Oglinda definirilor de sine

Dimensiune font:

| 10-05-2013 05:00

Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Vasile cel Mare”, Iaşi

Rugăciune

E noapte şi-n odaia ce slab e luminată

Monahu-ntinde-n vorbe credinţa cea curată

Căci mâinile-i bătrâne sub manta-i neagră, sfântă,

Învârt metanierul şi ruga cea crescândă.

Iar faţa-i luminată de Duhul se aprinde

Ar vrea să spună totul în sute de cuvinte

Și inima-i se-aprinde de-o dragoste divină

Privind fără-ncetare icoana cea senină.

Căci ochii blânzi, angelici, pierduţi în depărtare,

S-aprind de o lumină ca stropi să se coboare

Iar inima topească-se în ruga cea fierbinte

O rugă într-un duh ce nu are cuvinte.

Se lasă înserarea, chilia-i mohorâtă,

Iar tot pământu-n juru-i, e plin de-o pace sfântă,

Dorinţa-i o chemare, e glas de Absolut

Ce-au vrut şi filosofii, dar nu au cunoscut.

E noapte şi-n odaia ce slab e luminată

Monahu-şi poartă crucea, ca sfântă nestemată;

Se stinge-ntru smerire, se-aprinde-ntru `nălţare,

Slăvind pe Făcătorul, mereu, fără-ncetare.

Ecaterina Nică,clasa a XII-a B

Fragment eseistic:

La un moment dat, în Jurnalul fericirii, Steinhardt îl citează pe Franz von Baader (filosof şi teolog romano-catolic): „Există o singură artă creştină, care nu-i nici gotică, nici romantică, nici barocă, arta de a purta crucea.” Acest fapt mi-a atras în mod deosebit atenţia, deoarece abordează problema artei din punctul de vedere al creştinismului. Mai târziu, citind cartea Omul – animal îndumnezeit (pe care părintele Dumitru Stăniloae o considera „cea mai cuprinzătoare şi fidelă expunere a antropologiei patristice”) , scrisă de teologul grec Panayotis Nellas, această problemă mi-a fost clarificată deplin. Astfel, comentând analiza pe care Sfântul Nicolae Cabasila o face asupra naturii vieţii spirituale a omului (în binecunoscuta sa carte, Despre viaţa în Hristos), Nellas scrie următoarele: „…viaţa poate fi interioară, ca viziunea unui artist sau filosof, sau se poate numi spirituală, în sensul că este activată prin funcţiile superioare, nemateriale, ale organismului uman: intelectul, sentimentul, fantezia. Însă o asemenea viaţă interioară sau spirituală, fără a fi una îngust trupească, e negreşit biologică, cu toată bogăţia şi măreţia pe care a vrut să le închidă în ea Creatorul, şi are aceleaşi limite biologice…Viaţa aceasta nu are legătură cu viaţa spirituală creştină”.

Ştefan Manoilescu, a XII-a A

Şcoala Gimnazială „Nicolae Iorga” Iaşi

Cum e să fii şcolar în clasa I, la Şcoala „N.Iorga” Iaşi

Viaţa de elev mi se pare frumoasă. Cel mai mult îmi place matematica, aici învăţăm cifrele şi să rezolvăm exerciţii. După matematică, îmi place mult şi ora de limba română unde învăţăm literele de tipar şi să scriem.

Îmi place mai mult la şcoală decât la grădiniţă pentru că şcoala e mai aproape de casă şi pot să merg singur şi pentru că avem teme pentru acasă. De asemenea îmi place mai mult faptul că avem un domn învăţător.

Vlad Ştefan Bordeanu, clasa I A

Cum mi-am învins frica

Este o zi frumoasă de vară. Cerul e albastru ca marea. Norii sunt fericiţi de lumina soarelui. Eu şi Bogdan ne-am hotărât să mergem în parc. În drumul nostru trecem pe lângă curtea unei case cu un gard de sârmă, după gard, un câine latră ameninţător. Mă sperie acest câine, mama îmi explică mereu că el îşi face datoria şi că apăra proprietatea. Am încercat să nu îi arăt că-mi este frică, o dată i-am dat o bucăţică de covrig, altă dată i-am vorbit prietenos.

Acum nu-mi mai este frică, suntem chiar prieteni, când mă vede de departe, latră fericit şi dă vesel din codiţă. Acum cred că e uşor să îţi învingi frica, dacă îţi laşi sentimentele să te călăuzească.

Damian Radu, clasa a IV-a

A citi – citire

Cărţile ne sunt prieteni statornici. Ne sunt sfetnici şi nu ne contrazic. Cărţile care ne plac ne sunt şi urne pline cu amintiri, spunea Mihail Sadoveanu.

Cartea reprezintă un cuvânt magic, ce-l auzi rostindu-se pe buzele fiecărui om. Cu toţii ştim cât este de necesară cartea, atât pentru valorile vieţii, cât şi pentru sufletul fiecăruia dintre noi. Fiecare expresie, fiecare vers citit te face să pluteşti, să te simţi de fiecare dată altfel şi îţi oferă şansă să îţi construieşti un univers în care tot ce-i frumos să devină trainic şi să-ţi îmbogăţească viaţa.

Toderică Alina, clasa a VII-a B

Acum ne poți urmări și pe FACEBOOK