Cum afli dacă ai vocaţii multiple

Vi s-a întâmplat de multe ori să fiţi întrebaţi care este visul vostru cel mai mare sau ce v-ar plăcea să faceţi, iar răspunsurile nu au fost mereu clare, specifice * unii dintre noi ştiu încă din copilărie ce meserie vor urma, alţii caută mulţi ani ori poate toată viaţa * asta nu înseamnă că stau degeaba, ci au joburi, au pasiuni, preocupări, doar că sunt multe din diferite domenii 

Explicaţia vine din teoria inteligenţelor multiple, potrivit căreia oamenii pot fi buni specialişti în multe domenii. Problema apare atunci când se pierd printre pasiuni, când alocă mult timp şi apoi renunţă brusc, înainte de a obţine rezultate, când nu mai urmează niciun drum. „Am observat acest obicei şi la mine: când începea să mă intereseze un domeniu mă afundam şi deveneam destul de bună la orice ar fi fost, apoi atingeam un punct în care începeam să mă plictisesc. De obicei încercam să persist pentru că deja investisem mult timp şi energie şi uneori bani, dar sentimentul de plictiseală, de «Bine, mă descurc, nu mă mai motivează» devenea prea puternic. Şi trebuia să renunţ”, a spus, la una dintre conferinţele TED, Emilie Wapnick, coach de carieră, scriitor şi artist.
În aceeaşi situaţie se regăsesc multe persoane care se afundă pasionate în câte un domeniu, crezând că şi-au găsit chemarea, apoi descoperă altceva şi povestea se reia. Uneori sunt rezultate, alteori nu. Acest obicei poate provoca multă nelinişte din două motive. Primul ar fi că nu putem fi siguri cum se pot transforma toate pasiunile astea într-o carieră. Al doilea ar fi o uşoară neîncredere în propriile forţe de a finaliza orice proiect. „Eu am trăit povestea asta şi dacă vă regăsiţi în ea şi în aceste sentimente aş vrea să vă puneţi întrebarea pe care aş fi vrut să mi-o pun atunci. Întrebaţi-vă unde aţi învăţat să atribuiţi sensul de greşit sau anormal în a face mai multe lucruri. Vă spun eu unde aţi învăţat asta: aţi învăţat din cultură. Am fost întrebaţi prima dată «Ce vrei să fii când o să creşti mare?» cam pe la cinci ani. Adevărul e că nimănui nu-i pasă ce răspunzi la vârsta aia, e considerată o întrebare inofensivă pusă copiilor pentru a obţine răspunsuri amuzante precum”, este convinsă Emilie Wapnick. Şi totuşi, această întrebare revine pe parcursul vieţii – în timpul şcolii, la final de liceu, în timpul facultăţii, poate chiar şi mai târziu şi are mari şanse să devină un factor stresor.
Întrebarea este bună dintr-o singură perspectivă – ne ajută să visăm la ce am putea fi şi, dacă avem curaj să mergem mai departe, să ne inventariem toate resursele pe care, puse la lucru, le-am putea folosi ca să ne atingem scopurile. Ideea unei vieţi cu un scop îngust e ţinută la mare preţ în multe culturi. E ideea destinului sau a chemării unice, ideea că toţi avem un lucru măreţ pe care suntem meniţi să-l facem pe pământ şi trebuie să-ţi dai seama care e acel lucru şi să-i dedici viaţa. „Dar dacă nu eşti născut astfel? Dacă sunt multe domenii diferite de care eşti curios şi multe lucruri pe vrei să le faci? Nu e loc pentru cineva ca tine în acest context şi s-ar putea să simţi că nu ai un scop, că e ceva în neregulă cu tine. Nu e nimic în neregulă cu tine. Eşti e un multipotenţialist”, a atras atenţia Emilie Wapnick.
Cum recunoşti un multipotenţialist
O astfel de persoană are multe preocupări creative, se pricepe la multe lucruri aparent fără nicio legătură între ele. „E uşor să-ţi vezi multipotenţialitatea ca o limitare sau o problemă pe care trebuie s-o depăşeşti. Dar am învăţat, vorbind cu oamenii şi scriind despre aceste idei pe site-ul meu, că fiind aşa, ai nişte atuuri fantastice”, a mai spus consilierul, adăugând că există trei caracteristici ale persoanelor care au vocaţii multiple.
Prima ar fi capacitatea de sintetizare a ideilor, prin care combină două sau mai multe domenii şi creează ceva nou. Inovaţia are loc la intersecţii, de acolo vin noile idei. A doua este învăţarea rapidă. „Noi, multipotenţialiştii, când devenim interesaţi de ceva, intrăm cu capul înainte. Cercetăm tot ce prindem despre domeniu. Suntem obişnuiţi să fim începători pentru că am fost începători de atâtea ori în trecut. Asta înseamnă că nu ne e frică să încercăm lucruri noi şi să ieşim din zona de confort”, a dat asigurări Emilie Wapnick.
A treia putere multipotenţialistă e adaptabilitatea, adică aptitudinea de a te transforma în orice e nevoie într-o situaţie dată.
Cum lucrezi cu un specialist
Opusul acestor persoane sunt specialiştii, adică oamenii care ştiu exact ce drum vor urma, ce vor face în fiecare etapă şi se rezultate vor obţine. Alăturarea lor cu persoanele cu vocaţii multiple oferă cele mai mai performante echipe fiindcă unii ştiu exact care este startul şi unde vor ajunge, iar ceilalţi găsesc cele mai bune soluţii pentru a finaliza proiectele şi a atinge obiectivele. „Toţi ar trebui să ne construim vieţi şi cariere potrivite cu natura fiecăruia. Din păcate multipotenţialiştii sunt încurajaţi să semene cât mai mult cu specialiştii. Sfatul meu este să vă acceptaţi aşa cum sunteţi. Dacă eşti un specialist, atunci, foarte bine, specializează-te. Acolo vei da ce-i mai bun din tine. Dacă eşti multipotenţialist, atunci urmează-ţi pasiunile şi transformă-le în rezultate uimitoare”, a încheiat Emilie Wapnick.
Ca să puteţi afla ce vise vă animă este important să aveţi câteva discuţii cu voi înşivă. Gândiţi-vă ce vă bucură necondiţionat, în ce domeniu aţi munci cu entuziasm chiar şi fără să fiţi remuneraţi, ce aţi face din tot sufletul, apoi încercaţi să le integraţi în viaţa de zi cu zi. Nu vă fie teamă fiindcă atunci când îşi asculţi Sinele succesul este mereu aproape.

Citeşte şi:  Sfaturi pentru a obţine succesul

„Acceptaţi-vă multiplele pasiuni. Urmaţi-vă curiozitatea până-n pânzele albe. Exploraţi suprapunerile. Acceptarea sinelui ne dăruieşte o viaţă mai fericită, mai autentică. şi poate cel mai important: multipotenţialişti, lumea are nevoie de noi!” – Emilie Wapnick