Din bunătăţile toamnei – Salată de vinete

Este un preparat uşor de gătit peste tot prin ţară, despre care puţini gurmanzi pot vorbi fără să zâmbească de plăcere. Şi multora dintre ei le este greu să îşi amintească unde au mâncat cel mai reuşit astfel de preparat. Ei bine, dacă ne gândim la vreun restaurant rafinat, unde s-a făcut la cuptor, în condiţii de maximă igienă şi a fost îmbunătăţit cu delicate adaosuri de maioneze ori sosuri orientale, înseamnă că încă nu am aflat adevărul...
Cea mai gustoasă salată de vinete se poate face oriunde, dacă vinetele au fost coapte „ciobăneşte” ori „haiduceşte”, cum se procedează la pensiuni sau chiar la stânele din munţii Bucovinei. Cheia succesului este ca vinetele să fie "sfârâite" direct pe jar iute sau pe vreun grătar ori placă de fontă aflate la mică distanţă de jar sau de o flacără. Să fie adică tratate fără mofturi, ca la stână, unde oamenii nu au timp să le gâdile prea mult şi procedează mai practic decât oriunde. Astfel coapte, întoarse îndelung pe fiecare parte şi lăsate acolo până „pocnesc şi se mişcă singure”, vor avea miezul foarte alb, lasă zeama mai uşor, se curăţă fără probleme şi, mai ales, vor prinde un gust discret de fum, care va face inegalabilă şi inconfundabilă aroma oricărui preparat la care se folosesc, fie el obişnuita salată de vinete, zacuscă ori altceva. Şi pentru ca secretul gustului perfect să fie pe deplin devoalat, cea mai gustoasă salată ori zacuscă din aceste vinete se face cu ulei nerafinat (oloi), picurat încet şi se acreşte cu vin alb sec ori cu lămâie, în nici un caz cu sare de lămâie sau oţet.
Ca gustare pentru prânz avem nevoie de un kilogram de vinete (nu contează soiul – albe, grafitti sau obişnuite, bine coapte să fie), ulei, un praf de sare, o lămâie şi o sticlă cu vin. Păstrăm un pahar pentru salată, iar restul vinului îl vom turna în pahare la masă.