Cum iti sabotezi propria fericire

Unele persoane si grupuri de persoane au capacitatea de a-si sabota propria fericire, instinctul de turma manifestandu-se atat de puternic incat, uneori, societati intregi sunt afectate de o forma de pesimism contagios.

Acorda-ti un moment pentru a te intreba si a-ti raspunde sincer: cat de inconfortabil te simti cu ideea de a fi fericit? Desi raspunsul initial ar fi “Deloc inconfortabil. Vreau sa fiu fericit”, se prea poate ca adevarul sa fie departe de aceasta afirmatie. In societatea contemporana, s-a creat aproape un cult al nefericirii. Geniile care au ajuns in posteritate au creat opere care au trecut testul timpului in momente de tristete maxima, cei care si-au dedicat viata unui scop stiintific si-au sacrificat, adesea, viata personala. Si nu trebuie sa fii geniu pentru a considera ca nefericirea este, sub o forma sau alta, productiva. Oamenii de rand, cu realizari mari, medii sau mici, descopera adesea ca exista un cocon de confort in a fi nefericit, pentru ca pe fondul starii generale proaste iti poti justifica propriile esecuri.

 

In ciuda faptului ca multi ne consideram oameni evoluati care traim intr-o societate cat de cat dezvoltata, motiv pentru care se presupune ca am avea tot ceea ce avem nevoie ca baza pentru fericire, mai multe studii au atestat faptul ca pesimismul general este, adesea, molipsitor tocmai in societatile dezvoltate. Spre exemplu, in societatile din Orientul Mijlociu exista o atitudine de toleranta, de acceptare a ceea ce-ti rezerva viata mult mai raspandita decat in societatile occidentale, vestice. Cu cat omul este mai impacat cu ce-i serveste viata, cu atat el poate fi mai impacat cu el insusi si cu atat mai mult stie sa se bucure, efectiv, de micile placeri ale vietii.

 

Cu cat o societate este mai dezvoltata, cu atat cerintele si aspiratiile indivizilor sunt mai mari si cu atat ei isi pierd capacitatea de a aprecia lucrurile mic. Poate fi vorba de o plimbare in parc sau de un pahar de vin baut cu partenerul de cuplu.

 

Acest lucru se aplica deopotriva la societati si la indivizi in parte. Oricare dintre noi a simtit, cel mai probabil, o data in viata ca este confortabil cu starea negativa pe care o are. Si-a acceptat propria dezolare si si-a facut culcusul in ea, trecand cu vedere, neapreciind gesturile sau intamplarile mici, dar frumoase care se desfasoara in jurul lor. Practic, discutam despre sabotarea propriei fericiri si multi dintre noi suntem capabil (cel mai probabil am si facut-o) de asa ceva.

 

Exista, insa, modalitati prin a opri “flagelul” tristetii in propria viata.

 

1. Incepe sa visezi cu ochii deschisi – cateva minute pe zi de visare, de detasare totala de ceea ce este in jur contribuie la secretia de dopamina, un hormon care este influenteaza si starea de spirit.

 

2. Inceteaza sa analizezi problemele pe toate partile – a te concentra pe o situatie negativa mult timp face mai mult rau decat bine. Intr-adevar, este intotdeauna recomandat sa privesti obiectiv o problema, sa-i identifici cauzele si sa-i cauti solutiile sau macar caile de atenuare a starii negative. Insa concentrarea pe o problema poate duce, uneori (chiar des, de fapt), la amplificarea ei prin crearea unor scenarii cat se poate de negative. “Dar, vai! Daca nu fac asta o sa se intample lucrul asta. Aoleu! Asta inseamna ca X o sa se supere rau de tot pe mine si o sa patesc asta!” Tipul de gandire negativista este raspandit in randul nostru si trebuie sistat prin orice modalitate.

 

3. Accepta criticile si nu mai cauta tapi ispasitori – adevarul este ca, in viata de zi cu zi, sunt tot mai rari oamenii care stiu sa accepte o critica, sa-si ridice semne de intrebare dupa ce o primesc si sa creada, efectiv, ca pot face ceva mai bine. De regula, atitudinea des intalnita, din pacate, este: “Ala este nebun! Eu am facut bine. X nu intelege problema si au aparut probleme din cauza lui X, Y, Z si a acestor circumstante”. Desi, in unele cazuri, se prea poate ca vina sa apartina altcuiva, in destul de multe alte cazuri fiecare din noi are o parte de vina. Iar multi dintre noi nu stim sa primim criticile. Le respingem de la bun inceput si ne refugiem in spatele convingerii ca “Ala e nebun” sau “Ala are ceva cu mine”. Cu cat invatam sa extragem ceva bun dintr-o critica, chit ca este un exemplu de “Asa NU” venit din partea celui care o face, cu atat putem progresa, ne putem imbunatati capacitatile si, implicit, viata.

Lyla.ro