Violenţa şi slaba informare, inamicul principal în şcoli EXCLUSIV

Violenţa manifestată în şcoli, mai ales faţă de elevii cu dizabilităţi sau diagnosticaţi cu anumite afecţiuni, a devenit o situaţie din ce în ce mai des întâlnită * cel mai grav este că profesorii nu ştiu să reacţioneze în astfel de situaţii, iar părinţii susţin şi chiar încurajează comportamentul violent al copiilor lor * cele mai recente cazuri care au ajuns în atenţia publicului sunt cele ale unui elev cu ADHD din Piteşti şi a unuia cu sindrom Down din Botoşani

 În general, copiii sunt văzuţi de către adulţi ca nişte fiinţe blânde şi generoase. Ironiile, persecuţiile, agresiunea, poreclele răutăcioase, sunt totuşi realităţi palpabile ale vieţii şcolare, care, de cele mai multe ori, au consecinţe grave asupra dezvoltări armonioase a elevilor.

Agresiunea verbală, cea mai întâlnită

Forma de agresiune cea mai des folosită, şi cea cu impact pe termen lung asupra psihicului, este agresiunea verbală. „Agresiunea se resimte din mai multe comportamente şi, chiar dacă ţine mult de percepţia fiecăruia, este necesar să fie luată în serios. De departe, agresiunea verbală este cea mai întâlnită şi are consecinţe dureroase şi cu impact pe termen lung asupra psihicului. Excluderea din grup, ameninţările, limbajul non-verbal agresiv, agresiunea din mediul online sau chiar agresiunea fizică, distrugerea bunurilor personale- toate sunt forme ale fenomenului denumit bullying (n.r – hărţuire)”, a declarat psihoterapeutul Iulia Cruţ, pentru „Evenimentul Regional al Moldovei”.

Este foarte important ca relaţia părinte-copil să fie una deschisă, numai într-o astfel de relaţie copilul îşi va găsi curajul să povestească ce i s-a întâmplat, în caz contrar, copilul agresat la şcoală va ascunde ce i se întâmplă de frică ca lucrurile să nu se înrăutăţească. „În faţa agresivităţii, cei mai mulţi copii sunt speriaţi şi consideră că dacă ar anunţa un adult situaţia nu s-ar îmbunătăţi, ci dimpotrivă. Prin urmare, cu cât relaţia părinte-copil este una mai deschisă, cu atât mai mari sunt şansele ca părintele să afle despre o posibilă agresiune asupra sa. Copilul care se manifestă agresiv cu altcineva este de obicei abuzat şi el şi, inconştient, resimte nevoia de a deţine şi el puterea asupra cuiva - este modelul pe care îl preia din mediul său”, a completat Iulia Cruţ.

Cum ar trebui să reacţioneze profesorii?

În faţa unui caz de bullying în perimetrul şcolii, profesorii trebuie să reacţioneze ferm şi să descurajeze astfel de comportamente. „Dacă un copil simte că i se va lua apărarea va vorbi, iar asta depinde mult de felul în care profesorul diriginte ia sau nu măsuri potrivite. Pe de altă parte, fiind foarte evident că şi cel care agresează are nevoie de ajutor, colegi, profesori şi părinţi îl pot ajuta să se transforme, apreciindu-i mai mult părţile bune pe care, cu siguranţă le are, dar poate nu au fost observate”, a declarat Iulia Cruţ.

Mai mult decât atât, măsurile care trebuie luate vizează atât agresorul, cât şi agresatul, deopotrivă. „Agresorul poate beneficia de o formă de psihoterapie care să aibă în vedere înlăturarea cauzei reale pentru care aceste manifestă comportamentul, poate beneficia de suportul profesorilor prin motivarea comportamentelor dorite, pozitive. Copiii ar trebui să fie informaţi despre faptul că un astfel de fenomen nu trebuie să fie acceptat şi ascuns, să observe din comportamentul adulţilor – la şcoală şi acasă – că un astfel de comportament nu rămâne fără urmări pentru agresor”, a concluzionat Iulia Cruţ.

Cazuri care au scandalizat România

Deşi astfel de fenomene se petrec zilnic în şcolile româneşti, doar câteva dintre acestea au ajuns în atenţia publicului. Cel mai recent caz mediatizat a avut în plan central elevii unei clase a VII-a de la şcoala 16 din Piteşti, care au refuzat timp de trei zile să intre la ore, afirmând că nu se simt în siguranţă din cauza colegului lor, care i-ar fi ameninţat în repetate rânduri cu acte de violenţă. Acţiunea copiilor a fost susţinută şi de părinţi.

Un alt caz care a scandalizat ţara, s-a petrecut la începutul lunii februarie, când o profesoară de geografie de la şcoala nr. 13 din municipiul Botoşani, Mihaela Filip, a fost acuzată că a umilit un elev de clasa a V-a cu sindrom Down. Copilul în cauză, încadrat la gradul întâi de handicap cu însoţitor, era acuzat de profesoară, care avea şi ea copil în aceeaşi clasă, că este violent cu ceilalţi elevi şi perturbă procesul de învăţare. După ce cazul a intrat în atenţia Centrului European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi şi a Inspectoratului Şcolar Judeţean, profesoara de geografie şi-a mutat copilul în altă clasă, în timp ce elevul cu sindrom Down continuă să meargă la cursuri în aceeaşi unitate de învăţământ, în aceeaşi clasă. Diana MOLDOVANU, Maura ANGHEL, Alina CALINIUC

* * *

„Excluderea din grup, ameninţările, limbajul non-verbal agresiv, agresiunea din mediul online sau chiar agresiunea fizică, distrugerea bunurilor personale- toate sunt forme ale fenomenului denumit bullying” - Iulia Cruţ, psihoterapeut