Despre timiditate, cu mult curaj
Dimensiune font:
Timiditatea este nu atât lipsa curajului, cât o teamă că am putea fi evaluaţi negativ, susţinută intens de neîncrederea în propria persoană * nesiguranţa că tot ceea ce face este bun, corect, de valoare, determină o persoană timidă să ezite, să amâne luarea de decizii şi să treacă la fapte
Deşi a greşi e omeneşte, un om timid nu crede în propria posibilitate de a învăţa din greşeli, aproape că nu-şi permite să greşească şi tocmai prin asta greşeşte pentru că nu face, nu vorbeşte, se ascunde într-un univers interior din care situaţiile nu se văd obiectiv. Când totuşi întreprinde câte ceva, analizează exagerat faptele sale şi reacţiile celorlalţi, feedback-ul primit de la ei contând pentru ei aproape mai mult decât acţiunea în sine.
Forme de timiditate se ascund şi în spatele agresivităţii când omul parcă permanent se apără de ceva, îşi susţine punctele de vedere până la epuizarea interlocutorilor, neacceptând să asculte, să se deschidă către alte posibilităţi.
Ceea ce are cel mai mult nevoie o persoană timidă este să găsească resursele prin care să-şi consolideze încrederea că poate mai mult, să nu se mai compare cu ceilalţi ci cu sine însuşi ca om care în fiecare evoluează, să înveţe disciplina ca formă de antrenament zilnic care va duce la un moment dat la rezultatele aşteptate, să renunţe la autoînvinovăţire în favoarea identificării punctelor tari şi a punctelor sale slabe.
Psihoterapeut Iulia CRUŢ
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau