Ce-aţi spune dacă într-o zi în mailul vostru ori în minte ar apărea o invitaţie la introspecţie? De unde aţi începe căutările?

 

 Şi ce-aţi spune dacă în altă zi aţi afla că toate căutările voastre în aflarea misiunii personale, a drumului spre fericire ori spre marea iubire ori un job oarecare s-ar încheia brusc, că au fost inutile fiindcă au fost doar rătăciri? Cu siguranţă starea nu ar fi una de confort, ci poate de panică ori de nesiguranţă, de furie ori pur şi simplu totul s-ar încheia cu un râs nebun ori cu un dans frenetic, ca în „Zorba”.

Citeşte şi

Urme pe nisipul minţii

Ce urmează după prima dezamăgire? A doua, a treia, poate chiar vreo mie până la primul gând de ajutor pe care îl trimitem ori Universului, ori vreunui amic mai priceput ori prima rugăciune. „Am închis ochii şi, cu stângăcie, cu timiditate şi cu puţină teamă, m-am rugat. Nu ştiam, până atunci, ce înseamnă să ai «inima deschisă». Această metaforă foarte frumoasă, foarte expresivă şi foarte des utilizată nu rezona deloc cu mine, însă în acea seară am descoperit. Inima deschisă, doamnelor şi domnilor, înseamnă atunci când îi spui creierului să ia o pauză, să mai tragă un pui mic de somn, iar tot ceea ce faci tu faci în echipă cu inima; cu ceea ce simţi, nu cu ceea ce gândeşti. Mai ales când te rogi. Această inimă deschisă m-a ajutat de incredibil de multe ori de atunci”, spune Ines Dumitriu în prima ei apariţie editorială.

Cartea a stârnit curiozitatea cititorilor încă de la început. Mulţi cunoşteau etapele editoriale, gândurile autoarei, culoarea coperţii, frământările care stau în spatele unui astfel de proiect, doar volumul întârzia şi nu era doar o strategie de marketing.

„Cartea a însemnat trei lucruri pentru mine: să pot să pun cap la cap, prin intermediul scrisului, toate lucrurile care mi s-au întâmplat de-a lungul timpului şi care, aparent, erau nesemnificative sau fără legătură între ele, dar au avut o semnificaţie majoră în tabloul de ansamblu; să mă vindec de frici, de bariere şi de tot ceea ce mă ţinuse în loc; să le spun oamenilor că nu trebuie să fie nu ştiu ce savanţi sau reprezentanţi ai Bisericii pentru a înţelege cum funcţionează Universul”, spune Ines Dumitriu.

„Ca şi cum ne-am şti dintotdeauna” este o sumă de gânduri, de trăiri, de sfaturi, dacă vreţi, pentru toţi cei care, la un moment dat, ajung într-un impas fie doar şi pentru o secundă.