Cum poţi îmbunătăţi relaţia cu partenerul

La începutul unei relaţii prea puţin observăm prin ce ne deosebim de partener * atracţia dintre cei doi se produce în acele puncte în care există interese comune, iar diferenţele sunt considerate uneori ca nişte trăsături ”exotice” * prin prisma lor poate că partenerul devine mai interesant sau, din păcate, ca un lucru ce poate fi schimbat

După ce euforia primilor ani împreună iese la iveală faptul că nu este suficient să ne completăm cât timp nu ne acceptăm diferenţele, cât timp nu întărim, nu căutăm şi intenţionat punctele comune de interes, acele lucruri care să ne aducă mai mult împreună, care ne motivează prin acţiunea în sine nu făcută doar de dragul celuilalt. A face un demers, a întreprinde o acţiune pentru celălalt nu este dăunător în sine, dar cât timp acea acţiune nu este şi pentru noi una de interes real, mai profund, este posibil ca ceea ce facem să capete o notă de „efort depus pentru altul” , ceea ce, în timp ne poate obosi.
De ce nu ne mai iubim?
De multe ori conflictul în cuplu pleacă de la ignorarea diferenţelor dintre noi sau de la dorinţa unui partener de a schimba la celălalt ceea ce este diferit de sine. În fapt, este o neacceptare a faptului că nu suntem întru totul la fel.
Popular, se vorbeşte despre diferenţele dintre bărbaţi şi femei, unele stereotipii făcând mai mult rău decât bine pentru că nu toţi bărbaţii se uită la meciuri şi nu toţi sunt foarte tăcuţi, aşa cum nu toate femeile adoră să meargă la cumpărături sau nu toate femeile stau ore în şir la telefon.
Dincolo de stereotipiile de gen, aceste diferenţe generale dintre bărbaţi şi femei, este utilă observarea partenerului prin prisma a ce este şi ce-i place lui personal, ce îl motivează, cum se simte confortabil, care îi sunt aspiraţiile, plecând de la lucruri aparent banale, din viaţa de zi cu zi şi până la aspiraţii intelectuale, spirituale.
Nu am văzut prea mulţi bărbaţi care să viseze cu ochii deschişi la încă un dulap nou în casă, dar am auzit despre conflicte pe tema aceasta. La fel, nu am văzut prea multe femei care să răsfoiască reviste de maşini în căutarea modelului perfect.
La un alt nivel, când unul dintre parteneri adoră să-şi petreacă timpul liber hoinărind, călătorind, în mişcare, iar celălalt îşi simte că se odihneşte şi se relaxează cu o carte în mână sau vizionând un film, diferenţa dintre ei are şanse să nu se transforme în conflict dacă se „negociază” un timp al fiecăruia versus un timp petrecut împreună, căutând modalităţi care să le reunească dorinţele -- poţi merge să citeşti şi pe un vârf de munte la fel cum un film bun, vizionat după o zi de călătorit poate încheia frumos o zi liberă.
Între compromis şi acceptarea celuilalt aşa cum este diferenţa o face comunicarea reală între parteneri, fără dorinţa de a-l „trage” după noi pe celălalt doar pe drumul nostru, mergând şi după impulsurile sale. Însă, căutarea punctelor comune de interes, de la activităţi fizice, la preocupările care ne împlinesc emoţional sau ne dau satisfacţii intelectuale şi împlinire spirituală dau sens şi leagă relaţiile, făcând doi parteneri compatibili.

Citeşte şi: Reţete de dragoste eternă

Psiholog Iulia CRUŢ

Relaţiile obosesc şi din prea multă străduinţă şi datorită mitului complementarităţii, atunci când oamenii speră să se „completeze”, uitând că tot ceea „ce ne aseamănă ne adună”.

„Când plecam unul de lângă celălalt nu ni se părea că ne despărţim, ci că mergem să ne aşteptăm altundeva” – Cesare Pavese