În ce relaţie sunt cu mine?

 

* „Aş vrea să îmi dai”, „Vreau să înţelegi că”, „Mă enervează când tu faci” sunt cuvinte care arată înspre celălalt în relaţii * reproşurile sunt semne că nu e suficient ceva, că nu suntem mulţumiţi de celălalt sau de o atitudine * uneori pot arăta că am învăţat să folosim cuvintele cu măiestrie, să nu mai învinuim sau să ne „controlăm” * primul pas este autoanaliza, apoi îndepărtarea tiparelor mentale care ne duc la aceleaşi obiceiuri greşite

 

 

Cuvintele folosite doar cu înţelegerea mentală a felului în care pot schimba o relaţie nu modifică în bine această a treia entitate, care este reprezentată de legătura dintre două persoane. În cazul în care cuvintele nu sunt însoţite de intenţia corectă de a-l asculta şi pe celălalt, de a exprima şi cu inima nu doar cu mintea pot fi foarte uşor unelte de manipulare.

A ne „controla” în relaţiile noastre poate părea o soluţie. Controlul însă nu face decât să ţină sub presiune ceea ce simţim cu adevărat. Procesul cunoaşterii de sine este jocul întregii noastre vieţi, mereu mai descoperim încă ceva despre noi. E nevoie să ne privim atent şi sincer şi să ne acceptăm cu totul ca să ne putem apoi stăpâni.

Cei din jurul nostru ne sunt oglinzi care vor exprima mereu ce avem de învăţat despre noi. Iar oglinzile vor reflecta relaţii constructive şi armonioase atunci când în noi începe să se instaleze armonia. E nevoie să ne acordăm timp pentru noi înşine fără ca acesta să fie un act egoist. Cel care poate să stea doar cu sine în linişte, fără să simtă plictiseală ori nervozitate ori depresie, poate avea relaţii frumoase şi cu alţii.

Aminteşte-ţi să te respecţi!

Autoanaliza este importantă în orice secundă pentru orice persoană. Fii atent la tine, fii atent la cei din jur, alege cu inima după ce au judecat cu mintea şi totul va fi bine. „Astăzi te invit să te uiţi un pic la tine, la ceea ce eşti, la ceea ce devii. Te invit să te uiţi la viaţa ta şi la toate realizările de până acum. Eşti tu mulţumit de ea? Este ea o binecuvântare pentru tine şi pentru cei cu care te-nsoţeşti? Plecând de la idea că viaţa este un dar pentru noi toţi, deci şi pentru tine, te întreb: «Ai vrea ca această viaţa să-ţi fie dată din nou?», «Ai mai retrăi-o?»“, au fost câteva dintre întrebările propuse de psihologul Luminiţa Leonte pentru cei care vor să-şi facă o autoanaliză.

Şi dacă vei fi tentat să răspunzi, atunci mergi pe canalul inimii tale. Doar răspunzând din inima ta vei avea un răspuns autentic, original şi congruent cu existenţa ta. Vei fi tu, în toată splendoarea şi autenticitatea ta, dar asta e o adevărată provocare pentru toţi.

De câte ori ţi-ai călcat pe suflet?

Se întâmplă de foarte multe ori să fim mult mai atenţi la ceea ce spun cei din jur decât la noi. Ne dorim să fim acceptaţi şi, uneori, ne călcăm pe suflet şi facem cu totul altceva decât ceea ce vrem sau simţim. Atitudinea nu este mereu benefică şi plătim prin renunţarea la scopurile noastre. Nu trebuie, dar totuşi ne pasă de ce vor crede, de ce vor spune alţii despre noi, despre comportamentele noastre.

Nu trebuie, dar ne pasă şi ne temem că am putea fi desconsideraţi, evaluaţi ca fiind mai răi, mai prost calificaţi, mai săraci, mai altfel decât vrem să le arătăm celorlalţi că suntem. Nu trebuie, dar totuşi, până nu ne descotorosim de tot ceea ce am crezut şi noi că ar trebui să fim, până nu scăpăm de falsele scopuri personale nu ne va fi bine.

Cum ştim să deosebim scopurile măştilor pe care le purtăm de scopurile noastre reale?

* Care sunt acele lucruri pe care le-aş face cu drag dacă nu m-aş gândi deloc la bani, la cât câştig din asta?

* Care sunt lucrurile pe care le-aş face dacă nu mi-ar fi frică de judecata celorlalţi, dacă nu m-aş gândi deloc la piedici?

* Care sunt lucrurile pe care le-aş face şi nu le-aş resimţi ca fiind „job-uri”, ci ca pe unele care mă hrănesc, mă energizează, mă fac să uit de trecerea timpului?

* Care sunt lucrurile care mă ajută să aduc bucuria în sufletul meu, doar gândindu-mă la ele?

Cu siguranţă măcar una din aceste întrebări stârneşte ceva în suflet, dă un semn despre scopul real, de dincolo de ceea ce ar putut fi impus de normele societăţii.

Am putea începe acum să avem curaj să dăm curs scopurilor noastre!

 

 

 

„Viaţa e un mister în care ce e bine şi ce e rău se schimbă în funcţie de momentul la care ne raportăm; într-un moment se potriveşte ceva şi atunci spunem ca e bine; în alt moment acel ceva nu se mai potriveşte şi spunem ca e rău” – OSHO