Sportul practicat de copii nu-l poate oglindi în detaliu pe cel practicat de către adulţi * ei sunt în formare şi de aceea este foarte importantă abordarea diferenţiată atât a antrenamentelor tehnice, tactice, cât şi a pregătirii mentale * fiecare copil are dreptul de a se implica într-un sport în concordanţă cu nivelul potrivit vârstei şi capacităţii lui. Educaţia sportivă poate să le ofere temelia, baza formării caracterului prin ample oportunităţi de a dobândi abilităţi şi de a se simţi capabili

 

 

 

Atunci când miza devine plăcerea de a juca, copilul îşi permite şi are dreptul să fie şi în altă zonă decât pe tabela de marcaj pe care toţi cei din jur o urmăresc îndeaproape, bucurându-se de marea libertate de expresie a ceea ce-i place cel mai mult să facă, să joace. Abia atunci când spiritul jocului şi fair-play-ul vor trece înaintea rezultatelor în sistemul lui de valori, va atinge starea de flow şi va depăşi propriile bariere autolimitative. „Mulţi copii vin să joace pe teren cu speranţa că va fi un joc uşor, nefiind pregătiţi să facă faţă situaţiilor complicate ce se vor ivi, iar alţii pornesc din start cu ideea că va fi un joc dificil datorită adversarului foarte bine pregătit şi consideră că nu mai are nicio relevanţă să acceseze un nivel mai profund al propriilor abilităţi. Desigur, ambele modalităţi de raportare la joc nu le sunt benefice. Privind însă competiţia ca o autoprovocare, va creşte probabilitatea de a se instala puterea de a se surprinde pe ei înşişi ca o modalitate de autodepăşire, ca o oportunitate de a învăţa şi a se dezvolta, împrietenindu-se cu dificultăţile, cu fricile proprii”, a explicat psihoterapeutul Ştefania Plai. În condiţiile acestea, accesarea unor resurse suplimentare proprii pe teren va deveni rutină. Sentimentul pe care-l vor dobândi când vor observa că au realizat un lucru pe care nu credeau că-l pot atinge, va fi unul de satisfacţie supremă care le va accentua sentimentul de încredere în forţele proprii.

 

Citeşte şi

Importanţa stării de flow în atingerea performanţei

 

Dezvoltare prin practicarea sportului de performanţă

A avea un proiect de dezvoltare în spatele practicării sportului, cu repere clare pe o perioadă de timp, va presupune faptul că eforturile depuse vor avea contur şi se vor înscrie într-o viziune de ansamblu. Vom putea vorbi apoi de încrederea în forţele proprii care nu vine de la sine, ci tocmai din observarea, conştientizarea acestui demers de muncă pavat cu rezultate corelate echilibrat de către antrenor cu obiective individuale. Proiectul poate fi dezvoltarea personală spre desăvârşire care va atrage după sine şi rezultate remarcabile pe tabela de marcaj, acestea din urmă apărând în urma atingerii unei stări fireşti pe teren.

Ce învaţă copiii din sport

Campionii nu sunt doar cei care s-au clasat pe primele locuri, ci şi cei care au făcut tot ceea ce le-a stat în putinţă să joace bine. „Campionii nu sunt cei care nu au probleme pe teren, ci sunt cei care reuşesc să gestioneze situaţiile care apar, controlându-şi reacţiile în faţa greşelilor. Campionii sunt şi copiii care a făcut o călătorie amplă spre propria persoană, descoperind-şi atuurile şi folosindu-le cât au putut de bine pe teren. Campionii sunt şi copiii care în călătoria spre victorie au descoperit propriile lacune tactice, tehnice şi nu s-a speriat de ele, ci le-au perfecţionat, văzându-le ca aspecte ce pot fi îmbunătăţite”, a continuat psihoterapeutul.

Campionii sunt şi cei care au înţeles că sprijin vor primi întotdeauna de la ei înşişi, că deţin multe resurse. Campioni sunt cei care au învăţat să observe campionul din ei.

 

 

Citeşte şi ANUNŢURI ZIARUL EVENIMENTUL