Drumul către aflarea valorii personale

Numitorul comun al tuturor programelor de dezvoltare personală este valoarea fiecăruia dintre noi, mai exact aflarea acelor înzestrări care ne fac unici şi pe care le putem folosi în dezvoltarea unei cariere * teoria nu este deloc nouă şi îşi are originile în cultura şi civilizaţia greacă * împletite cu inteligenţa spirituală, practicile asigură succesul oricărei persoane care doreşte să-şi consolideze o carieră cunoscându-se mai întâi pe sine

Se vorbeşte mult despre dezvoltarea personală, însă puţini ştiu că este un concept foarte vechi, rebranduit pe alte dimensiuni. Totul pleacă de la descoperirea puterii interioare, lucru care duce la descătuşarea potenţialului şi împlinirea tuturor planurilor pe care ni le dorim în viaţă.
Howard Gardner vorbeşte despre inteligenţele multiple, printre care o aminteşte şi pe cea spirituală, care ne oferă un sens în viaţă. Corect aplicată, această cunoaştere are rezultate remarcabile în dezvoltarea copiilor şi a adolescenţilor, lucru care reduce mult intervenţiile asupra adulţilor de mai târziu, care eventual ar putea avea probleme (anxietate, lipsă direcţiei în carieră, stres).
„Ceea ce este surprinzător pentru mine este că pe măsură ce ne apropiem de cunoaşterea contemporană a omului, cunoaştere care vine din alte motive decât cele bisericeşti, cunoaştem sau ne recunoaştem într-un model care vine de dinainte de experienţa primilor creştini. Este un model educativ care cel puţin în Europa a fost foarte promovat de către cultura şi civilizaţia greacă”, a spus arhimandritul Hrisostom Rădăşanu, consilierul pe probleme educaţionale al Arhiepiscopiei Iaşilor.

În acel model se regăsesc câteva dintre elementele pedagogice preluate apoi de creştini şi care au dus la formarea unei civilizaţii care a influenţat într-un mod frumos mare parte din lume şi cu o extindere fabuloasă. „Când vorbim de Europa vorbim de tradiţii clasice greco-romano şi tradiţii religioase iudeo-creştine. Când au venit împreună, acestea au creat civilizaţia europeană, din care se desprind multe concepte ale dezvoltării personale”, a completat părintele Hrisostom.
Fă-ţi drum către tine
Totul începe cu o cunoaştere de sine. Este foarte greu să obţinem rezultate bune dacă nu ştim cine suntem şi încotro ne îndreptăm. Este ca şi cum am parcurge un drum necunoscut legaţi la ochi. Dezvoltarea personală începe din momentul în care avem răspuns la întrebarea „Cine sunt Eu?”. „Încă din vechime, călugării creştini, retrăgându-se des în pustiu, au avut acces aproape nelimitat la ei înşişi. În momentul în care îşi refuzau contactele cu lumea, ei se retrăgeau într-un pustiu şi ce poţi vedea acolo? Nu poţi merge la cumpărături, nu stai de vorbă, nu ai grijile de zi cu zi pe care le presupune existenţa unei familii, a unui loc de muncă. Retrăgându-se, din lume ei au dorit să aibă mai mult acces la ei înşişi. Timp de zeci de ani uneori au avut posibilitatea să analizeze aceste mişcări lăuntrice ale sufletului, să găsească răspuns la întrebarea «Cine sunt eu»”, a explicat arhimandritul Hrisostom Rădăşanu. „Accesul la mine însumi este primul pas în dezvoltarea dezvoltarea personală. De ce? Pentru ca toate lucrurile care ne hrănesc le luăm cumva din afară – apă, aer, hrană. Uneori luăm chiar şi din bucuria sau tristeţea celorlalţi, prin mijloacele empatiei. Ca să aflu cine sunt eu am nevoie să parcurc un alt traseu, de dinafara noastră în interiorul nostru, în suflet”, a punctat arhimandritul Hrisostom Rădăşanu, reluând o parte din sfaturile pe care le oferă şi elevilor, dar şi studenţilor cu care a lucrat, inclusiv cu tinerii de la Clubul Olimpicilor – IQ Iaşi.
Dacă în vechime retragerea în pustiu era principala practică, acum lucrurile stau altfel, iar rezultate se pot obţine prin meditaţie sau rugăciune. Toţi consilierii de dezvoltare personală recomandă să ne oferim zilnic un timp doar pentru noi, în care să ne punem în ordine gândurile, planurile, să ne creionăm pe hârtie tot ceea ce avem de făcut în ziua respectivă. Spre seară, bilanţul ar trebui reluat, cu focus pe rezultatele pozitive şi îndreptarea atitudinilor care au dus poate la eşec.
Cunoaşterea interioară este o datorie a fiecăruia dintre noi, iar lucrul se face zilnic, prin interogaţii şi aflarea punctelor forte şi mai puţin dezvoltate. Odată clarificată sursa puterii interioare, ţine de fiecare să o dezvolte, să o pună la lucru şi să obţină maximum de rezultate pentru sine, cei din jur şi pentru comunitate.

Maura ANGHEL