Câştigătorul primeşte întotdeauna trofeul

Trofeul este motivaţia noastră şi are forma medaliilor sau diplomelor, forma caselor şi a maşinii, forma liniştii interioare * toate sunt stabilite de fiecare dintre noi, fără ca o formă să o excludă pe alta * a nu recunoaşte în discuţia sinceră cu noi înşine care ne sunt obiectivele, ce trofee ne atrag ar fi o bună păcăleală, o excludere a propriului râs în tot jocul 

De când lumea, oamenii s-au luat la întrecere şi şi-au disputat premii, făcând din asta jocuri frumoase sau războaie. Competiţia corectă ne învaţă ce mai avem noi înşine de făcut ca să ne îmbunătăţim prestaţia şi ne trece prin furci caudine până ne dăm seama că noi devenim mai buni, că evoluăm. În extrema incorectă, cel care îşi doreşte cu orice preţ să câştige va lovi în oricine i se pare că se apropie de ţinta sa şi ţintele, ca năluci mişcătoare, nu se termină niciodată. Oboseala îi curmă liniştea celui care fuge mereu să-şi hrănească spaima că va fi întrecut, indiferent pe ce plan se desfăşoară competiţia. Cât timp acesta rămâne un joc fair-play în conştiinţa competitorilor, ei au numai de câştigat, şi din victorie şi din eşec. Cât timp în joc nu se strecoară teama şi motivaţia noastră rămâne legată şi de evoluţia personală, de a învăţa din greşeli şi din calităţile celorlalţi, jocul rămâne frumos, pasionant.

Despre eşec şi numai
Dacă teama şi orgoliul ne fac să stăm la pândă, să punem piedici celorlalţi, trăim noi înşine într-un război interior ori îl declanşăm şi cu alţii. A sta pe margine, evitând jocul, nu ne va face mai liniştiţi sau mai buni decât cei care joacă. Noi jocul ni-l dorim şi când nu recunoaştem, iar a sta pe margine şi a-i judeca pe ceilalţi ne ţine lipiţi de propriile insecurităţi şi neîncrederi. A fi învins înseamnă să renunţi după un eşec. A fi învingător înseamnă să reuşeşti să te ridici şi să continui după un eşec. Momentul în care avem un eşec este trăit diferit de fiecare din noi, unii dăm vina pe alţii sau pe context, alţii ne autoblamăm. Desigur, adevărul poate fi undeva la mijloc. Dacă aş fi făcut aşa, dacă celălalt ar fi făcut aşa, dacă ar fi fost alta situaţia…
Noi ne evaluăm de obicei prin comparaţie cu alţii şi asta uneori poate fi constructiv. Dar te-ai evaluat şi în comparaţie cu tine însuţi? Întreabă-te dacă astăzi eşti mai bun decât ieri şi aşa vei deveni mai bun şi comparativ cu alţii dacă asta e important pentru tine.
Păstrează în minte că împlinirea după un drum pe parcursul căruia ai avut şi obstacole este mai valoroasă decât când obţii ceva prea uşor. Sigur ţi s-a întâmplat să te bucuri de ceva ce ai realizat prin forţe proprii depăşind şi greutăţi. Ne bucurăm şi când primim ceva fără prea mult efort sau merit, dar nu e la fel de mare împlinirea.
Iar dacă singur nu găseşti putere să te ridici şi să continui, oricât de mică ţi s-ar părea problema ta, nu e o ruşine sau semn de slăbiciune să ceri ajutor! Mai rău ar fi să abandonezi atunci când ai fi putut fi un ÎNVINGĂTOR!

Citeşte şi: Tu pe cine cauţi?

Psihoterapeut Iulia CRUŢ

Ce a fost cu siguranţă nu mai putem schimba, dar ceva putem culege din această experienţă a eşecului: să ne întrebăm CE am de învăţat de aici?
Lasă-ţi apoi timp să înţelegi ce s-a întâmplat şi nu lua hotărâri în primele momente. Poate atunci suntem încă prea supăraţi pentru a vedea limpede. Revizuieşte apoi care este scopul tău: de ce ai pornit pe acel drum pe care ai întâlnit şi eşecul?