Ce efecte pot avea gadgeturile asupra copiilor

În epoca actuală, aproape fiecare copil se naşte şi creşte cu un laptop, o tabletă sau un telefon inteligent * din păcate, acest stil de viaţă tinde să genereze mult mai multe cazuri de depresie

 

În opinia psihologului Andra Tănăsescu, nu dezvoltarea tehnologiei este vinovată pentru situaţia actuală critică, ci modul în care s-a creat o ruptură totală între „viaţa online” şi „viaţa offline”. Majoritatea părinţilor oferă gadget-uri copiilor lor pentru a-i ţine ocupaţi, cuminţi, sperând că doar astfel pot avea şi ei timp pentru treburile curente. Din păcate, acest model nu a făcut decât să adâncească ruptura de relaţionare şi emoţională dintre părinţi şi copii, cei din urmă găsindu-şi refugiu în lumea virtuală, oferit de aceste dispozitive. Sunt mulţi copii care nici măcar nu se mai bucură atunci când se joacă pe aceste dispozitive. Tehnologia nici măcar nu mai reprezintă un mijloc de divertisment pentru majoritatea copiilor, ci o încercare disperată a lor de a umple un gol. „Observ multe situaţii în care părinţii pleacă de acasă şi lasă copilul în faţa unui ecran, fără supraveghere, singur, să se descurce pe cont propriu. Iar acest lucru se întâmplă de la o vârstă tot mai fragedă, încă din perioadele cele mai importante pentru dezvoltarea psiho-emoţională a copilului. Acesta poate începe să se simtă neglijat, respins, abandonat, uitat ori neimportant în ochii părinţilor săi dacă nevoia acestuia de conexiune va fi ignorată”, afirmă psihologul Andra Tănăsescu.

În acest context, micuţii au tendinţa de a adopta două tipuri de comportamente: fie va face tot posibilul să primească atenţia şi afecţiunea din partea părinţilor, fie se va interioriza şi se va închide în el. În prima situaţie, care este pe de-o parte ceva mai bună, copilul începe să se manifeste în diferite feluri, având intenţia de a capta atenţia celor care îl îngrijesc (părinţi, bunici, etc). El va folosi tot ce-i stă la îndemână pentru a atrage atenţia şi a primi ceea ce are nevoie. „Este deosebit de important să realizăm că un copil nu are cunoştinţe despre modurile pe care le folosim noi, ca adulţi, pentru a exprima ce simţim. Va alege, aşadar, orice metodă crede el că poate atrage atenţia cel mai bine”, a completat psihologul. Comportamentele unui copil „rău”, „obraznic”, cum sunt descrise de cele mai multe ori, sunt de fapt încercări ale micuţului de a transmite că are nevoi neîmplinite. În cel de-al doilea caz, în momentul în care „strigătele” copilului nu sunt auzite, el va înceta să mai comunice. Se va închide, va reprima toate sentimentele şi trăirile şi va înceta să mai caute atenţia părintelui. Problema care apare este că, deşi nu mai caută împlinirea acestor nevoi în cadrul familiei, va găsi moduri prin care să o facă în afara acesteia. Când vine vorba despre a-şi alege o persoană ori un grup cu care să-şi petrecă timpul, dacă nu primeşte un model de comportament sănătos în familie, va intra într-un anturajul care îl va atrage, de unde va învăţa comportamente ori obiceiuri nesănătoase, se va implica în activităţi ilegale etc. „Toate aceste sentimente interioare nemanifestate pe care le trăieşte copilul vor avea repercusiuni la maturitate. Devenit adult, el va continua să adopte comportamente şi obiceiuri nesănătoase, prin care să-şi satisfacă nevoile neîmplinite în copilărie. Vedem adulţi implicându-se în relaţii toxice, apelând la droguri, alcool. Adicţiile, comportamentele agresive, dependenţa de substanţe, de jocuri ori chiar de persoane, ataşamente intense faţă de anumite obiceiuri, instabilitatea emoţională şi chiar gelozia pot fi doar unele dintre simptomele pe care le manifestă un adult atunci când, în copilărie, nu i-au fost împlinite nevoile primare”, a mai spus Andra Tănăsescu.

Cum se pot rezolva aceste probleme

Specialistul crede că ruptura bruscă şi totală de tehnologie nu va rezolva problema, ci chiar o va acutiza. Copiii au nevoie de un calendar de activităţi, de un program în care să descopere noi hobby-uri, noi metode de divertisment decât cele oferite de mediul virtual. Mai mult, trebuie să înveţe să iubească şi viaţa din mediul offline şi să creeze un echilibru între cele două lumi. „Copilul nu are capacitatea de a lua singur decizii benefice pentru dezvoltarea lui psiho-emoţională, de aceea ghidajul părinţilor este vital în tot acest proces. Părinţii îi pot duce mai des în parc, la iarbă verde, într-o expediţie pe munte, la un picnic. Îl pot înscrie într-un club sportiv, unde să facă mai multă mişcare şi să înveţe să socializeze şi faţă în faţă, astfel încă să îi oferim un echilibru în viaţa lui. Cum pentru copil este important ca părintele să fie prezent în viaţa lui, la fel şi părintele simte nevoia să aibă copilul alături, să simtă încredere şi deschidere din partea acestuia”, a conchis psihologul Andra Tănăsescu.

Cu alte cuvinte, oferiţi atenţie şi grijă copiilor, petreceţi timp de calitate cu ei, faceţi lucruri împreună şi asiguraţi-le în acest fel o dezvoltare sănătoasă şi posibilitatea de a-şi crea un viitor frumos.

 

Andra Tănăsescu este psiholog şi trainer NLP.