Isopul, planta sfântă ce vindecă bolile

 Cunoscut încă din timpuri biblice drept plantă atotovindecătoare, isopul a devenit cunoscut datorita puterilor sale tămăduitoare, alături cedru, măslin, mirt, scorţişoară şi de viţa de vie. Planta era folosită de vechii egipteni în curăţarea templelor, iar în timpurile lui Iisus pentru curăţarea ritualică a leproşilor. Romanii au folosit-o pentru a se proteja împotriva ciumei

 Având origini mediteraneene, isopul este o plantă delicată cu flori violacee, roz sau albe, înmănuncheate într-o inflorescenţă, care apar din luna iulie până în septembrie, după cum o descrie antenasatelor.ro.

În scop fitoterapeutic şi dietetic se utilizează toate părţile aeriene ale plantei: tulpină, frunze, flori, care pot fi administrate sub formă de pulbere, de macerat sau de infuzie.

Efectele benefice ale isopului se datorează unui complex de substanţe active: minerale (calciu, potasiu, fier, mangan, cupru), glucide, flavonoide, răşini şi taninuri. Graţie acestui rezervor de substanţe, isopul este recomandat în tratamentul unui număr impresionant de afecţiuni, printre care bolile respiratorii (astmul bronşic), hepatice (inclusiv ciroza), cardiovasculare ( hipertensiune ), psihice (schizofrenie) şi cancerul. Recent, cercetatorii au descoperit ca isopul deţine şi proprietăţi bactericide (distruge bacteriile), antiseptice, astringente, antivirale, cicatrizante, diuretice, expectorante şi sedative.

Este un fapt dovedit că acest remediu naturist stimulează pofta de mâncare şi induce o stare de bună dispoziţie.

Iată care sunt afecţiunile în tratarea cărora intervine această plantă sacră:

1. Afecţiunile respiratorii
Isopul este o plantă deosebit de apreciată pentru efectele ei expectorante şi antiseptice. Cis-pinocamfona şi marubina au un efect emolient asupra secreţiilor bronşice şi astfel favorizeazã eliminarea lor din arborele bronşic. Administrată sub formă de ceai, această plantă este eficientă în tratarea tusei şi pe post de decongestionant nazal. Se recomandă infuzia preparată din o linguriţã de flori şi frunze de isop, în amestec cu o linguriţă de flori de coada-şoricelului, la o canã cu apă fiartã. Uleiul esential de isop este folosit în cazul bronşitelor sau al răcelilor.

2. Anemie
Unul dintre cei mai importanţi compuşi ai isopului – hisopina, o substanţă cu gust amar, conţine minerale esenţiale organismului: calciu, sodiu, fosfor, fier sau cupru. Datorită acestora, isopul este folosit în tratarea anemiei.

3. Astm
Isopul intră în compoziţia ceaiurilor antiasmatice şi este un bun antispastic, carminativ, antiinflamator şi tonic (prin taninurile şi marubiina pe care le conţine). Pentru bolnavii de astm, doza recomandată este de o jumătate de linguriţă, diluată în puţină apă plată, care se administrează de trei ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul trebuie urmat cel puţin 14 zile şi are efecte antiinfecţioase puternice, uşurează expectoraţia, crescând imunitatea organismului. În tratarea crizelor de astm se mai poate prepara o infuzie din isop, sovârv şi frunze de pătlagină. Se folosesc 1-2 linguriţe de amestec de plante la o cană cu apă. Se beau 2-3 căni pezi, pe o duratã de cel puţin 2 săptămâni.

4. Întăreşte sistemul imunitar
Uleiurile volatile şi flavonoidele din compoziţia sa (pinen, pinocamfen, diosmina) fac din isop o plantă foarte preţioasă pentru sănătate – unul dintre motivele pentru care vechii greci o apreciau era acţiunea sa antiseptică datorată chiar acestor substanţe. Oamenii obişnuiau să consume florile acestei plante atunci când se confruntau cu o infecţie în organism. Planta uscată (partea aeriană a isopului) se macină cu ajutorul râşniţei de cafea (doar cantitatea de care aveţi nevoie). După măcinare, cerneţi pulberea printr-o sită deasă. Pentru detoxificarea organismului, se recomandă câte un vârf de cuţit cu pulbere de isop, cu o jumătate de oră înaintea celor trei mese principale. Leacul se ţine sub limbă timp de cinci minute, după care îl înghiţiţi cu apă la temperatura camerei.

5. Combate durerile şi tratează rănile
Cercetările au demonstrat că durerile reumatice şi cele artritice, febra, dar şi rănile şi tăieturile pot fi tratate cu această plantă. Pentru leziunile pielii se recurge la comprese locale îmbibate într-o infuzie mai concentrată, din 2 linguri de plantă la o cană cu apă.

Ana-Maria BLANARIU