Cine este responsabil pentru nefericirea mea

Unul dintre pașii mici pentru umanitate dar mari pentru individ este asumarea resposabilitatii. Inclusiv pentru propria fericire sau, eventual, nefericire. E nevoie de doi oameni sa ai o relatie și de doi oameni sa strici o relatie. Așa incat, oare cat de mult ma ajuta sa ma intreb ce are de schimbat partenerul meu astfel incat sa ma faca pe mine fericita? Pai sa ne gandim… In primul rand partenerul meu se va schimba cand și daca vrea el. Mai apoi, schimbarea va dura atat timp cat o poate sustine. Ceea ce nu inseamna obligatoriu “pentru totdeauna”. Așa se face ca, “ne certam, o vreme se schimba și apoi ajungem de unde am plecat” , este fraza pe care o aud adesea in terapia de cuplu.

Să ne înțelegem… Nu intri într-o relație pentru a fi abuzat, neglijat, abandonat sau tratat cu lipsă de respect. Dacă manifestări de acest gen sunt prezente într-o relație, atunci partenerul care le manifestă are nevoie să fie trezit la realitate. Și dacă nu se trezește, atunci singura soluție este ruperea relației.

Dacă însă nimic atât de dramatic nu se întâmplă dar totuși te simți nefericit iar relația scârțâie e mult mai util să încetezi să aștepți ca celălalt să se schimbe și să începi să te întrebi ce poți face tu, ce poți schimba tu în așa fel încât să începi să fii mulțumit de viața ta de cuplu. De cele mai multe ori primul pas este să spui ce anume te deranjează și, mai ales, ce anume semnificație are pentru tine lucrul care te deranjează. Chiar dacă e vorba de spălatul vaselor sau de ceva mai subtil (mai multă tandrețe, să zicem) omul de lângă tine are nevoie să înțeleagă ce anume face, ce înseamnă pentru tine ce face și anume ți-ai dori în loc. Pentru că, deseori, în cuplu nu ce face partenerul ne derajează cel mai mult, ci semnificația pe care o acordăm comportamentului. Un spălat de vase nu este numai o îndeletnicire domestică ci poate fi interpretat ca fiind dovada că celălat e implicat, că îi pasă, că este acolo pentru mine. O îmbrățișare atunci când intră pe ușă nu va fi doar un gest de tandrețe ci și un “te iubesc” și o dovadă de prezență în relație.

Suntem, cel mai adesea, conștienți de ce facem. Nu știm însă ce înseamnă ce semnificație acordă ceilalți gesturilor noastre. Așadar, primul pas în asumarea fericii proprii este cel de a decide să comunic clar și exact ce îmi doresc. Chiar dacă nu primesc, tot e o schimbare importantă. Depinde de mine dacă aleg să îmi schimb așteptările sau partenerul.