase kilograme, adică o cincime din greutatea lui. I-am scos tot din ghiozdan, cu gândul să mai renunţăm la ceva. Nu prea ai la ce, dacă e să-i dai crezare copilului. Cară după el, în fiecare zi, manualul gratuit, deşi nu prea îl foloseşte, manualul şi caietele auxiliare, cel puţin câte două caiete la fiecare obiect – de teme, de clasă, eventual unul de lucru suplimentar, penar, trusa de geometrie, sticla cu apă, plus un pacheţel cu gustarea. În ziua în care are sportul, mai cară după el şi o sacoşă cu echipamentul de schimb”, ne-a spus Vlad B., tatăl unui copil de clasa a treia. Astfel, singura opţiune a părinţilor este să „negocieze” cu doamnele învăţătoare conţinutul ghizdanelor, în sensul lăsării câtorva din rechizite la dulapul clasei, acolo unde acesta există şi este suficient de încăpător. Însă, cum majoritatea şcolilor de stat sunt supraaglomerate, această opţiune devine aproape imposibilă.

„Copiii mei sunt în clasa I şi clasa O. Ghiozdanul fetei (clasa I) cântăreşte în medie 4 – 4,5 kg. Asta în zilele în care nu are sport sau vreo oră suplimentară. Văd zi de zi cum stă aplecată de spate şi cum atârnă ghiozdanul în spatele ei şi nu mi se pare normal. Am încercat să mai elimin din lucrurile care le cară, dar diferenţa a fost nesemnificativă, o mai ajut cărându-i eu ghiozdanul, însă serviciul nu-mi permite să fac asta zilnic. Ghiozdanul băiatului nu este la fel de greu, dar se îndreaptă tot în această direcţie”, ne-a mai povestit Anca G., mama a doi copii de 6, respectiv, 7 ani.

Ce este sindromul rucsacului

Problema greutăţii ghiozdanelor elevilor a fost şi este în atenţia multor cercetători şi medici. Cei mai mulţi dintre aceştia au denumit această această componentă „sindromul rucsacului”. „Un rucsac prea greu, de proastă calitate sau utilizat greşit poate produce modificări de postură sau atitudine posturală, degradarea ţesuturilor moi (cartilaje şi ligamente, inele fibroase) sau modificări de statică vertebrală (schimbarea curburilor naturale ale coloanei vertebrale)”, a declarat kinetoterapeutul Elena Gheorghiţă.

Potrivit mai multor organizaţii specializate în fizioterapie (Asociaţia Americană de Pediatrie, Asociaţia Americană a Fizioterapeuţilor sau Asociaţia Americană a Terapeuţilor Ocupaţionali) printre simptomele „sindromului rucsacului” se numără: disconfortul, durerea de spate în zona lombară, tensiune în zona cervicală, durere de umeri, amorţeli la nivelul membrelor superioare sau chiar dureri de cap. De asemenea, conform cercetărilor se pare că fetele sunt mai afectate de aceste simptome decât băieţii. „Greutatea ghiozdanului este o controversă universală studiată de foarte mulţi cercetători specialişti în domeniul sănătăţii. Este dovedit ştiinţific că o greutate ideală a rucsacului pe care îl poartă copiii la şcoală ar trebui să fie între 5 şi 10% din greutatea corporală. Unii cercetători acceptă şi un procent de 15%. Această statistică are o relevanţă ştiinţifică de care ar trebui să se ţină cont în momentul în care se planifică curricula şcolară. Modul în care ghiozdanul afectează şcolarul depinde de foarte multe variabile: vârstă, sex, morfologia copilului, substratul genetic, gradul de fitness al copilului, obiceiurile zilnice, timpul petrecut în bancă, timpul şi viteza de deplasare cu rucsacul, tipul rucsacului, educaţia ergonomică, etc.”, a completat Elena Gheorghiţă. Efectele purtării unui rucsac mai greu decât 20% din greutatea corporală pot influenţa apariţia compensărilor în plan sagital la nivelul coloanei vertebrale (atitudini scoliotice). În condițiile în care limitele considerate normale pentru greutatea copilului de 7 ani sunt cuprinse în intervalul 17,8 kg – 29,7 kg, rezultă că ghiozdanul elevului de clasa I ar trebui să cântărească, în cazul procentului de 10% din greutatea corporală, între aproximativ 2 - 3 kg.

Greutatea rucsacului nu este singura cauză

Deşi greutatea ghiozdanului este mult prea mare pentru vârsta copiilor, aceasta nu este singura cauză care provoacă dureri de spate. Modul în care greutatea ghiozdanului poate afecta coloana vertebrală a copilului dar şi a viitorului adult este menţinută de numărul de ore state în bancă, la masa de teme sau birou, de timpul petrecut la calculator sau tabletă, dar şi de calitatea somnului şi a saltelei pe care doarme copilul. „Din punctul meu de vedere, condiţia socioeconomică şi stilul de viaţă influenţează la fel de mult sau poate chiar mai mult decât greutatea rucsacului. Trendul de astăzi este să nu se mai facă ora de educaţie fizică la şcoală, să se sară peste informarea ergonomică şi posturală a copiilor şi părinţilor. O metodă excepţională de prevenţie a afectării negative a purtării rucsacului de către şcolari este o educaţie a acestora în ceea ce priveşte modul în care pot fi afectaţi negativ. Altfel spus, educaţia de anatomie de bază a coloanei vertebrale, de posturologie elementară şi creşterea condiţiei fizice prin implementarea a cel puţin trei ore de activitate fizică dirijată”, a explicat kinetoterapeutul Elena Gheorghiţă.

Cum trebuie să arate ghiozdanul ideal

Diversitatea modelelor de ghiozdane existentă pe piaţă este o altă variabilă care duce la adâncirea acestei probleme. La insistenţele copiilor sau, pur şi simplu, din lipsa informării, unii părinţi aleg să cumpere ghiozdanele nepotrivite, dar cu personaje din desene animate în defavoarea celor nu foarte aspectuoase, dar potrivite pentru spatele celor mici. Potrivit cercetătorilor, ghiozdanului ideal pentru preşcolari ar trebui să aibă două barete confortabile, întărite cu o parte moale în partea de suport pentru umeri, să aibă curele adaptabile în lungime, care să permită fixarea cât mai sus a ghiozdanului (cel puţin 5 cm deasupra bazinului), să aibă compartimente care să ajute la distribuirea corectă a încărcăturii (partea mai grea aproape de spate, iar partea mai uşoară spre exterior) şi să aibă partea din spate întărită. Purtatul acestuia pe un singur umăr, geanta tip poştaş cu baretă pe o parte sau genţile care se poartă în mână ar trebui evitate, deoarece determină poziţii nepotrivite ale coloanei vertebrale. 

 

***

„Fiică-mea este în clasa I şi deja este prea greu ghiozdanul. Noroc că, momentan, îl cărăm noi” - Ioana, mama unei fetiţe în clasa I

 

* * *

„O metodă excepţională de prevenţie a afectării negative a purtării rucsacului de către şcolari este o educaţie a acestora în ceea ce priveşte modul în care pot fi afectaţi negativ” - Elena Gheorghiţă, kinetoterapeut