„Giandră” de la Focuri
Dimensiune font:
Nu mă întrebaţi ce e cu giandra asta, de unde vine, de ce naţie este. Am mâncat-o doar în familie, la Focuri, apoi la Iaşi, şi oricâte „săpături” am făcut, n-am aflat decât că bunica ştie reţeta de la bunica ei. Cu siguranţă nu e tocmai o invenţie a înaintaşei noastre Niţa, care a supravieţuit celor două conflagraţii mondiale! Deşi m-am întâmplat adesea la masa vecinilor de prin sat, aşa ceva n-am mai văzut. Deh, mâncare de vreme de război - nu multă lume ar fi vrut să şi-o amintească, dacă nu venea la pachet cu nostalgia copilăriei!
Pentru ca mărturisirea să fie completă: nici măcar nu ştiu cum se scrie! Acasă o pronunţăm întocmai ca bunica, pe moldoveneşte, un amestec de „giandră” şi „jiandră”. Mai puţin complicată decât etimologia, ortografia sau pronunţia, reţeta, reconfirmată de curând de „mama Vica” (bunica), e cam aşa:
Se pun vreo două-trei căni de apă la fiert, cu oleacă de sare. Când apa dă în clocot, se pune făină de păpuşoi, dar cam jumătate din cât ar trebui pentru o mămăligă. Se amestecă până fierbe bine, apoi se răstoarnă într-un castron... Peste mămăliga asta „slabă” se aşază, în vreme de pace, prăjite bine şi din vreme, câteva costiţe de porc, câte credeţi că se pot mânca la o masă. Deasupra vine ca o decoraţie usturoiul bine zdrobit, la care e musai să puneţi sare şi pe care îl puteţi „spori” cu „oleacă” de apă.
Mâncarea asta nu-i din cele care se pot reîncălzi, dar se poate mânca şi a doua zi, dacă vă place mămăliga rece! Pentru că în asta se transformă delicata giandră până la urmă...
În copilărie, „mama Vica” ne făcea giandră cu brânză de oi sau cu zahăr (ori cu amândouă, în dorul plăcintelor de care n-avea vreme decât la sărbători!), pe care o sorbeam fierbinte, ca să ne încălzim, iarna, când veneam înfriguraţi de la biserică ori de la sanie. Cea dulce ţinea loc de desert...
Pentru bunicul, giadra era un moft. O chestie „pentru femei” - cum ar fi lichiorul ori... socata. Bunica însă punea mai multă apă la fiert, aşa încât, după ce ne umplea castroanele cu giandra ca de aur aburind, mai punea nişte făină şi iar „focărea” (punea pe foc, adică), până ce făcea o mămăligă serioasă pentru bunicul. Giandra cu brânză e acum preferata fiicei mele, adică strănepoata lor şi stră-stră-stră-nepoata Niţei - că de la ea, odihnită fie!, a plecat povestea.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau