„Îmi place să pun oamenii în contact cu puterea lor”

Interviu cu Bruno Medicina, unul dintre cei mai cunoscuţi traineri din România

Despre Bruno Medicina se poate spune că le-a încercat pe toate - de la vânzări de vile şi apartamente de lux în Monaco la mersul pe foc, de la cursuri de leadership şi întrebări spirituale la salt cu paraşuta, de la instructor de fitness la fizică cuantică, de la profesor de pian la neuromarketing. Coach cu o experienţă de peste 30 de ani, Bruno Medicina îşi concentrează atenţia asupra îmbunătăţirii performanţelor în orice domeniu, cu o atenţie specială asupra vânzărilor, sportului şi muzicii.
- Eşti trainer de mulţi ani. Ai derulat multe programe de dezvoltare personală. Ce te-a determinat să intri în acest domeniu?
- Am făcut din necesitatea o virtute: pregătirea mea «academică» este muzica şi filosofia, pentru care ai nevoie de a memora multe informaţii. Eu stăteam destul de prost cu memoria şi am învăţat tehnicile de memorare şi de citire rapidă. Ca să concertezi la pian este, înainte de o performanţă artistică, una atletică, aşa că m-am apucat de tehnici de antrenament. Între timp mi-am dat seama că aş fi murit de foame cu muzica şi cu filozofia şi am intrat în domeniul vânzărilor. Fiind total incapabil, am învăţat tot ce puteam în domeniu. La un moment dat m-am trezit, cu mare surpriză, în poziţia în care colegii îmi cereau sfaturi şi am ajuns să-i învăţ pe alţii. Am descoperit că faptul de a-i ajuta pe ceilalţi să-şi exploateze potenţialul este foarte onorant şi am depăşit simpla idee de «instrucţie de vânzări» şi am trecut la «dezvoltare personală».
- Ai avut şi momente în care ai simţit nevoia de a renunţa? Cum te-ai motivat să mergi mai departe?
- Prin plăcerea de a simţi că ai un impact pozitiv asupra lumii, prin bucuria de a munci anual cu mii de oameni. Îmi place să pun oamenii în contact cu puterea lor. Niciodată nu m-am gândit să renunţ fiindcă mereu fac ce vreau eu. Trainingul nu este sursa mea primară de venit. Eu am rămas tot un vânzător, un om de pe teren. Uneori firmele înţeleg prost conceptul de training şi pretind de la mine un fel de «dresaj», de parcă am fi la armată. Atunci refuz şi las spaţiu pentru cei pe care îi numesc «traineri papagal», care au cumpărat licenţe, au primit un dresaj şi repetă ce au învăţat. Nu e pentru mine.
- Dacă ar fi să generalizăm, cum poate fi motivat un om? Există o reţetă generală?
- De multe ori prin «motivaţie» ne referim la ceva învăţat din filmele americane, unde, spre exemplu, antrenorul unei echipe de fotbal declanşează, cu un discurs bine pus la punct, entuziasmul jucătorilor înainte să intre pe teren. Sau ne referim la discursul unui lider de partid pentru alegători sau al unui CEO pentru angajaţi.
Din păcate, nu este aşa. A declanşa entuziasmul e simplu, dar e ceva de durată foarte scurtă. De fapt, «a motiva» un om înseamnă, din punct de vedere etimologic, să-i oferi un «motiv» să se pună în «mişcare». Asta se poate obţine numai dacă îi demonstrezi că acea «mişcare» este oarecum în avantajul lui. Motivaţia financiară este foarte importantă, însă când se depăşeşte nivelul de supravieţuire intră în joc multe alte argumente. Abia aici intervine sarcina celui care se pretinde a fi lider – să le depisteze şi să le folosească.
- De ce renunţă oamenii la proiecte, la afaceri? De ce se tem? Ce ar trebui să facă să meargă înainte?
- Oameni renunţă când nu mai au un «motiv» sau cred că eforturile lor nu vor da rezultate. Ne place sau nu, noi alergăm după anumite obiective şi nu ne dăm seama că tot ceea ce vrem este presupusa fericire pe care sperăm să o obţinem în urma acestor rezultate. Cu alte cuvinte, acceptăm un sacrificiu astăzi în speranţa de a obţine ceva în viitor, despre care credem, cu bună dreptate sau nu, că ne va face fericiţi.
Când această speranţă dispare, renunţăm.
- Tu cum motivezi oamenii cu care lucrezi? Ce rezultate au?
- În primul rând încerc să înţeleg ce-i pune în mişcare, ce rezultate aşteaptă şi văd dacă li se potriveşte ceea ce le propun. Aici este nevoie de multă atenţie -- a motiva este tot o vânzare şi dacă motivezi un om cu minciuni, cum se face de multe ori, este o escrocherie, la fel cum ar fi dacă îţi vând un produs defect.
- Deja ajungem la curaj. Te consideri un om curajos? Care este definiţia ta despre curaj şi despre oamenii curajoşi?
- Curajul nu are deloc legătură cu «a nu simţi frica», aşa cum cred unii. Curajul înseamnă să simţi frica, dar să acţionezi la fel pentru că ai un anumit motiv sa-l faci şi iar se ajunge la motivaţie. Aici, evident, tine de valorile fiecăruia. Curajul numai din gustul de a arăta curajul nu prea are sens, este numai bravadă pentru adolescenţii care vor să-şi ridice statusul. Un om devine curajos tocmai când are un motiv: poţi să fii sigură că femeia cea mai slabă şi fricoasă ar deveni o leoaică dacă ar fi pusă în situaţia de a-şi salva puiul.

Bruno Medicina a dezvoltat o serie de seminarii originale care includ experienţe de mare impact precum firewalking, boardbreaking, precum şi traininguri deosebite care includ cele mai recente descoperiri în Psihologia Evoluţionistă, Fizică Cuantică, Teoria Jocurilor, Neuromarketing și Quantum Psychology. Are o pregătire solidă în filozofie, muzică clasică, arte marţiale şi psihologie.