De ce ne dorim mereu să avem dreptate?

 

 

Mama consideră că încă o îmbrăţişare nu e nimic rău, tatăl vrea o atitudine mai severă. Mama are tendinţa de a-i pune copilului pe tavă totul, tatăl e de părere că multe lucruri copilul ar trebui să le facă şi singur. Cine are dreptate, cum e mai bine?

Însăşi întrebarea „Cine are dreptate” conţine sâmburele de „ceartă”. De multe ori chiar cupluri care sunt foarte bine sudate, când se ajunge la dezbaterea subiectului „cum ne educăm copilul”, trec prin episoade de neînţelegeri, poate chiar discuţii aprinse.

Am subliniat intenţionat cuvântul „dreptate” pentru că nici în cazul creşterii copilului nu ar trebui să ne ghidăm după ego, după dorinţa de a demonstra partenerului că noi ştim mai bine, susţinându-ne părerea cu orice preţ.

Suntem foarte subiectivi

Primul lucru pe care ar fi bine să-l avem în minte, şi mamă şi tată fiind, este acela că suntem foarte subiectivi în primul rând pentru că postura de părinte este cea din care ne dorim aproape mai mult binele copilului decât binele propriu. Se prea poate ca, din multă dragoste, să nu avem posibilitatea de a vedea pe termen lung ce înseamnă un comportament sau altul pentru copil. Ceea ce azi ni se pare doar dragoste s-ar putea să se demonstreze peste ani că a fost limitare pentru copil dacă pe el nu l-am lăsat să se îmbrace singur, să-şi pregătească singur ghiozdanul, etc.

În cuplu, fiecare dintre cei doi parteneri vine cu propriul bagaj moştenit de la părinţi, modelul de educaţie pe care fiecare l-a primit. Dacă vreţi, nu sunt într-o casă doar doi părinţi ci măcar patru, mama şi tata purtându-şi fiecare părinţii şi educaţia primită de la ei în inconştient.

Şi dacă e greu să pui de acord doi oameni câteodată, cum o fi cu patru?

Nu ştiu să fie cuplu în care să nu existe discuţii în contradictoriu, dar acestea pot avea loc mai departe de urechile copilului. Iar dacă plecăm ca părinţi de la premisa că nu cine are dreptate contează, că e benefic să discutăm pentru a găsi o soluţie mai bună în doi decât fiecare singur a putut percepe, copilul va avea în final numai de câştigat.

Psihoterapeut Iulia CRUŢ