Ajustează-ţi comportamentul privind în oglinzile sociale

Cunoaştem cu toţii «efectul de turmă», acele atitudini pe care le avem doar privind la alţii şi pentru care nu avem nicio explicaţie * uneori râdem aproape la comandă, alteori suntem trişti privind doar în jur sau agresivi fără niciun motiv * explicaţia vine din teoria învăţării sociale, acel proces prin care stocăm cunoştinţe şi atitudini doar observând, direct sau indirect, comportamentul celor din jur

Teoria învăţării sociale vizează procesele prin care omul dobândeşte un comportament, se menţin unele atitudini chiar dacă sunt toxice ori luăm decizii aparent fără nicio justificare. Totul pleacă din copilărie, ştiut fiind faptul că prichindeii învaţă prin imitarea celor mari. Dacă un copil va creşte într-o familie fericită va avea comportamente lejere, va fi un adult optimist, că fi poate mai tolerant şi mai comunicativ. Ajuns adult, va coopera mult mai uşor la locul de muncă, va lega parteneriate solide şi va fi mereu o persoană amabilă. Dacă un copil va creşte într-o familie cu reguli stricte, eventual lângă părinţi agresivi sau foarte severi, el va deveni un adult cu probleme de flexibilitate. Inconştient el va avea abordări severe inclusiv faţă de el, se va bucura mai greu de reuşite şi va fi mult mai greu de mulţumit. Repetiţia este importantă pentru învăţare – aşa se acumulează şi informaţii, dar şi comportamente. Ei bine, acelaşi procedeu se regăseşte şi în comunitate şi putem dobândi atitudini în cadrul unei interacţiuni intre mediu şi caracteristicile personale ale individului.
Hai să zâmbim împreună!
Cunoscutul psiholog canadian Albert Bandura, cel care a pus bazele teoriei învăţării sociale şi autorul unuia dintre cele mai faimoase experimente din istoria psihologiei, intitulat „Păpuşa Bobo”, a demonstrat că micuţii deprind şi imită comportamentele pe care le observă la cei din jur. El a explicat că modelele agresive sunt deprinse în urma observării şi imitării acţiunilor celor din jur. „Comportamentul este influenţat de atitudinile persoanei, de convingerile sale, de istoria întăririlor anterioare, dar şi de stimulii din mediu. De asemenea, un comportament odată produs, poate determina schimbări ale mediului, la fel cum şi aspecte ale personalităţii pot fi influenţate de acţiunea mediului”, a spus Bandura. El a atras atenţia asupra faptului că oamenii învaţă deseori numai privindu-i pe ceilalţi şi astfel individul codează informaţia despre comportamentul lor, iar în ocazii ulterioare foloseşte această informaţie codată drept ghid pentru acţiunile proprii, fără a fi nevoie de vreo întărire pentru producerea răspunsului. Până la un punct nu este nimic greşit. Probleme apar atunci când deciziile sunt luate pe baza unor atitudini copiate şi fac rău celor din jur, organizaţiei din care fac parte, afacerii pe care o conduc. Este clar că un lider agresiv va fi acceptat mult mai greu decât unul empatic, asertiv, care ştie să valorizeze fiecare om din grupul pe care îl conduce, cu rezultate foarte bune în plan profesional.
În familie este la fel – un soţ agresiv sau o soţie anxioasă vor instaura un climat tensionat în casă, iar copiii vor învăţa de mici că aceasta este atitudinea corectă, în lipsa alternativei. La şcoală sau în orice altă organizaţie va fi la fel fiindcă oamenii copiază ceea ce văd la alţii. Vestea bună este că orice comportament poate fi corectat şi este suficient să privim în jur – aveţi prieteni, colaboratorii lucrează cu drag alături de voi, rezultatele firmei sunt bune? Atunci aveţi şi o atitudine frumoasă. Dacă dimpotrivă oamenii vă privesc cu teamă sau chiar evită contactul vizual, sunt crispaţi când stau de vorbă cu voi este momentul să vă priviţi mai atent în oglindă şi, înainte de a le pune etichete celor din jur, să vă gândiţi dacă nu cumva e momentul unei schimbări.

Cum evităm conflictele într-o organizaţie

Maura ANGHEL

„Cu cât un om este mai deosebit de ceilalţi, cu atât mai puţin se aseamănă el normei – normei, în dublul ei sens, de medie şi de ideal. El îşi pierde individualitatea, în schimbul conformării sale la normalitate sau la ideal. Totuşi, însemnătatea persoanei este întotdeauna relaţionată la comunitate. Căci după cum o piesă de mozaic are valoare numai prin relaţia sa cu întregul mozaicului, tot astfel unicitatea persoanei umane îşi găseşte pe deplin sensul numai prin rolul pe care îl joacă într-un întreg. Astfel, sensul persoanei umane ca personalitate indică dincolo de limitele sale, înspre comunitate; fiind orientat către comunitate, sensul individului se transcende pe sine” – Viktor Frankl