Cum tăiem „cordonul ombilical” al familiei

Cu toţii purtăm în noi istoriile asumate sau nu ale familiilor noastre * expresii gen „Aşa sunt eu”, „Aşa am văzut acasă”, „La noi în familie...” şi altele pe care le putem recunoaşte cu uşurinţă, sunt semnele clare ale unei loialităţi familiale care nu în toate cazurile este benefică

La fel ca orice proces psihic important, loialitatea faţă de familie nu este în planul conştientului, deşi persoana care face astfel de afirmaţii pare ori perfect stăpână pe situaţie ori acceptă cu resemnare un „dat” al vieţii. Alţii nu afirmă aceste mesaje de loialitate, dar chiar şi la o analiză superficială ele vor ieşi la suprafaţă.

Suntem, vrem sau nu vrem, într-o măsură mai mare decât ne place să credem „rodul” familiilor noastre la nivel de mesaj psihic inconştient. Vom face ceea ce ni s-a prescris să facem. Vom face ceea ce am interpretat şi am înţeles că ar fi bine să facem. De aici şi până la suferinţă, la ratări şi la eşecuri nu sunt mulţi paşi. Nici desprinderea nu este uşoară, dar vestea bună este ca este posibilă!

Oamenii „simt” când ceva nu este tocmai în regulă

Descoperirea sensului unor relaţii şi al unor interacţiuni ne ajută să ne asumăm responsabilitatea actelor noastre. Suntem actori într-un rol şi într-un scenariu însă avem şi puterea şi libertatea de a ne schimba. Când facem primul pas înspre maturizare cel mai greu va fi să acceptăm că puterea este la noi şi că mesajele inconştiente preluate şi purtate timp de generaţii întregi pot fi „reparate”. Se cere ceva curaj, pentru că niciodată nu a fost uşoară acceptarea unei realităţi care ne aparţine şi pe care am construit-o inconştient. A făcut parte din povestea noastră, din scenariul nostru de viaţă. Am avut de jucat un rol şi l-am jucat.

Şi nu este necesară o dramă pentru a provoca o analiză: oamenii „simt” când ceva nu este tocmai în regulă. Ceva din ei le va transmite semnale, mai puternice sau mai slabe, că nu sunt autentici, că acţionează împotriva lor. De la boli fizice până la stări inexplicabile de conflict, de tristeţe sau de neîmplinire, relaţii care eşuează, derapaje în diferite aspecte ale vieţii, acestea şi multe altele ne avertizează că ne trăim viaţa pe pilot automat şi că se cere o schimbare. Şi sigur, multe dintre problemele vieţii se rezolvă de la sine, dar pentru altele este nevoie să apelăm la ajutor specializat pentru a le rezolva şi depăşi.

Psihoterapeut Gabriela Zboiu