De luni, de luna viitoare, de mâine...

Momentele şi motivele pentru care amânăm să începem activităţi pe care ni le dorim şi ştim că ne-ar face bine sunt diverse şi variază de la un om la altul * unii par însă a fi mai determinaţi, se spune despre ei că au voinţă

 

 

Mâine mergi la sală, de luni începi să desenezi schiţele proiectului la care visezi, începând de luna viitoare mănânci mai sănătos. A vrea nu este însă egal cu a face întotdeauna. În spatele procrastinării – amânarea – sunt de multe ori motive care ţin de încrederea în sine, de încercările nereuşite din trecut sau de lipsa motivării sau a aprecierii. Oamenii se pot învârti într-un cerc vicios cu fiecare obiectiv pe care şi-l propune cineva şi pe care îl amână încrederea în sine scade, teama de eşec creşte, apare renunţarea şi blamarea condiţiilor exterioare care, din nou, nu au fost propice.

Ce putem face?

*Analizează-ţi obiectivele? Sunt ele definite exact? Ştii ce anume doreşti, în cât timp şi cum? Toate aceste întrebări nu sunt menite să te descurajeze, au rolul de a te face să descrii câţiva paşi de urmat. Dacă visezi să zbori trebuie să ştii cât durează şcoala de pilotaj, ce examene ai de dat pentru a accede acolo, trebuie să înveţi...etc.

* Obiectivele tale sunt realizabile?

De foarte multe ori oamenii care au puţină încredere în ei înşişi îşi stabilesc nişte obiective „măreţe” – „Vreau să lucrez la Crucea Roşie, vreau să urc pe Everest”, iar asta pentru că au falsa impresie că doar atingerea unui astfel de obiectiv i-ar „ridica” în ochii celorlalţi dar mai ales ai lor.

Nimeni nu a urcat niciun munte fără a urca primii 100 de metri, niciun doctor nu a operat pe creier până nu a operat o broască. Revizuirea obiectivelor şi stabilirea unora mai mici, dar posibil a fi realizate redă omului încrederea că este în stare, că poate, iar asta stârneşte „motoraşele” motivaţiei interioare pentru a continua.

Psihoterapeut Iulia CRUŢ