De ce eşuăm într-o relaţie

 

 

Formarea, naşterea unei relaţii, deşi este mai uşor de spus decât de făcut, ar trebui să aibă câteva elemente obligatorii, câteva repere clare şi sănătoase. Nenumărate persoane ajung în relaţii, în cupluri, din întâmplare. Multe persoane nu se pot vedea funcţionale decât în relaţii. Singurătatea pare mai rea şi mai periculoasă decât cancerul şi dintr-o astfel de nevoie la limita nevrozei, oamenii se aruncă în tot felul de poveşti fără a ţine cont de persoana spre care se îndreaptă. Importantă este şi devine doar relaţia. Trecând peste acele pasiuni şi poveşti pasionale, fie ele de o vară sau de-o vacanţă şi rămânând în sfera cuplurilor şi a familiilor, bărbaţi şi femei deopotrivă se trezesc după ani de lupte şi nefericire că nu înţeleg ce s-a întâmplat. Motivul este, chiar şi la o analiză sumară, foarte clar: s-a plecat greşit de la început. Când scopul cuiva este doar să fie într-o relaţie, cel mai probabil va fi într-o relaţie. Dificultăţile apar, mai devreme sau mai târziu, când indiferent de eforturi sau implicare, relaţia nu va funcţiona. Abia atunci apar întrebările care trebuiau puse la început. Despre valorile tale, nevoile, dorinţele, felul în care îţi proiectezi viaţa alături de altcineva, despre celălalt, despre valorile şi dorinţele lui. Diferenţele pot uni pentru că, nu-i aşa, două lumi diferite ajung să se întâlnească. Dar diferenţele, când sunt de profunzime, ne pot despărţi. Sau ne vor face să fim doi străini, singuri şi în acelaşi timp împreună, incapabili să ne conectăm unul la celălalt.

Psihoterapeut Gabriela ZBOIU

 

Din nefericire, dacă am avut chiar şi o singura relaţie importantă care nu a mers bine, devine uşor să nu mai credem în dragoste, să nu mai credem că există persoana potrivită, ci diferite variante de „persoana greşită”.