Cum înveţi copilul să doarmă singur
Dimensiune font:
Doarme doar cu lampa de veghe aprinsă sau se trezeşte speriat în toiul nopţii, ajunge să refuze să doarmă fără unul dintre părinţi, ori poate că, treaz încă, umbrele de prin casă îl sperie, i se par fiinţe înspăimântătoare * copilul se teme de creaturi pe are uneori le poate descrie cu exactitate, alteori nu reţine decât sentimentul de frică, de la nelinişte vagă până la senzaţia de „îngheţ” * iată câteva sfaturi
Mulţi copii trec prin astfel de episoade anxioase care se asociază cu o schimbare în mediul său sau cu un dezechilibru survenit în activitatea de peste zi- cauza este de căutat împreună cu părinţii în aceste două direcţii.
Trecerea de la a dormi cu părinţii la a dormi singur în cameră poate fi resimţită ca abandon într-o lume necunoscută chiar dacă această schimbare a fost făcută cu tact, adaptată pentru fiecare copil în parte. De multe ori le spunem copiilor noştri că sunt mari, că de aceea ei trebuie să doarmă singuri. Conştientul lor acceptă logica, inconştientul însă nu e suficient pregătit să „fie mare”, să fie lipsit de sentimentul de siguranţă.
În alte situaţii, când copilul părea că se adaptase schimbării şi dormea liniştit, fără a visa creaturi înspăimântătoare, fără să-i fie frică de întuneric, probabil activităţile din timpul zilei creează un şoc, o traumă, un dezechilibru. Spre exemplu, pentru un copil de 4 ani, imagini care rulează rapid ale unor monştri din unele desene animate, poate fi traumatizant deşi nu dă semne că ar fi aşa în timpul zilei, ba dimpotrivă, atunci când este luat din faţa televizorului, protestează vehement.
Sunt situaţii când pe stradă, copilul asistă la o scenă care îl impactează profund prin simplul fapt că nu a mai văzut o situaţie asemănătoare, iar şocul resimţit, preluat pe moment de inconştient, va ieşi la iveală printr-un vis, prin spaime în întuneric, prin frica de a trece prin locul unde a văzut scena, fobie de un tip anume de persoană care corespunde în mintea sa cu cea care îl impresionase iniţial. Un exemplu în acest sens poate fi o scenă în care două persoane se ceartă, ţipă, sunt încruntate...
Toate acestea nu sunt de ignorat atunci când au caracter repetitiv, copilul putând fi ajutat să regăsească o stare de confort, fără pericolul de a transforma ceea ce e uneori firesc la o vârstă fragedă în dezechilibru pe termen lung.
Citeşte şi: Ştafeta programelor mentale
Psihoterapeut Iulia CRUŢ
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau