De ce ne înșelăm partenerii?
Dimensiune font:
Unul dintre motivele principale pentru ruperea relațiilor de lungă durată este „înșelatul”. Am încadrat cuvântul în ghilimele pentru că înțelesul lui este, pentru fiecare dintre noi, complex și diferit. Din experiența mea de terapie „m-a înșelat” poate însemna orice. Începând cu sms-uri sau un mers la cinema și terminând cu sexul cu o altă persoană. Într-o societate care nu ne mai obligă să ne alegem partenerii, ci ne permite să avem propriile criterii la baza alegerii acestuia, cum se face oare că „înșelatul” este totuși atât de frecvent și care or fi oare motivele care ne determină? Ce anume ne motivează să ne asumăm disconfortul logistic (pentru că da, înselatul cere organizare) moral și emoțional?
Să începem cu faptul că studiile arată că „înselatul”, definit ca o relație de natură sexuală și sau emoțională cu o altă persoană decât partenerul stabil nu este chiar atât de rar întâlnit. Sub protecția anomimatului, procentele pot ajunge chiar și la peste 50% dintre respondenți. Și da, există o diferență între bărbați și femei, dar, cel mai probabil nu cea pe care o așteptați, ci doar una de câteva procente.
Deci se întâmplă, dar de ce?
Primul dintre motivele invocate este insatisfacția sexuală. Adică unul dintre parteneri este nesatisfăcut de calitatea vieții sexuale a cuplului. În ciuda faptului că restul vieții de cuplu merge bine, insatisfacția sexuală poate fi un impuls puternic pentru implicarea într-o altă relație. Cum ajungem aici? Estimând că dacă nimeni nu se plânge prea tare, totul e în regulă. Sau că e trivial să vorbești despre sex.
Următorul motiv pe listă este lipsa de conectare emoțională. Este exprimată adesea ca „știu că mă iubește, dar nu simt asta”. Înseamnă de fapt că există o debalansare între modul în care unul dintre parteneri exprimă în gesturi ori cuvinte dragostea și așteptările celuilalt. Partenerul nemulțumit se vede în situația în care poate înțelege logic că este iubit, dar nu poate relaționa la nivel de emoție. De cele mai multe ori, consecința este că ne simțim respinși și avem tendința de a căuta validarea emoțională altundeva.
Urmatoarea pe listă este curiozitatea. Poate că o să vă scandalizați, dar a avea o bază de comparație mă ajută să fiu sigur că am făcut alegerea corectă. Dacă simt că nu am acea bază de comparație, mi se pare că viața mea sexuală de cuplu trenează și nici nu vorbim despre asta, atunci curiozitatea poate fi impulsul către validarea nesiguranțelor de ordin sexual.
Ultimul motiv ar putea fi „dez-îndrăgostirea”, descrisă cel mai curent prin „nu mai simt fluturi în stomac”. Adică sentimentul pierderii atracției irezistibile dintre mine și partenerul meu, atracția care a făcut începutul relației atât de memorabil, nu-i așa? Nostalgia pasiunii de început de relație poate fi un impuls serios în căutarea unui nou furnizor de „fluturi” și ne poate face să punem în pericol o relație de lungă durată. Până la urmă suntem toți tributari imaginii din filme și tindem să uităm că, deși par că stau împreună de o viață, un scenariu nu reprezintă realitatea iar actorii se despart după filmări.
Pe scurt ajungem să ne „înșelăm partenerii” pentru că ne dorim mai mult, pentru că avem nevoie de confirmarea sexualității, pentru că ne lipsește afecțiunea sau pentru că suntem în căutarea mitului pasiunii veșnic aprinse. Și nu în ultimul rând pentru că nu vorbim despre toate acestea. Pentru că nu-i așa, sexul nu se vorbește, se face. Câteodată cu urmări serioase pentru cursul vieții mele de cuplu. Din experiența mea, lipsa de comunicare dintre parteneri este, de fapt, motivul principal. Alegem deseori să nu vorbim despre vulnerabilitățile noastre sexuale sau afective uitând că un început de relație poate funcționa doar cu atracție și entuziasm dar că, pe termen lung, e nevoie de deschidere, de intimitate și de comunicare.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau