Oglinda definirilor de sine

Liceul cu Program Sportiv Iaşi

Sunt şi eu copil

Din punctul de vederea al cărţii, soarele e lumina necesară lecturii, copiii nişte priviri iscoditoare.
Din punctul de vedere al copiilor, soarele-i un prieten zâmbitor.
Oamenii nişte gânditori serioşi care nu ştiu cum gândeşte un copil, care îi spun că lumea e un univers guvernat de principii în care nu poţi face ceea ce doreşti...
Cojocaru Mihail, clasa a VIII-a

Umbre şoptite

Pe stradă,
Umbrele şoptesc,
Ne plimbăm
Şi suntem urmăriţi.
Trecutul cere aprobare,
Prezentul ţipă disperare,
Viitorul plânge cu răbdare.

Te urmăresc încet,
Te strig în gând,
Îţi şoptesc plângând
„Umbrele vorbesc”…

Te las să pleci,
Mă ridic,
Dar uşor… alunec.
În lipsa ta
O umbră şopteşte…
Iulian Ungureanu, clasa a XI-a A

 

Cioburi de cuvânt

Nu încerca să mă eliberezi,
Din lumea mea închisă în regrete,
Când zi de zi tu vrei să mă salvezi,
Ca de lumină să nu-mi mai fie sete.

De ce tu nu renunţi în a spera,
Şi cauţi o iluzie stingheră?
Îţi aminteşti mereu, eu ştiu, nu vei uita,
O lacrimă ce curge efemeră.

Cum pot uita a ta lumină stinsă,
Văpaia cioburilor de cuvânt?
Când eu mă-nchid, dar inima-mi deschisă
Te caută în cer şi pe pământ.
Darie Andreea, clasa a IX-a C

1 Decembrie

1 Decembrie... În această zi îmi amintesc de casă şi de familie cu un dor şi cu o melancolie ce mă face să nu-mi dau seama de cele câteva lacrimi ce mi se preling pe obraji. Te-ai gândi: ,,Fetiţo, dacă ţi-e atât de dor, ia microbuzul şi mergi să-ţi vizitezi părinţii, nu sunt decât 154 de kilometri de la Iaşi până la Chişinău!”. 154 de kilometri... Dar cine se gândeşte la ceea ce simt de fiecare dată când microbuzul opreşte la graniţă, ies cu valiza, mi se cere paşaportul, urc cu valiza înapoi, traversăm podul de peste Prut, opreşte microbuzul din nou, ies cu valiza... Măcar nu mai am parte de ,,minunata” privelişte a gardului din sârmă ghimpată... Dar ghimpii aceia provoacă mai puţină durere dacă nu se văd?
Iată de ce, atâta vreme cât, în locul Basarabiei şi Bucovinei, stă o rană în suflet, 1 Decembrie nu rămâne decât un moment solemn, peste a cărui semnificaţie pluteşte o neuitată umbră.
Irina Bulmaga, clasa a XII-a D

 

Şcoala Gimnazială „Vasile Conta” Iaşi

Simplitate

Simplitatea!?Nu se mai regăseşte în zilele noastre. Încet, încet, dispare. Observ cum viaţa noastră devine din ce în ce mai complicată. Avem nevoie de mai multe lucruri, mai mulţi prieteni, mai multe ştiri, mai multe canale tv, mai multe relaţii, mai mult din toate.
Totul se îndreaptă spre acumularea materială, fără să ne dăm seama că asta ne face mai trişti. Pentru că, odată ce o să avem, nu vom fi mai fericiţi. Să spunem că avem telefonul mobil pe care ni-l dorim, dar nu va fi destul; ne vom dori mai mult şi mai mult: accesorii, husă, aplicaţii.
Dragă cititorule, vreau să inspiri şi să expiri adânc. Vreau să te opreşti puţin din ceea ce faci, să te uiţi în jurul tău şi să te întrebi: oare chiar ai nevoie de atâtea lucruri? Oare posesiunile materiale te vor face mai fericit? Oare... mai mult înseamnă mai fericit?
Recent, citeam undeva, pe un blog, cum că lucrurile pe care le deţii ajung să te deţină. Nu crezi asta, nu? Ok, hai să vedem, că tot vorbeam despre telefonul mobil. Eşti stăpânul telefonului tău, îl deţii şi tu îi spui ce să facă, corect? Fals. Pentru că ai uitat să observi un lucru. Telefonul îţi spune ţie ce să faci: încarcă-mă, uite-te la mine - ai primit un mesaj, uite-te la mine - ai primit o notificare, citeşte mail-ul ăsta!, vreau Wi-Fi, acum!
Dacă mai mult nu ne face mai fericiţi, care să fie oare răspunsul? Răspunsul este evident – simplitatea. Mai mult cu mai puţin!...
Stângaciu Teodora, clasa a VII-a A

LA CARNAVAL
A venit, iată,
Seara mult aşteptată.
Am fost invitat la carnaval…
De un leu regal.

- Cine este el?
Pare-a fi un şoricel!
- E Jack cel inimos!
Mi-a răspuns, morocănos,
Regele blănos.

- Dar această rândunea,
Cine este ea?
- E Crăiasa de nea!
- Dar struţul cel sperios?
- Făt-Frumos cel curajos!
A spus, din nou, leul băţos.

Dar deodată,
A întors roata
Şi a zis răstit:
- Tu cine eşti
Şi de ce-ai venit ?
- Cum, nu m-ai recunoscut ?
Eu sunt autorul,
Care v-a născut!
Andrei Popa – clasa a III-a B

Acum ne poți urmări și pe FACEBOOK